Un om fantastic (142)
18.
“Ferroud nu stie cum au ajuns in Franta bonurile destinate Romaniei”, spuse Thomas doua ore mai tarziu in biroul colonelului Werthe aflat in hotelul Lutetia. Vorbea repede. Era cuprins de febra de care sunt cuprinsivanatorii cand dau de urma vanatului. Nu observa schimbul de priviri dintre Werthe si Brenner. Era prea pornit sa-si dezvolte si sa-si expuna ideile sale:
“Dar Ferroud este sigur ca bonurile n-au putut fi introduse in Franta decat de nemti, deci nemtii conduc toata afacerea.”
“Deci asta este convingerea domnului Ferroud al dumneavoastra”, intinse de cuvinte Werthe si-l privi pe Brenner.
“De fapt ce se petrece aici?”
Abia acuma observa Thomas ca ceva nu era in regula.
“Ce-i cu schimbul asta de priviri?”
Colonelul Werthe ofta si-l privi pe Brenner:
“Spuneti-i.”
Maiorul Brenner isi framanta buzele:
“Prietenul dumneavoastra Ferroud se poate astepta la mari necazuri. SD-ul se afla de vreo jumatate de ora la vila sa, iar bancherul este retinut in arest la domiciliu. Daca mai zaboveati putin acolo, l-ati fi putut intalni pe vechiul dumneavoastra prieten, Sturmbannfuehrerul Eicher, si pe adjutantul sau Winter.”
Pe Thomas il trecura fiorii.
“Ce s-a intamplat?”
“Acum doua zile a fost ucis la Toulouse un anume Untersturmfuehrer Erich Petersen. Impuscat. La hotelul sau. Hotel Victoria. Faptasul a scapat. SD-ul este sigur ca e vorba de o actiune politica. Demonstrativa. Fuehrerul a ordonat deja funeralii nationale.”
“Himmler cere interventie forte”, completa colonelul Werthe.
Brenner adauga:
“SD Toulouse s-a adresat politiei franceze si aceasta le-a dat o lista cu 50 de comunisti si 100 evrei. Din randul lor vor fi alesi cei ce urmeaza sa fie impuscati drept represalii.”
Colonelul Werthe continua sarcastic:
“Dragut din partea politiei franceze aceasta amabilitate, nu-I asa, domnule Lieven? Numai pupaturi in dosul Gestapoului. Chiar daca e vorba sa crape compatriotii.”
Thomas interveni:
“O clipa, o clipa. Nu-mi pica fisa. Lamuriti-mi doua intrebari. Prima: de ce tot circul acesta pentru Petersen?”
Raspunse Brenner:
“Pentru ca acest Petersen a fost Blutsordenstraeger. De aceea ii calaresc toti dracii pe cei de la Reichssicherheitshauptamt. De aceea a dat Bormann personal fuga la Himmler si a cerut razbunare sangeroasa.”
“Bun, asta am inteles. Intrebarea a doua: ce legatura este intre bancherul meu Ferroud si crima de la Toulouse?”
“SD Toulouse a interogat o serie de martori. Printre ei si un informator al Gestapoului, un mic camatar pe nume Victor Robinson. Acest Robinson a furnizat SD-ului dovezi precum ca Jean-Paul Ferroud al dumneavoastra ar fi instigatorul moral al asasinatului.”
Creierul lui Thomas incepu sa lucreze la viteza maxima: Blutsordenstraegerul Petersen ucis. Ferroud banuit. Stiu multe despre el. Dar el – si el stie multe despre mine. Oare m-a pacalit? Sau mi-a spus adevarul? Ce se va intampla cu el? Dar cu mine? Dar cu cei 50 de comunisti? Si cu cei 100 de evrei?
Thomas fu nevoit sa-si dreaga glasul inainte de a putea vorbi:
“Domnule colonel, Ferroud este convins ca nemtii conduc marea escrocherie cu bonurile de credit ale Reichului. Nu este ciudat ca SD-ul vrea sa-l inhate tocmai acum cand ne interesam si noi de el?”
“Nu mai inteleg nimic”, spuse cumsecadele maior Brenner.
“Nici nu m-am asteptat la altceva”, comenta Thomas pe un ton prietenos. Si catre Werthe:
“Nu pot dovedi toate acestea, dar simt ca nu ne putem dezice de el tocmai acuma. Abwehrul trebuie, in cazul acesta, sa ramana la minge.”
“Si cum va imaginati asta?”
“Domnule colonel, stiti ca am locuit la Marsilia. In acele timpuri am cunoscut doi domni din Toulouse. Paul de la Rue si Fred Meyer …”
Fred Meyer si Paul de la Rue – cititorul avizat isi va aminti cum a reusit Thomas, gratie unui curs intensiv, sa-I transforme pe acesti doi gainari in gentlemani, inainte ca ei sa dea lovitura, in valoare de opt milioane de franci, la bijutierul Marius Pissoladiere.
Thomas descrise decent relatia sa cu cei doi membri ai lumii interlope si spuse:
“Voi merge la Toulouse.”
“La Toulouse?”
“La Toulouse, sigur. Nu exista sa se intample vreo faradelege in orasul lor de care ei sa nu aiba cunostinta.”
“Si SD-ul?”
“Trebuie sa va duceti la Eicher, domnule colonel. Trebuie sa-l lamuriti ca, pe moment, Ferroud ne intereseaza pe noi in mod deosebit. Trebuie sa-I oferiti colaborarea Abwehrului la rezolvarea cazului Petersen.”
Micutul maior Brenner isi scoase ochelarii si incepu sa-I curete cu mare atentie. Medita, muscandu-si buzele: la chestia aia aiurita cu partizanii m-am prajit. Si i-am tot bagat si bete in roate. Si am tot avut si pliscul mare. Urmarea? Maiorul Brenner arunca o privire spre epoletul cu tresele de maior din stanga.
“Dupa o meditare temeinica ma alatur opiniei domnului Lieven. Intr-adevar nu trebuie sa iesim din joc. Trebuie sa ramanem la minge. Chestia cu bonurile este prea importanta …”
Thomas intoarse capul spre el. Zambi usor.
Colonelul Werthe sari in sus:
“Iar sa ma duc la porcii aia si sa fac slus?”
Brenner striga:
“Niciun slus, domnule colonel ! Folosim vechiul truc. Va duceti acolo in mare tinuta si le trantiti in fata un Gekados.”
Colonelul Werthe exclama:
Sunteti amandoi nebuni. Acestui Eicher i se urca sangele la cap numai cand ma vede !”
“Domnule colonel, cu un Gekados falsificat l-am scos pe domnul Lieven de la ei. Si sa nu putem cu unul autentic sa ne varam in afacerea Petersen?”
(va urma)
Dan Bota
