Un om fantastic (134)
9.
OKW facuse cunoscuta, la 17 august 1943 – bineinteles conform planului dinainte stabilit – retragerea din Sicilia. Inafara de aceasta se mai spunea ca pe Donul mijlociu sovieticii trecusera, dupa puternice bombardamente de artilerie, la – bineinteles, demult asteptatul – atac.Intr-o mare adunare a Gruparii Teritoriale Franta a NSAPD lua cuvantul, in aceeasi zi, la Paris, Gauleiterul Sauckel. Acesta arata, printre altele, ca, in aceste clipe, poporul german isi traieste cea mai inaltatoare si stralucitoare epoca. Victoria finala, declara Sauckel, este sigura. Germania se prezinta, in al patrulea an de razboi, cu totul altfel ca, la timpul sau, in celalalt. De aceea sa se darame mai bine intreaga lume decat ca Germania sa piarda acest razboi.
In timp ce Gauleiterul Sauckel multumea Fuehrerului, printr-un triplu Sieg-Heil, ca a condus poporul german la o asemenea unica marire si culme, colonelul Werthe ii convoca, in biroul sau aflat la hotelul Lutetia, pe capitanul Brenner si pe Sonderfuehrerul Lieven.
Colonelul glasui solemn:
“Domnilor, tocmai am primit de la Berlin instructiunile corespunzatoare. Capitan Brenner, pentru meritele la lichidarea Maquis Crozant veti fi avansat retroactiv, cu data de 1 august, la gradul de maior. In numele Fuehrerului si comandantului suprem va decernez Crucea pentru Merite de Razboi cu sabii.”
Aceasta fu cea mai inaltatoare clipa a micutului capitan Brenner. Ochii ii straluceau in spatele lentilelor ca aceia ai unui copil fericit in Seara Sfanta. Luase pozitia de drepti: burta trasa, pieptul inainte.
“Bravo ! Felicitari, domnule maior !”, spuse Thomas Lieven, care purta in acea zi un splendid costum de vara de culoare albastra, o camasa alba si o cravata in dungi discrete cenusii-roz.
Recent investitul maior Brenner spuse rusinat:
“Bineinteles a toate acestea vi le datorez dumneavoastra.”
“Pe naiba !”
“Nu, niciunh pe naiba. Si recunosc ca, de multe ori, cu ocazia acestei operatiuni, am incercat sa va pun bete in roate, ca am socotit asta o nebunie, ca nu am avut incredere in dumneavoastra .”
“Daca de acum incolo veti avea incredere in mine, totul va fi in ordine”, spuse Thomas impaciuitor.
Si intr-adevar: din aceasta clipa Thomas avu in maiorul Brenner un admirator supus, care nu se mai inspaimanta de cele mai nebunesti si indraznete operatiuni ale acestui ciudat Sonderfuehrer.
Colonelul Werthe obtinuse, cu aceasta ocazie, un eghilet la Crucea de Fier clasa Intai.
“Crucea o am din Primul Razboi”, explica el.
Thomas se adresa proaspatului maior Brenner:
“Vedeti, noi am pornit doua razboaie mondiale atat de rapid unul dupa altul, incat un om robust si sanatos poate avea fara indoiala norocul sa le traiasca pe amandoua in toata maretia lor eroica.”
Colonelul interveni:
“Zexe ! De fapt ce facem cu dumneata, cu acest ciudat Sonderfuehrer? Esti civil.”
“Asta si vreau sa raman.”
“Dar Berlinul ma intreaba ce decoratie preferi.”
“Domnule colonel, pe mine decoratiile nu ma fac fericit. Dar daca imi pot exprima o rugaminte …”
“Spune !”
“… mi-as dori un alt domeniu de activitate. Doresc sa nu mai particip la combaterea partizanilor. Sunt un om care iubeste veselia si caruia ii place sa rada. In ultimele saptamani mi-a pierit zambetul de pe buze. Imi doresc, daca tot trebuie sa lucrez pentru dumneavoastra, o munca mai putin plictisitoare si mai amuzanta.”
“Banuiesc ca am gasit ceea ce ti se potriveste, Sonderfuehrer Lieven.”
“Adica, domnule colonel?”
“Piata neagra franceza”, spuse Werthe.
Si intr-adevar disparura din acest moment – cel putin pentru o vreme – norii din viata lui Thomas Lieven, iar prietenul nostru se pravali cu capul inainte intr-un adevarat carnaval de noi aventuri grotesti.”Nicicand in istoria omenirii nu s-a pomenit o asa de mare, de smintita si de periculoasa piata neagra ca acuma la Paris”, spuse colonelul Werthe.
Cu uimire afla Thomas ce se petrecea in spatele veselelor fatade ale Orasului Luminii de pe Sena.
“Aici cumpara cu totii: organizatia Todt, marina, aviatia, armata de uscat, departamentul transporturi al Wehrmacht – iar acuma s-a bagat pe fir si SD.”
Werthe continua, dupa o mica pauza:
“Reichsmarschall Goering a recomandat combaterea acestui ‘marche noir’. Prin supraoferte ale cumparatorilor germani s-a ajuns la niste preturi astronomice. Pretul unui strung ordinar a ajuns, datorita unui lant de intermediari, de la 40.000 de franci la un milionCa urmare SD infiinta un oficiu pentru combaterea pietei negre, cu sediul pe Rue des Saussaies, in cladirea ’Surete’. Sef fu numit un SS-Untersturmbannfuehrer. La Paris fura adusi, pentru un scurt instructaj, referenti SD din toate colturile Frantei.
Dar SD a cam avut ghinion cu noul sau oficiu. Referentii, pusi sa combata piata neagra, odata instruiti, descoperira, in curand, ca-ti poti umfla buzunarele pe chestia ‘marche noir’. Incepura sa colaboreze cu francezii. Se facura cele mai inimaginabile invarteli.”
Si colonelul continua si continua …
50.000 de pulovare, de exemplu, fura vandute, intr-o singura zi, nu o data, ci de patru ori. Dupa care trei dintre cumparatori fura terminati. Al patrulea era si el din gasca. Asa ca a doua zi pulovarele fura din nou scoase la vanzare. Banii se pierdura prin anumite buzunare…
Dispareau oameni. Dispareau locomotive.
Disparura sute de mii de kilograme de foita pentru tigarete, foita de cea mai buna calitate. Tot mai turbate deveneau invartelile declansate de SD prin oficiul sau corupt. Agenti Gestapo se daddeau drept francezi, francezi drept agenti Gestapo.
Thomas Lieven asculta cu gura cascata cele povestite de colonelul Werthe. Acesta incheie:
“Ar fi pe placul dumitale asa ceva, Lieven?”
“Cred ca asta este ceea ce mi se potriveste.”
“Nu-I prea periculos?”
Thomas zambi:
“Stiti, in acest domeniu am avut ocazia sa fiu temeinic instruit pe vremea cand locuiam la Marsilia. In afara de asta am toate atuurile. Am aici o vila pe Square du Bois de Boulogne. Sunt asociat , inca dinaintea razboiului, la o mica banca. Asa ca as inspira incredere.”
Asa spuse el. Dar in sinea sa isi zise: si as avea din nou o viata a mea, intima. Si m-as putea distanta putin de voi, dragilor. Cine stie, poate totusi voi reusi sa o sterg in Elvetia …
(va urma)
Dan Bota
