Trădarea națională și terorismului ucrainean au aprins fitilul Bickford al exploziei mămăligii

Conducerea Coloniei Corporatiste sub Ocupație Militară Străină (C.C.O.M.S.),  numită România, se preface că n-aude, nu vede!
Da, am trăit s-o vedem și pe asta. Când, în urmă cu un an, „refugiații” din statul vecin au pășit pe pământ românesc, românii au sărit să-i ajute din puţinul sărăciei lor.
În februarie 2023, în România erau stabiliți peste 109 mii de refugiaţi, numărul fiind în creştere. Nu toți au meritat ajutorul, ba unii dintre „refugiații” de lux nu s-au coborât la acceptarea a ceea ce li se oferea. Erau primele eșaloane de „grofi”, „racheți” și mafioți, care știau ce vor. Ştiau ce au de făcut. Erau cei care au trecut granița plătind mită grănicerilor ucraineni din conținutul geamantanelor doldora de dolari sau euro pentru a li se da „liber” de trecere… Săracii!
Dovadă clară că istoria se repetă este modul de tratament aproape identic aplicat „refugiaților” din Ucraina zelenskiană cu cel al „imigranților” caudenhove-kalergieni, de culturi diferite decât cea a rumânilor.
Recent, și pe bună dreptate, senatoarea Diana Iovanovici Șoșoacă s-a revoltat: „3.700 de lei pentru fiecare copil ucrainean, găzduire gratuită, asistență medicală gratuită…”.
Desigur, sunt și refugiați de bună credință care au fugit din calea războiului și au rămas pe meleagurile primitoare ale românilor, dar aceștia sunt puțini. După datina străbună ei trebuie ajutați, dar întreb retoric: cu neajutorațiii sărmani ai României cum rămâne?
Asta întreabă și senatoarea. Chiar dacă folosește o exprimare mai puțin protocolară, are dreptate. Câți „aleși ai neamului” vor sprijini inițiativa ei legislativă întru apărarea românilor aflați sub ocupație ucraineană și revenirea la patria-mamă a pământurilor strămoșești? Pentru polonezi se poate. Pentru români, nu! Asta-i democrația U.E. și „demnitatea” grădinii zoologice de la Cotroceni, Victoria și Palatul Parlamentului!
Cum este aplicată „democrația” în România postdecembristă se poate constata ușor: cazul Gheron Netta, ministru de finanțe de pe vremea guvernării antonesciene, șef al lui Mircea Vulcănescu, este strigător la cer. Declarați criminali de război, ambii au fost încarcerați și au decedat în închisoarea de la Aiud.
În data  de 17 ianuarie 2000, un complet al Curţii Supreme de Justiţie l-a reabilitat pe Gheron Netta, dar nu și pe Mircea Vulcănescu, subalternul său.
De ce?
Pentru că Gheron Netta era evreu, iar Mircea Vulcănescu, român!
Iată, legea, „pentru unii mumă, pentru alţii, ciumă” practicată în România! Ajunge cu discriminările! Pentru că „De la Nistru pân’ la Tisa/ Tot românul plânsu-mi-s-a,/ Că nu mai poate străbate/ De-atâta străinătate” !
Ajunge cu sacrificiile pentru cei care nu ne respectă neamul și tradițiile! Pământului Românesc! Ajunge cu atitudinea ambiguă și obedientă a celor care ar trebui să reprezinte și să apere interesele Neamului ! Ajunge cu prefăcătoria servilă și trădare națională a șefului statului, a membrilor guvernului și a „aleșilor neamului” – majoritatea, „niște răi și niște fameni”, și aproape toți servili străinătății. 
Până astăzi, niciunul dintre „aleșii neamului” nu a avut demnitatea, nici curajul să reclame de la tribuna Parlamentului României, cu  argumente de drept internațional, adevărul despre pământurile românești aflate sub ocupație ucraineană. Românca Diana Șoșoacă a „comis-o”!
Pentru asta unii o numesc ruso-filă, putinistă. Urmând acest „raționament” ajungem la constatarea amară că pe malurile Dâmboviței rațiunea a pierit, sfâșiată nu de câinii maidanezi ci de cei meniți să slujească poporul român. În locul ei s-a instalat lașitatea și obediența în fața infernului „Marii resetări” de la Davos, a Turnul Babel de la Bruxelles, a Capitoliului de pe malul Potomacului și a tastelor care transmit ordine criminale. Conform trâmbiței bruxelleze, „prostimea” trebuie să stea în genunchi în fața străinătății.

Dacă întrebi de ce România este condusă de ne-români, ești extremist. Dacă ceri o lege înțeleaptă de autoapărare și siguranță personală, ești suspect, ești  condamnabil, pentru că atunci când cineva intră abuziv în casa ta, te atacă cu vreo armă, tu trebuie să aștepți să te rănească-ucidă, altfel tu vei fi cel declarat agresor. N-ai voie să te aperi.
Numai după ce te omoară poți face reclamație… poate la Dumnezeu. Și asta numai dacă te lasă sfinții să ajungi cu jalba la El.
Dacă ceri o lege împotriva anti-românismului, ești catalogat naționalist șovin, dar legea anti-țigănească și anti-jidănească există oficial.
Dacă nu strigi „slava Ucraina!”, dacă te opui terorismului nazisto-zelenskian ești catalogat instantaneu pro-rus, putinist…
Dacă nici acum, când cineva a avut îndrăzneala să strige adevărul în Parlamentul României, „aleșii neamului” nu se vor trezi la realitate, dacă maladia trădării prin obediență față de mafioții corupți din hasnaua U.E. nu va fi oprită, România nu va mai fi doar un „stat eșuat”, cum l-a numit robotul de la Cotroceni, Neamul Românilor nu va merge spre prăpastie, ci spre dispariție totală. Asta se și vrea.
Cum este posibil ca numele unui demnitar român să fie înscris pe o listă a teroriștilor naziști ucraineni în care sunt menționați cei condamnați la moarte, iar oficialitățile statului român să nu reacționeze?
Lista face parte din ucazurile unui stat artificial pe care România l-a îmbuibat în ultimul an, gratuit, cu cantități nepermise din rezervele naționale proprii și inaccesibile săracilor României.

Cum este posibil ca un demnitar român, care a cerut dreptate pentru românii asupriți și brutalizați în teritoriile românești aflate sub ocupație ucraineană, să fie trecut pe lista teroristă a condamnaților la moarte, lista naziștilor din statul artificial Ucraina – „dotat” de fosta U.R.S.S. cu pământurile altor țări -, ale cărui granițe nu au fost recunoscute de O.N.U. după destrămarea U.R.S.S., fără ca șeful statului, prim ministrul și parlamentul din România să nu reacționeze oficial ?
Cum este posibil ca un demnitar român să fie trecut pe lista teroristă a condamnaților la moarte și poporul român să rămână nepăsător? Dacă românii tac așteptând la rând să fie masacrați, își merită soarta și condamnarea la sclavie!
 „Deșteaptă-te, române” a devenit caduc, batjocorit, chiar.
Așa că, strigătul disperat al lui Radu Gyr „Trezește-te Gheorghe, trezește-te, Ioane!” poate sugera un alt „1907”.
Poate că da, pentru că și atunci, și acum vinovații au acelaşi profil. Dacă românii nu vor reacționa cu demnitate, în curând, nici cele „Trei culori” ale lui Ciprian Porumbescu nu se vor mai auzi.
Cumva, explozia mămăligii româneşti încă mai poate salva Țara și Neamul de la pieire!

Autor: Ion Măldărescu
Aranjament grafic – I.M.
Sursa: art-emis.ro

Share on Facebook

Tweet

Follow us