Toate-s noi la Vama Veche
Despre Vama Veche – statiunea, nu formatia cu acelasi nume- ati auzit vorbindu-se mult, cu siguranta. Ca si Rosia Montana, Vama este subiect de cruciada mediatica, instigata de papii laici ai vremurilor moderne. Ambele au devenit stindarde sub care se inroleaza mercenarii cuminti, nostalgici si ecologici ce suspina dupa farmecul salubru al unor vremuri trecute.
Fara sa ma numar printre aparatorii oficiali ai proiectelor de salvare a celor doua asezari de invazia investitorilor si exploatarea nemiloasa a unui mit secatuit, am o alta metoda de a sustine Vama. Mergand pur si simplu acolo. Ca sa opresti tentaculele hade ale betonului catre plaja tot mai ingusta trebuie sa te afli in calea lor. Fie si doar infigand un cort sau asternand o rogojina pe nisip. Nu-i mare lucru, recunosc, dar pare ceva mai aventuros si mai palpabil decat sa depui o semnatura de adeziune pe proiecte fragile de salvgardare a zonei.
In Vama, teroarea arhitecturii fara noime care se pactica in zona construibila este concurata acum pe plaja de cea textila. Zona a fost intotdeauna locul ferice in care vamaiotii celebrau fara fast si zorzoane apucatura adamica de umbla despuiati fara sa agreseze pe nimeni. Nu neaparat nudismul sofisticat, invelit paradoxal in vesminte filosofice, desi in in fiecare an isi dau regulat intalnire aici cativa guru de plaja si naturisti cu patalamale. Ci denudarea fara fason si stabilirea unei relatii simple si calde cu soarele.
Se poate ca spectacolul trupurilor goale, in diverse stadii de degradare, sa nu fie agreat de pudibonzii de serviciu ai natiei purtatoare de slip. Dar pentru ei s-au inventat celelalte locatii – alea multele din salba de statiuni a litoralului romanesc, despre care am invatat cu totii din cartea de geografie.
Dintr-o eroare ce-ar merita toate scuzele agentiilor de turism, textilistii s-au instalat de ani buni in Vama, revendicand un paradis care nu-i al lor. Purtatorul de slip este, in principiu, un cetatean cat se poate de respectabil. Cand vine in Vama, e de plans. Pentru ca petecul textil cu care-si acopera partile rusinoase este, de fapt, o platosa a prejudecatilor si spaimei de natural a societatii. Textilistul nu doar ca se fataie de colo-colo in slipul lui inflorat, dar asuda temeinic in armura lucitoare a bunelor moravuri.? La faurirea careia au trudit din greu cei sapte ani de-acasa, scoala, cicaleala si lectiile de buna cuviinta cu care l-a indopat sistemul de valori sanatoase si perene.
Printr-o proasta lege a compensatiei, fluxul de turisti corecti vestimentar a coincis in Vama cu refluxul bucatarilor catre locuri mai vizitate si, probabil, mai bulgaresti. Cele cateva locatii renumite candva pentru bucataria lor sunt acum in suferinta. Pe care o transmit clientilor, pacaliti de aromele exotice ale unor meniuri mincinoase. Corsarul, Bici, Mitocanul – terase cu faima culinara oarecand, iti vara acum sub nas feluri insipide de mancare gatite de venetici. Purtatorii de slip din bucatarie.
Hai sa zicem si de muzica, sa nu credeti ca sunt exhibitionist. Daca nu-i cumva vina unei legi draconice a audio-muzicalului, noua garnitura de DJ de pe plaja este o colectie de imbecili. Franturi de Manu Chao si Cesaria Evora strivite intre slagare disco. Niciodata Vama n-a sunat mai prost. La Stuffstock pare ca se consuma intregul chef de muzica buna, dupa care statiunea se prostitueaza cu songuri de duzina.
De ce e fain, totusi, la Vama Veche? Dintr-un motiv foarte simplu si foarte personal. Care le scapa pana si celor ce aduleaza aceasta reduta de nisip in calea manelei si turismului sindical. Si care obisnuiesc sa spuna, cu ochii dati peste cap, ca Vama e o stare de spirit.
Este. Dar tocmai de-aia trebuie sa mergi acolo intru spirit, cum ar spune o versiune nudista a lui Noica.
Nu-i vorba, e greu. Trebuie sa ignori mancarea proasta, lumea proasta, muzica proasta si, uneori, vremea proasta. In rest, depinde doar de tine cum relationezi cu Vama, aia fizico-geografica dintre Mangalia si bulgari sau aia care-ti bantuie prin amintiri.
Numai de n-ar afla producatorii de confectii ce marime de slip poarta spiritul Vamii.
Vifor Rotar
