Totul, dar absolut totul, se petrece în aplauzele delirante ale victimelor…
Știți ce este fascinant în timpurile noastre?
Totul, dar absolut totul se petrece ori în aplauzele delirante ale victimelor, ori în letargia bolnăvicioasă a lor.
Fie că sunt „din partea mea” (ghilimelele explică indirect faptul că nu sunt afiliată niciunei secte online, offline, în direct sau în reluare), fie că sunt din cealaltă parte, oamenii sunt spectatori ai acestei lumi.
Deschide ferestrele (Overton) noului soare.
E primăvară, e primăvară …avioanele aterizează cu vaccinul pinguin.
Bebelușele, dans!
Umanitatea, cel puțin cea occidentală, trebuie remodelată în etape pentru a urma nevoile celui mai feroce capitalism, iar ironia sorții face să fie primită mai cu sila, mai cu promisiuni, cum necum, atinge ținta.
Cum funcționează jocul?
Pai cam așa: De fiecare dată când porcăriile inumane trebuie transmise mai departe, pentru nevoi comerciale sau ideologice, toate latrin-mediile, influencerii și alți bezmetici bine coordonați, încep obsesiv să ofere povești exemplare care ar trebui să demonstreze minunea inovației în sine.
(Așa au fost învelite toate minciunile de-a lungul vremii, prin interpuși…)
Este nevoie să facem oamenii să muncească 20 de ore pe zi cu trei firfirei pe lună fără să se plângă niciodată?
…Apar interviuri cu idioți utili fericiți, foarte fericiți, care au o viață aventuroasă, plină de libertate, de distracție, multă distracție, mai ceva că într-un parc de distracții.
Apoi îți povestesc că un loc de muncă permanent este plictisitor, ai nevoie continuă de schimbare, astfel călătorești prin lume, întâlnești oameni, este o adevărată mană cerească. Nu trebuie să trăiești într-o viață stabilă. Pentru ce să construiești și să lași ceva în urma ta? Poți oricând să-ți strangi boarfele și să începi o nouă aventură.
…Dacă trebuie să impună pe piață făinuri infestate cu insecte, atunci prezentatori teve, 24/24/7, piticii de la circ, dansatori, showgirls, comedianti, jurnaliști, și toată ceata de smintiți… se prezintă la apel să ne explice că planeta este pe cale să explodeze, să moară și doar greierul în sos de usturoi o mai poate salva. Și cât de buni sunt gândacii, greierii sunt mai buni decât creveții. Yummy!
Și oricum, cultură gastronomică nu există, nici tradiții nu există, țările în sine nu există. Și dacă nimic nu există, ce îți pasă? Mănâncă rahatul și amintește-ți că trebuie să mori, dar cât trăiești fii bun, arată că-ți pasă.
Dezideratul lor: Totul este pus în vânzare, totul se comisionează și se negociază, nimic nu trebuie să fie gratuit. Maximizarea profitului!
Oh, la naiba, încă nu au găsit o metodă de a comercializa aerul. Povestea cu măscuța a adus ceva profit pe aer, dar pe termen scurt.
…Și totuși, este ceva esențial în viața unui om.
La ce tânjesc oamenii și ce primesc gratuit? Oh da! Copii! Și ce s-au gândit? Să îi vindem, sunt trilioane de făcut din afacerea asta! Aceasta este cu adevărat o descoperire! O MINĂ DE AUR!
Veceurile media cu slugile lor cu tot ne servesc povești despre femei fericite, foarte fericite să se transforme în mașini care produc copii pentru a-i pune pe piață pentru o sumă modică, eventual cu o clauză în contract și garanție că, dacă moare din diverse motive – copilul -, nu contează motivul, îți face altul în aceiași bani. Și apar tâmpitele cumpărate care declară: „Această slujbă este distractivă, doar să fiu contactată si m-ar face și mai fericită”. Și apoi, desigur … fiecare din corpul său poate face ce vrea.
A mai auzit cineva tineri îngrijorați de perspectiva de a nu avea un loc de muncă?
Sunt familiile tulburate pe seama asta?
Pentru „ele” (un pronume care nu presupune garanții biologice) exista onlyfans…:
„Nu știam ce să fac înainte, dar nici o problemă, acum îmi scot lenjeria în fața ecranului smartphone-ului și voi câștiga mai mult ca un profesor universitar sau un business man”. Cum să refuzi o asemenea ofertă?
Și știi care-i chestia grozavă? Toate acestea funcționează grozav!
Știți de ce? Pentru că acceptăm, pentru a nu fi în afara modei, în afara jocului, în afara societății.
Oamenilor le este teamă să se distingă, trebuie să-și dovedească cu ostentație bunurile, agoniseala, faptul că au urcat pe treapta socială, că nu sunt ca predecesorii care dădeau de mâncare la gâște, sau mergeau cu vaca. Nu domne’! Sunt de la oraș. S-au emancipat, au teveul cât ușa de la intrare, pleacă în străinătate, mănâncă la cârciumă, se îmbracă după ultima modă, au bemveu în rate, copchii au telefon mobil de la naștere (și toate nemerniciile care le distrug inocența, curiozitatea și creativitatea), ce mai tura-vura, avem di tăti.
Hai să vă zic ceva. Nu avem nimic! Casa este în rate, mașina la fel. Și după ce isprăvești cu ratele, atâta vreme cât plătești impozit pentru că le deții, acel lucru nu este NICIODATĂ al tău! Este al statului. Ești chiriaș pentru toată viața și împrumuți de la Măria Sa Statul cam tot ce ai. În curând iPhone-ul – MADE IN CHINA -, atât de dorit de toți săracii, va fi tot în chirie. O să aflați la momentul potrivit.
Apoi. Copiii sunt debusolați, cunoștințele lor sunt asimilate papagalicește de o memorie pe termen scurt – asta dacă mai studiază ceva, majoritatea au tik-tok, dă-o la câini de școală -, telefonul este un obiect pe care îl manevrează din inerție, nu este cu absolut nimic mai deștept decât orice repetent din școala lui. Puradelul pe care-l crezi un geniu este egal cu lachistul repetent, dar încă îți închipui ce mare deștept ai la ușă, viitorul neamului este asigurat.
În aceste condiții credem despre noi și despre generațiile nostre că suntem ultra-mega deștepți și evoluați față de mamaia de la țară, care habar n-are, maică, să umble ea la mobil.
Cu toate astea …
Predecesorii voștri aveau un cal și o căruță care le aparțineau! Aveau pământ care le aparținea, aveau recolte care le aparțineau, aveau ouăle de la gâscă care le aparțineau, aveau laptele de la vacă care le aparținea.
Munceau pentru toate, nu băteau limba în gură fără rost, nu trăiau în dezbinare și lăcomie, nu stăteau gură cască la toți proștii, nu se plângeau. Munceau, contruiau, se jertfeau, dădeau naștere, se căsătoreau, se certau, reparau, se împăcau, mergeau cu fruntea sus pe stradă și considerau o rușine să aștepte de la alții să le spună ce au de făcut cu viața lor, ce au voie și ce nu au voie, să se dedea la gesturi promiscue și să se lase prostiți.
DAR … Între timp au apărut generațiile astea cu mațele lipite de foame care, dacă au pus gura pe o porție de macaroane și au ajuns până la Viena, cred că l-au apucat pe Dumnezeu de picior, nu mai halesc ei mămăligă, nu mai luăm marfă de la țărani, noi mergem la supermaket și nici Sovata nu știu pe unde se găsește prin țărișoară, că na … ne-am emancipat, suntem deștepți făcuți grămadă, acum ne dă statul directive și noi în loc să ne opunem, îi mâncăm din palmă și ne plângem.
Și uite cum, cu două farfurii de macaroane și un drum la Dubai, au ajuns toți dependenți de o lume vopsită în culorile curcubeului puse peste mucegaiul de dedesubt.
În timp ce erați în city break, rahat pe băț, și alte aiureli, v-au luat de sub nas tot ce aveați, iar acum se face zgomot mult și cam atât.
Schimbările nu s-au produs peste noapte, dar cea mai crudă realitate este că nu se vor întoarce niciodată acele timpuri.
Luați, rumegați și plângeți pentru că nu avem de fapt nimic, dar mimăm fericirea și aplaudăm tâmp libertatea pusă în galantar cu un pui și circ televizat.
Continuați să vă uitați la show-ri tv, infuzati-vă de la vedete cu aerul lor și imaginati-vă că acea lume nu există în jurul vostru, sunteți doar hipnotizați și adormiți, tot ceea ce trăiți este doar la televizor.
Un ultim amănunt înainte de rămas bun. Pe planetă sunt oameni bogați și evoluați în țările alea pe care le credeți înapoiate și sărace și care vor ajunge să populeze planeta locuită în prezent de proști dotați cu iPhone, plini de datorii și de chiloți trecuți prin fața ochilor și prin urechi în direct și în reluare de toate busturile teve, online și offline.
Autor: Alexandra Roseanu
Sursa: facebook.com
