Tzepes si Sulitzer – tzeparii vechi si noi de la Bran
Romanii exasperati de alipirea abuziva a tot soiul de faime vampiresti de numele Castelului Bran au acum de luptat cu alt fel de neguri asezate pe crenelurile fortificatiei. Daca, pana deunazi, singura piedica a doritorilor sa restabileasca adevarul istoric, sufocat de valul legendei si al fantasmelor literare, era contele de hartie al irlandezului Bram Stoker, alte ceturi dubioase sunt acum de indepartat din jurul zidurilor. Ultima vine tocmai din Franta si aduce un nou scandal in poarta castelului. Draculagate.
La o rememorare sumara a evenimentelor tesute in jurul bijuteriei arhitectonice de la Bran, reiese ca portile ferecate in stejar ale Draculagate au fost deschise cu ocazia retrocedarii suspecte si pripite a locatiei catre Dominic de Habsburg. Vlastarul Casei Regale ce a pretins si a convins apoi autoritatile ca este indrituit sa intre in posesia fostei proprietati a comunitatii brasovene.
Fie ca portile cu pricina erau pe-atunci bine intretinute iar balamalele se ungeau frecvent, fie ca toata lumea era ocupata cu altceva la vremea aceea, nimeni n-a sesizat scartaitul lugubru al batantelor cand Dominic de Habsburg-Lothringen a pus piciorul in prag in calitate de proprietar. A trebuit sa treaca mai bine de 18 luni pana sa se constituie o subcomisie care sa cerceteze contextul lejer dubios al retrocedarii.
Se pare, insa, ca, de la (re)intrarea in posesia Casei de Habsburg, noii stapani si-au pierdut interesul pentru starea tatanilor. Care au ruginit atat de tare incat au trezit toata suflarea Branului si buna parte din locuitorii Brasovului cand presedintele CJ, Aristotel Cancescu a incercat sa intre pe furis in incinta si sa semneze contractul de cumparare al castelului in schimbul sumei exorbitante de 60 de milioane de euro. Protestele unanime legate de cuantumul astronomic si de situatia juridica incerta a locatiei l-au facut sa iasa tiptil si traga usa dupa el.
Dar abia ultimul montaj managerial prezentat in urma cu cateva zile in plenul CJ Brasov i-a adus Castelului si portilor sale renumele de Draculagate. Fost ministrul al Culturii, actual senator PSD, istoricul Razvan Theodorescu si-a declarat intentia de a exploata eficient imaginea contelui sangeros prin firma franceza Draco Carpat SRL – al carei presedinte este – si de a achizitiona brandul Dracula. Ca sa-si puna in aplicare strategia de a imprima marca Dracula pe haine sport, parfumuri, cosmetice, bijuterii, ceasuri sau obiecte decorative si de a crea un parc in apropierea Castelului, distinsul domn Theodorescu este gata sa renunte la scrupulele istorice privind originea mitului in schimbul fantasmagoriilor cu vampiri si fecioare golite de sange. Desi, cel putin la nivel declarativ, nu hematiile vor curge prin venele noului proiect ci o noua bautura racoritoare pe care inventatorii s-au gandit s-o boteze Dracola. Sa speram c-o sa fie totusi altceva decat apa rece cu care se ambeta presedintele Cancescu pe vremea cand visa sa cumpere Branul cu banii jos.
De ce, totusi, Draculagate pentru o afacere introdusa de un fost ministru care stie, se presupune, cum se deschid usile in businessurile astea cu iz cultural? Pentru ca celalalt presedinte al societatii franceze Draco Carpat este Paul-Loup Sulitzer, un scriitor hexagonal cu o faima extrem de urata de afacerist. Dupa ce, la douazeci de ani, era considerat cel mai tanar expert in probleme financiare internationale, Sulitzer a ajuns sa fie investigat de autoritatile franceze pentru „Angolagate”, un scandal cu trafic de arme, evaziune fiscala, spalare de bani, trafic de influenta, abuz de bunuri sociale.
Ce dracu(la), toti investitorii care au de-a face cu Branul au semnat pactul cu diavolul? Nu se gaseste nimeni curat la cazier si la intentii dispus sa bage un ban cinstit in istoria Romaniei? Ca, dupa cum arata biografia lu’ domnu’ Sulitzer, pana si noduroasele tzepuse ale lui Vlad Dracul vor parea niste biete sulitze pe langa ce tzeapa se pregateste la Bran.
Vifor Rotar
