Un om fantastic (153)

Un om fantastic (153)

0 66

10.

In afacerea cu cartile de credit se operara 23 de arestari. Printre cei arestati se aflau doar doi francezi si trei romani. Ceilalti 18 erau nemti.
Procesul se desfasura cu usile inchise. Francezii, un roman si Untersturmfuehrerul Hansmann fura condamnati la moarte. Ceilalti primira ani grei de temnita.
Redecker incasa opt ani. Heinrich Himmler dovedi a tempo spiritul de familie: Obersturmfuehrerul Redecke petrecu doar o jumatate de an dupa gratii. Apoi, la indicatiile personale ale Reichsfuehrerului SS , fu eliberat si adus la Berlin. Aici isi petrecu zilele, intr-o functie subordonata, pana la sfarsitul razboiului.
Si astfel a trecut cu bine peste toate. Azi este membru marcant al unui partid nationalist din nordul patriei sale.

11.

Pe 13 octombrie 1943 Italia declara razboi Germaniei. Rusii cucerira, pe 6 noiembrie, Kievul.
Miscarea de rezistenta lua, in acea iarna, amploare in Franta.Autoritatile germane pierdeau, vazand cu ochii, controlul situatiei. Thomas Lieven si amicii sai din hotelul ‘Lutetia’ priveau cu zambete incrancenate noua pozitie a speculantilor si a curtezanelor. Daca pana nu de mult acestia pactizasera cu nemtii, acuma ii coplesise patriotismul. Cei mai marcanti membri ai lumii interlope descoperira in sufletele lor instincte patriotice si-si pusera ‘serviciile speciale’ la dispozitia Rezistentei. Drept rasplata primira inca de pe acuma asa-numitele certificate ‘Persil’, numite asa dupa cunoscutul detergent, si care urmau sa le spele trecutele pacate in viitoarele timpuri nesigure. Iar cele mai vestite cocote ale orasului donara in contul Rezistentei bijuteriile lor castigate de la nemti in ore si ore de munca…
Ocupanti si ocupati traiau ca intr-o febra. Banul, morala si etica isi pierdura tot mai mult valoarea si sensul. Viata deveni tot mai bolnava, semanand cu dansul pe un vulcan. Proaspetii imbogatiti isi aruncau averile cu nepasare in dreapta si in stanga. Faradelegile si invartelile anumitor cercuri interlope luara amploare – de partea franceza si de cea germana.
Cei de la Abwehr nu mai pridideau cu treaba. Vom povesti, in randurile care urmeaza, doar patru dintre cazurile pe care Thomas Lieven le-a avut de rezolvat in aceasta iarna.
Primul caz:
Cam in perioada in care se intalneau la Conferinta de la Yalta Roosvelt, Churchill si Stalin, obtinu si Thomas dovezi precum ca un anume Werner Lamm, prieten personal de-al lui Hermann Goering, inoata intr-o afacere puturoasa.
Acestui Lamm ii venise o idee dragalasa. Scopul: sa-si imbrace afacerile murdare in mantaua curata a politico-economicului in slujba patriei. Englezii dominau de ani buni piata mondiala a covoarelor. Lamm ii explica prietenului sau Reichsmarschall:
“Ii voi pune pe englezi cu botul pe labe in privinta acestui ‘pool’ “.
Asta ii insufla respect lui Goering. Ii permise lui Lamm sa aduca circa 6.000 de covoare din Olanda la Paris. Covoarele proveneau, in mare parte, de la evrei. Lamm le furase sau le rechizitionase. Dupa care isi deschise pe Champs Elysees un magazin a-ntaia si se apuca sa vanda covoare. Dar, pe langa asta, continua sa fure si sa rechizitionezecovoare prin Franta. Nimeni nu avea curajul sa-i ceara socoteala omului lui Goering.
Thomas Lieven, impreuna cu colonelul Werthe si cu micutul maior Brenner, ii intinsera lui Lamm o capcana. Facura ca acestuia sa-i ajunga la urechi vestea ca la o anumitavila de pe langa Paris, apartinand unui evreu, se gasesc splendide covoare persane si de Smirna.
Vila apartinea intr-adevar unui evreu – dar unui evreu sudamerican. Lamm nu stia asta. Confisca toate covoarele, dar chestia asta ii franse gatul.
Ambasada sudamericana protesta vehement. Se planse decanului corpului diplomatic, care era consulul general suedez Nordling. Acesta se planse, la randul sau, comandantului fortelor armate din Franta, generalul Karl-Heinrich von Stuelpnagel.
Scandalul lua, datorita diplomatilor din tarile neutre, asemenea proportii incat nici Goering nu mai indrazni sa-si apere prietenul.
Al doilea caz:
Prietenul nostru proceda intr-un mod asemanator si cu profesorii Dienstag si Landwend, in preajma Craciunului 1943, cam pe timpul cand britanicii scufundara, pe undeva pe langa coasta norvegiana, vestitul vas de razboi german ‘Scharnhorst’. Cei doi domni cumparau prin Franta, din insarcinarea neobositului Reichsmarschall, obiecte de arta si picturi – iar plata o faceau in franci francezi falsi, tipariti in apropiere de Stuttgart.
Thomas aduse dovezi de necontestat ca patru tablouri, din cele cumparate de profesori, erau proprietatea diplomatului elvetian Egon Treumer. Tablourile ii fusesera furate nu de mult.
Trebui din nou sa intre pe fir comandantul armatei de ocupatie din Franta. Scandalul lua asemenea proportii incat Goering fu convocat la Hitler.
Dar era sa uitam poanta: cei doi spargatori de meserie care subtilizasera tablourile din locuinta lui Egon Treumer si le vandusera profesorilor erau doi vechi prieteni de ai lui Thomas. Acesta ii rasplati regeste pentru furtul comandat. Politia nu descoperi niciodata faptasii…
Al treilea caz:
Rusii trecura, pe 4 ianuarie 1944, vechea granita a Poloniei. Pe 22 ianuarie ateriza un desant american in Italia, la Anzio, in spatele trupelor germane. Cam in timpul acesta se ocupa si Thomas de ‘Afacerea Lamaia’.
Thomas primise inca de pe la inceputul lui ianuarie o informatie discreta de la Bordeaux. I-o transmisese un spargator de seifuri, cunoscut de Thomas de pe vremea cand spargatorul facea parte din banda lui Chantal. Scrisoarea fusese scrisa pe hartie de proasta calitate si cu multe greseli de ortografie si exprimare si suna cam asa:
Drag prieten. Aici in port este unu depozit la care paza este facit de marina militara. Aici zac 420 tone de hartie pentru tigari gata la expediat. Pentru ca America intrat la razboi, hartia ramas pe loc. E vorba de hartie sifon din cea mai fina, la pret de 10 franci elvetian la kil. Zic este o chestie tare.SD vrea sa sechestreze. Ca proprietate la dusman. Asa ca sa te grabesti, drag prieten.
Thomas Lieven se grabi. Stia: ce sechestreaza SD-ul intra in folosul catorva putini, nu celor multi. Se duse la Bordeaux. Maiorul Brenner avea aici un cunoscut, capitan la marina militara. Thomas se intelese cu acesta din prima clipa, si inca minunat.
Thomas se imprietenise, de cand cu afacerea cu tablourile, cu diplomatul elvetian Egon Treumer. Gratie acestuia ii recomanda capitanului de marina o persoana din Basel dispusa sa plateasca pentru marfa 760.000 de franci elvetieni.
In fata acestei sume capitula si reprezentantul marinei germane. In niste vremuri in care oamenii se agatau ciorchine de fiecare scara de vagon, vremuri in care nu mai existau destule mijloace pentru transportul trupelor, iata cum pornira, de-a curmezisul Frantei,420 de tone de hartie americana de tigarete, e Elvetia, ambalate in lazi si cu documente de transport eliberate de Wehrmacht. Statia de destinatie: Basel, Gara Germana.
Thomas avu grija ca, in timpul unei nopti, vagoanele sa fie manevrate din gara germana in cea elvetiana.760.000 de franci! Pai la suma asta devine barbat si cea mai moale carpa !
Marina germana profita din plin de aceasta afacere: din banii obtinuti prin mijloacele aratate mai sus fura achizitionate din Spania citrice in scopul prevenirii scorbutului pe nave, mai ales pe submarine. Thomas primi si el, in semn de recunostinta, 30.000 de Reichsmark.
Al patrulea caz:
Trupele rusesti atinsera, pe 19 martie 1944, granita romaneasca. In aceeasi zi aparura in orasul Poitiere Thomas Lieven, colonelul Werthe si maiorul Brenner. Fusesera alertati de o anume Charlotte Regnier, o noua agenta a Abwehr-Paris.
Charlotte Regnier, 40 de ani, blonda, cu pieptul plin, mai putin draguta, dar mai mult nervoasa, trecea in ultimul timp drept o achizitie de marca a Abwehrului in aceasta zona. Maiorul Brenner reusise sa o cucereasca pe singuratica scriitoare franceza, convingand-o sa intre in serviciul german.Senzationalele ei rapoarte ii puneau aproape zilnic pe jeratic pe cei de la hotelul Lutetia.
Charlotte Regnier raporta la un moment dat formarea si aparitia unei noi si puternice grupari de partizani in zona Poitiers. Astfel ea declansa o mare actiune a Abwehr-Paris in zona.Fura arestati si interogati zile intregi peste doua sute de francezi. Dupa care fura pusi in libertate, intr-o buna zi, peste doua sute de francezi …
Asta pentru ca Sonderfuehrer Lieven reusi sa dovedeasca eroarea maiorului Brenner. Blonda superagenta Charlotte scapase de o jumatate de an de la balamuc, pentru ca medicii ii diagnosticasera o forma de nebunie fara violenta. Dar era declarata iresponsabila. Deci era, bineinteles, in continuare nebuna si pusa sub interdictie …

(va urma)

Dan Bota

COMENTARII

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.