Un om fantastic (161)

Un om fantastic (161)

0 61

“Niciodata, niciodata, Herr Lieven, nu voi uita ce faceti penru mine”, spuse uscativul si palidul contabil Anton Neuner.
“Acuma mancati, Herr Neuner, vi se raceste supa”, spuse Thomas.
Il invitase pe moestul Neuner la vila sa, la dejun. Domnii se cunoseau de saptamana. Herr Neuner fusese pana nu de mult contabil la ‘Intercommerciale’, firma apartinand lui Osar Lauleit. In seara in care Thomas fusese oaspetele lui Lakuleit, acesta tocmai isi concediase prin telefon contabilul. Atunci auzse Thomas pentru prima oara numele Neuer. Si-l amintise in momentul in care Brenner se plansese de fisc.
Neuner mai lua din supa. Apoi lasa lingura in farfurie si-l fixa pe Thomas ca pe sfanta providenta.
“Inca nu pot realiza tot ce mi s-a intamplat. Lakuleit ma concediaza. Imi anuleaza ordinul de mobilizare pe loc. Sotia plange intr-una si da in boala; eu ma vad deja pe frontul rusesc. Si apareti dumneavoastra, un om complet necunoscut, si imi reactualizati mobilizarea pe loc. De ce?”
“Domnule Neuner, eu sunt Bancher. Cunosc ‘Intercomerciale’. Stiu ca sunteti un om de nadejde. Asa ceva se aude in cercurile noastre. De acee nu inteleg de ce v-a concediat Lakuleit …”
Neuner se apleca peste farurie. Pe fata ii aparu un rictus.
“M-a concediat din cauza unor nenorocite de 18,25 marci. Da, ati auzit bine. Si asta dupa ce am muncit din greu pentru el trei ani..”
Nuner povesti cum, intr-o seara, facandu-se tarziu, isi permisese sa manance intr-un local pe banii firmei, fara a-l instiinta pe Lakuleit. Plosnita cea grasa descoperise fapta si-l concediase fara preaviz. Si as putea povesti romane intregi despre afaceri – si inca despre ce afaceri, va spun, domnule Lieven…”
”Ineresant.”
“… dar nu o fac Oricat de mizerabil s-a purat domnul Lakuleit cu mine, eu nu sunt un tradator …”
Nanette, incantatoarea menajera,aduse felul doi.Nener spuse:
“Supa a fost minunata. Sper ca nu urmeaza ceva prajit. Sunt bolnav de ulcer , stiti, si…”
“Urmeaza porumbei inabusiti in unt si apa. M-am gandit la sanatatea dumneavastra.”

Meniu Paris, 14 aprilie 144

Bulion de vitel cu toasturi
Porumbei inabusiti, cu crema de conopida
Crema de mere cu cirese.

Dieta oferita de Thomas ii rupe cuiva gatul …

BULION (SUPA CONCENTRATA) DE VITEL:Se ia carne slaba de vitel. Se fierbe fara zarzavat cat mai concentrata. Se sareaza usor. Se serveste in cesti. Se presara cu patrunjel verde taiat marunt. Se servesc toasturi faracoaja.

PORUMBEI INABUSITI: Se iau porumbei tineri, se curata bine si se fierb inabusit circa 30 de minute intr-o oala bine acoperita, la foc mic, in apa cu putina sare si o bucata buna de unt. Nu se lasa sa scada apa atat incat porumbeii sa ajunga sa se prajeasca.

CREMA DE CONOPIDA: Se fierbe conopida imbucatatita si fara cotoare in apa sarata pana se inmoaie. Se strecoara si se paseaza printr-o sita. Piureul se amesteca cu un galbenus, smantana si unt. Se pune la foc mic sa se infierbante, dar fara sa dea in clocot.

REMA DE MERE CU CIESE: Se curata mere duci, malaiete, si se paseaza cu putin zahar, asa incat sa avem un fel de armelada mai moale (merele pot fi date si pe razatoare).Se orneaza cu cirese din compot si cu piscoturi

“Draga domnule Leven, sunteti un om minunat.”
“Va multumesc pentru compliment. Si sunt sigur ca veti trai mai mult decat imbuibatul de Lakuleit. De fapt lacomia lui se intinde si asupra afacerilor…”
”S-a lacomit deja peste masura. Afacerea cu masinile ii va frange intr-o zi gatul.”
Neuer se opri speriat.
“Luati din conopida. Sunt buni porumbeii?”
“Minunati. Nici pe Riviera nu am mancat ceva mai delicios.”
Un clopotel suna alama in creierul lui Thomas. Neuner, moestul contabil, pe Riviera?
Thomas spuse:
“Reteta mia dat-o un bucatar de la hotelul Negresco. Aici obisnuiam sa locuiesc, minunat stabiliument …”
“Hahaha, pentru domnul Lauleit era prea scump. Vreau sa spun: in ceea ce ma privea pe mine. El insusi tragea intotdeauna acolo. Pentru mine era suficienta o esune ieftina. Lakleit avea nevoie de mine acolo petru ca el nu stie franuzeste.”
“Asocial, acest domn Lakuleit.”
Inocentul Neuner spuse cu chi straucitori:
“Ne duceam deseori pe Riviea, pana jos la granita franco-spoaniola. Afacerile noastre …”
Se intrerupse brusc si il privi pe Thomas circumspect.
Dar acesta radia un zambet solar.
“Mai serviti-va cu crema de mere, Her Neuner. Si povestiti-mi cea despre Nizza. Nam mai fost de mult pe acolo..”

(va urma)

Dan Bota

COMENTARII

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.