Un om fantastic (150)

Un om fantastic (150)

0 71

Se deschise usa.
”A, iata ca apare din nou scumpa Nanette si ne aduce cotletele”, exclama Thomas , frecandu-si mainile.
Fata se imbujor pana la radacina parului.
“Monsieur Lieven, nu spuneti, eu rog la dumneavoastra, scumpa Nanette cand eu duce vesela si altele. Eu las cade tot jos si sparge.”
Servi apoi felul doi si se adresa lui Werthe:
“Monsieur Lieven este barbat cel mai sarmant din lume”
Colonelul aproba tacut din cap si-si lua salata.
Nanette iesi.
Thomas intreba”
“Nu-i prea mult piper pe cotlet? Nu? Bine. Deci am incurcat-o? Si de ce, ma rog?”
Brenner intreba cu jale:
“Cunosti o anume Stabshauptfuehrerin Mielcke?”
Thomas se ineca cu ighititura.
“Cum sa nu o cunosc pe zripturoaica aia scarboasa !”
“Ei bine, din cauza lui Mielcke ai incurcat-o.”
Werthe, continuand sa-si taie din cotlet, adauga:
“Si nimeni nu te mai poate ajuta, Lieven. Nimeni. Eu nu. Canaris nu. Nimeni. Povesteste mai departe, Brenner.”
Micutul Brenner povesti mai departe tot ce aflase de la Winter.
Stabshauptfuehrerin Mielcke aparuse cam acum o saptamana la Sturmbannfuehrerul Eicher. Povestise despre incidentul avut candva cu Sonderfuehrer Lieven. Continua apoi sa povesteasca de cum il surprinsese ae acelasi Lieven, in noaptea de 21 septembrie, intr-un compartiment al vagonului de dormit atasat la rapidul de Marsilia. In compania unei foarte dragute si foarte suspecte dame. S-ar fi constatat, la un control de rutina, ca dama se afla in posesia unei legitimatii eliberata de Abwehr Paris pe numele Madeleine Noel.
“Chestia asta cam pute, nu?” sugerase acea Arbeitsfuehrerin, recomandandu-i lui Eicher sa cerceteze mai indeaproape cazul
Neputandu-l inghiti pe Thomas, Eicher se puse, cu mare placere, sa vada care e treaba. Constata astfel ca un avion-curier german zburase pe 22 septembrie de la Marsilia la Madrid. In el se afla si o anume Madeleine Noel, care pleca de la Madrid la Lisabona. Eicher ii puse pe oamenii sai din Lisabona la treaba. Acestia aflara ca o anume Madeleine Noel ajunsese la Lisabona in 23 septembrie. Se mai afla inca in oras. Dar acuma se numea Yvonne Dechamps.
Yvonne Dechamps … Eicher mai auzise candva numele acesta. Cerceta listele cu cei dati in urmarire, apoi ranji triumfator. Yvonne Dechamps, asistenta profesorului Debouche, era cautata de Gestapo datorita activitatii ei subversive extrem de periculoase. Iar Thomas Lieven o ajutase sa se puna la adapost – gratie unei legitimatii eliberate de Abwehr.
“Winter mi-a spus ca Eicher a luat deja legatura cu Berlinul.”
Brenner, observa Thomas, isi taie un cartof natur cu cutitul, lucru care nu se face.
“Cu Himmler.”
Colonelul interveni din nou:
“Cu cumnatul lui Redecker. Iar Himmler a luat legatura cu amiralul Canaris. Si Canaris m-a sunat acum o jumatate de ora. E turbat. Doar stii cat de incordate sunt relatiile noastre cu SD. Acuma mai pica si chestia asta ! Imi pare rau, Lieven, esti un tip simpatic. Dar eu nu te mai pot ajuta. SD-ul te acuza. Vei ajunge in fata Consiliului de Razboi, si nu se mai poate face nimic, si …”
“Ba da, ba da”, il intrerupse Thomas.
”Poftim?”
“Ba se mai pot face o gramada de lucruri, Herr Brenner. Va previn, nu va saturati de pe acuma. Mai urmeaza ceva, o delicatesa: clatite cu crema de ciocolata.”
Werthe exploda:
“Ma scoti din sarite, Lieven. Nu mai clampani intr-una de mancare ! Ce se mai poate face intr-o situatie ca asta?”
“SD-ul vrea sa ma termine. Buuun. In cazul acesta il terminam noi pe Redecker. Ce zi este astazi? Marti? Buuun. Asa ca voi solicita o audienta la Sturmbannfuehrerul Eicher pentru maine dupa-amiaza si voi rezolva penibila chestie cu legitimatia.”
“Vrei … vrei sa te duci la Eicher?”
“Da, bineinteles. Si regret din suflet ca i-am prilejuit domnului Canaris asemenea neplaceri.”
“Dar de ce – de ce vrei sa te duci la Eicher?”
Thomas raspunse prietenos:
“Pentru ca maine este miercuri. Si, conform carnetelului cu copertile negre, miercurea este acea zi din saptamana in care sosesc de la Berlin cartile de credit expediate de la Bucuresti. Dupa ce vom termina de mancat vom elabora un plan amanuntit si la minut. Dar, de fapt, treaba nu poate iesi nicicum prost…”

(va urma)

Dan Bota

COMENTARII

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.