CLOSE
Tags Posts tagged with "Titlurile saptamanii"

Titlurile saptamanii

2 594

​Modificarea Legii Offshore o prioritate?
În primul interviu ca ministru de Externe, Ramona Mănescu a susținut că dorința Guvernului (oare de ce nu a fost exprimată până acum) este ca Exxon „să rămână”, iar „asta înseamnă să facem și noi niște pași în direcția așteptată”. Oare dna Mănescu vrea o continuare a politicii lui Tăriceanu, care a blocat de câteva ori Legea Offshore? Se vrea o cedare a beneficiilor pentru țară din aceasta lege, obținute cu greu prin vot, când Dragnea era președintele Camerei Deputaților?

Vize pentru SUA contra petrol și gaze ieftine din Marea Neagra
„Românii așteaptă un lucru care nu se întâmplă: mă refer la vize. În parteneriat avem mai multe direcții, una dintre ele este cea care se referă la vize. Din fericire, relația noastră se duce pe mai multe paliere și cred că un palier îl poate ajuta pe celălalt. Dar pe palier economic și în ceea ce privește resursele din Marea Neagră, sper ca diplomația energetică să-și spună cuvântul: au de câștigat dacă răspund și așteptărilor cetățenilor.
Cred că este momentul, mai ales că s-a creat un moment de tensiune în relația… Dorința noastră e ca un partener ca Exxon să rămână și să lucrăm cât mai mult. Asta înseamnă să facem și noi niște pași în direcția așteptată. Partenerii americani să fie convinși… Și doamna premier își dorește acest lucru”, a spus Ramona Mănescu, la Antena 3.

Reamintim că în media a apărut informația că reprezentanții Exxon au informat Guvernul că vor să vândă licența din Marea Neagră, existând discuții cu OMV, dar și cu fonduri de investiții. Potrivit informațiilor americanii cică intenționează să rămână doar ca operatori în Marea Neagră, dar nu și titulari ai licenței. Decizia a fost luată după ce negocierile cu Guvernul în privința modificării Legii Offshore și OUG 114/2018 au eșuat.
Presiunea companiei americane a fost destul de insistentă, s-a cerut Guvernului emiterea unor ordonanțe de urgență pentru modificarea celor două acte normative. Intențiile erau aducerea legii offhsore la forma din Senat (impusă de Tăriceanu), fără impozite pe venit suplimentar și vânzarea a 50% din gaze pe bursă, iar în privința OUG 114 eliminarea plafonului de 68 lei/MWh pentru gazele furnizate populației.

Despre relația cu Dăncilă
Relațiile interumane contează foarte mult și în diplomație, poate mai mult decât în orice alt domeniu. A contat și faptul faptul că eu și dna premier ne cunoaștem de foarte mult timp, am lucrat pe dosare împreună.

Despre președinția României a Consiliului UE
Președinția României a început cu o campanie anti-România. A fost o campanie foarte dură, foarte lungă și pe fondul acesta premisele nu erau foarte bune pentru a performa. Cu toate acestea am închis dosare foarte grele pe care unii nu au avut curajul să le închidă. România a avut curajul.

Despre Schengen
Evocând perioada când am fost europarlamentar vă pot spune că am trecut prin foarte multe etape, și PE, și Comisia au spus că România este pregătită să intre în Schengen. Practic noi funcționăm de facto ca un stat Schengen, dar de iure nu suntem. România nu cere altceva decât să fie respectat tratatul. Nu poate nimeni să conteste contribuția de securitate. Ne-am făcut lecțiile, cred că cetățenii români au tot dreptul să-și primească această binemeritată poziție, nu e un lucru pentru care trebuie să ne rugăm de cineva.
Vă asigur că păstrăm pe agendă ca temă prioritară.
Ceea ce este supărător este că în timpul jocului unele state s-au gândit să schimbe regulile. Unele state vor modificarea regulamentului Dublin: se referă la fluxul de tranziție între statele membre ale cetățenilor comunitari. După atentate, statele membre au spus că pe anumite perioade punem controale.
În momentul acesta în Consiliu avem jumătate-jumătate. Când invoci pentru România modificarea regulamentului Dublin înseamnă că vrei să lungești foarte mult decizia. Nu ai nicio explicație.

Despre relatia cu Iohannis
Trebuie să fie o colaborare instituțională corectă. Cred că nu avem de ce să creăm tensiuni sau conflicte doar pentru că provenim din partide diferite. Politica externă a României și trebuie să servească ineteresul României în exterior.

Despre diaspora și votul la prezidențiale
Cred că ar mai trebui să facem un lucru: cetățenii români din afara țării. E un subiect foarte simplu: au aceleași drepturi ca și cetățenii români din România. De aici rezidă obligația autorităților să garanteze că-și pot exercita dreptul de vot.
Este frustrant pentru mine ca român să nu pot vota. Acum însă am niște așteptări foarte mari ca românii să se înregistreze ca votanți. Cetățeanul are dreptul de a vot, autoritatea statului îi pune la dispoziție toate instrumentele. Din punct de vedere al statului i s-au creat toate condițiile. Așteptarea mea e să se înscrie pe lista de vot.
Nu este discriminare (față de cei din țară -n.r.) trei zile. Sunt unii care vin de la sute de kilometri. Este alt tip de vot. trebuie să le acorzi această ocazie să poată vota.
Va fi o campanie de informare pentru a li se explica ce să facă, pas cu pas.
Este o variantă de lucru(închirierea de spații mai mari -n.r.) pentru acele secții în care au fost aglomerări mari. Este un apel pe care îl fac românilor din străinătate să se înscrie pe listele de vot. Va fi o cheltuială în plus pentru a închiria spații mai mari. Ar fi păcat să închiriem o sală de sport, și să vină un alegător pe zi.

Despre relația cu Rusia
Poziția României față de Rusia pornește de la vecinătate, dar se înscrie și în poziția UE față de Rusia. Avem anumite limitări și la poziția fermă pe care o avem de respectare a cadrului internațional.
Nu cerem prea mult de la Rusia dacă cerem să respecte cadrul legislativ internațional. Nu putem face rabat nici măcar pentru Rusia care ne este aici, aproape. Relația cu Rusia reprezintă un punct cheie în securitatea în zonă, în modul în care putem gestiona discuțiile în bazinul Mării Negre. România a fost foarte clară, dorește și promovează dialogul cu Rusia, dar în termenii aceștia.
Aș vrea să fie foarte clar, UE s-a concentrat pe contracararea propagandei ruse. Rusia nu e singurul jucător. Nu e singura țară care lansează asemenea atacuri. Să nu demonizăm, că rămânem descoperiți pe celelalte direcții.

Despre varianta Luminița Odobescu, comisar european
Am auzit. După cum s-au așezat lucrurile este foarte probabil ca România să nominalizeze o femeie.
S-ar putea ca României să i se impună să nominalizeze o femeie. Luminița Odobescu este un ambasador care a gestionat lucruri foarte grele. Este important să fie un om farte respectat.

0 315

Românii din străinătate vor putea vota la primul tur al alegerilor prezidențiale între 8 și 10 noiembrie și între 22 și 24 noiembrie pentru cel de al doilea tur, iar una dintre principalele condiții pentru înființarea de secții de votare în străinătate este ca alegătorii să se preînregistreze pe platforma online a Autorității Electorale Permanente (AEP), a declarat, miercuri, președintele AEP, Constantin Mitulețu-Buică.

Noua Lege mai introduce și votul prin corespondență alături de votul electronic.

În condiţiile în care data pentru primul tur al alegerilor este 10 noiembrie, românii din vor putea vota, conform noii legii promulgate marți, în perioada 8 – 10 noiembrie, iar pentru al doilea tur de scrutin perioada în care se poate vota în afara țării este 22 – 24 noiembrie. Secţiile de votare din afara țării vor fi deschise vineri între orele 12-00 – 21-00, iar sâmbătă şi duminică între 7.00 și 21.00, cu posibilitatea prelungirii până la ora 23.59.

Românii din străinătate trebuie să se preînregistreze pentru alegeri!

Președintele AEP a spus că instituția a primit și primește în continuare solicitări de înfiinţare de secţii de votare în străinătate, la misiunile diplomatice, iar cel mai important este ca românii să se preînregistreze, pentru a ști exact câte secții sunt necesare. „Baza trebuie să fie preînregistrarea, pentru a crea secţie de votare, pentru că la nivelul consultărilor se întâlnesc 100 – 200 de cetăţeni”.

Șeful Autorității Electorale a spus că misiunea diplomatică din Germania a cerut înfiinţarea a 100 de secţii de votare şi are o evidenţă, dar nu cu nume, prenume şi cod numeric personal, în timp ce pentru Austria au fost cerute 46 de secții de votare.
„Îi rugăm pe cetăţeni, chiar dacă participă la aceste întâlniri, să se preînregistreze. O pot face exact aşa cum susţin o petiţie online. Intră pe platforma online a AEP, dau copia actului de identitate şi se preînregistrează pentru a înfiinţa secţie de votare. Potrivit legii, este nevoie în principal de preînregistare pentru a şti cu certitudine că cetăţenii îşi doresc”, a afirmat Mitulețu-Buică.

Noua lege îi discriminează și îi împarte pe românii în:
* cei din străinătate, care pot vota trei zile, prin corespondență și electronic și
* cei din țară, care nu aceste noi drepturi la alegeri!

El a susținut că există state care se opun înfiinţării secţiilor de votare în afara misiunilor diplomatice, dar și în interiorul acestora. „Sunt state care nu mai creează posibilitatea statului român de a înfiinţa secţii de votare şi se opun cu vehemenţă de a înfiinţa secţie de votare în afara misiunilor diplomatice. Avem state care spun că nici măcar în cadrul misiunilor diplomatice să nu mai fie înfiinţate. Se poartă discuţii, aşa cum avem informări de la misiunile diplomatice, pentru a facilita fie Ministerul de Externe al statului gazdă, fie Ministerul de Externe al României, pentru a putea deschide cât mai multe secţii de votare sau cel puţin pentru a menţine secţiile de votare din misiunile diplomatice”.

Cum se va desfăşura votul în secţiile din străinătate?

  • Listele electorale permanente din străinătate sunt generate în format electronic, în mod automat, pe baza datelor înregistrate în sistemul informatic de monitorizare a prezenţei la vot şi de prevenire a votului ilegal.
  • Alegătorul semnează pe un dispozitiv informatic.
  • Cetăţeanul se prezintă la operatorul de calculator, îi dă actul de identitate, se scanează informaţiile, se preiau CNP, nume şi prenume. Este verificat dacă are drept de vot și dacă nu a mai votat.
  • Operatorul primeşte mesajul pe tabletă, semnează şi alegătorul poate deja să îşi exercite dreptul de vot. Primeşte ştampila și buletinul de vot.

Florin Mituleţu-Buică a precizat că, dacă la europarlamentare au existat două tablete la fiecare secţie de votare, la prezidenţiale vor putea exista chiar şapte dispozitive într-o secţie.

Cotroceniul a promulgat, marți, legea în materie electorală, prin care votul în diaspora pentru alegerile prezidenţiale este extins la trei zile, astfel încât să nu mai fie cozi interminabile la secțiile de votare, iar unii români să nu apuce să voteze. Legea introduce, de asemenea, votul prin corespondență și votul electronic.

2 760

Când lansez această gravă întrebare din titlu nu mă refer doar la oameni izolați din SRI ci la instituție în ansamblul ei, ca structură de putere. Precizarea de mai sus se impune în acest punct pentru că a devenit o modă printre „temerarii” critici ai sistemului subteran, ai statului paralel, ai abuzurilor comise sub pretextul apărării interesului național, să se acopere prin fraze de genul: „evident, nu mă refer la instituție în ansamblul ei.
În instituție trebuie să avem încredere căci, în covârșitoare majoritate, ea este populată de profesioniști onești și patrioți.

Mă refer la ciurucuri izolate, strecurate în interior de grupuri de interese lipsite de scrupule, ciurucuri care fac jocuri la comandă, trecând la „opționale” constituția și legile țării”.
Din păcate această limitare, care o fi fost cândva valabilă, a rămas acum doar o iluzie. Boala s-a extins. A depășit nivelul de mulțime discretă (în sens matematic), unde „combinatorii” sunt minoritari și acționează răzleț. Boala s-a consolidat într-un mod îngrijorător, agresiv, prin leme de continuitate (vezi protocoalele secrete) și strategii subversive.
Lucrurile sunt conduse prin intermediul unor fanatici gălăgioși, într-o direcție neo – legionară. Principalele caracteristici ale acestei direcții sunt violența, intoleranța și relativizarea democrației.
O minte genială, dar din păcate în egală măsură și diabolică, a creat un virus social pentru care  a găsit modalitatea de a-l face pandemic exact prin exploatarea ultimelor cuceriri tehnologice.

George Soros a imaginat  un relief planetar cu focare de infecție doctrinară în multe dintre țările importante ale lumii (el le-a numit  ONG-uri pentru „o societate deschisă”) apoi s-a folosit de Internet și de explozia Social Media printre componenții „generației grăbite” pentru a-l prolifera și a-l transforma într-o armă de creat haos și de preluat nedemocratic puterea în zone mai slabe de înger.

Eduard Helvig a fost bursier Soros. Sandra Pralong, actualmente consilier de stat al președintelui Iohannis, a înființat în anul 1993 Fundația pentru o Societate Deschisă în România. Guvernul Cioloș a fost instaurat, după tragedia de la Colectiv, cu sprijinul unor mișcări de stradă devenite ulterior #rezist și a numit la conducerea țării miniștri emanați de ONG-urile sorosiste (vă mai amintiți de „umanista” Raluca Prună, precedată de freedom – housista Cristina Guseth?) care și acum, după falimentul guvernării lor, încă mai fac gât și mai trag sfori!

Am devenit, ditamai țara, cât Ungaria, Cehia și Slovacia la un loc, jucăria unui magnat cinic care, ca și mustăciosul dictator al lui Chaplin, jonglează cu globul pământesc de parcă ar fi un balon populat de nevertebrate.
Iar SRI, care ar trebui să protejeze țara de orice i-ar ataca identitatea și statalitatea, nu doar că nu o protejează dar se face complice la dezsuveranizarea ei.
Această ceată de juni agitați care vor să întruchipeze miracolul transformării peste noapte a răului în bine, a vechiului în nou, fauna așa-zisului partid USR, nu reprezintă altceva decât produsul toxic al unor servicii secrete care acționează ca o juntă militară.

Faptul că o persoană îmbătată la un moment dat de putere (și acum mă refer clar la Florian Coldea) s-a gândit că își poate face (prin interpuși, evident) un partid propriu prin care să conducă țara indiferent cum aceasta votează, are precedente în istorie. Nu voi insista. Omul a pus degetul pe un ONG ușor de penetrat, Uniunea Salvați Bucureștiul, l-a împănat bine, în fiecare județ, cu oameni controlabili, apoi l-a înrudit cu toate ONG-urile sorosiste, l-a înregistrat ca partid, USR, a pompat în el ce trebuia ca să pară o emanație a societății civile (a… „societății deschise”) și l-a lansat la apă. Crucișătorul Potiomkin.

Finanțat prin ONG-urile afiliate, a început să pună la cale rebeliunea. Orchestrarea mișcărilor de stradă, declararea fățișă a intenției de a da jos puterea legitimă, apariția amenințărilor, a violențelor, a hărțuirii politicienilor neagreați, nu au fost decât primi pași.
Au urmat uriașe campanii de propagandă și dezinformare pe plan extern și apoi, pe terenul astfel pregătit, elementele de doctrină neo – legionară în formă pură.
Exprimate cel mai răspicat de Andrei Caramitru, membru USR și consilierul președintelui USR Dan Barna: „Vreau să le zic clar (pesediștilor, n.a.): nu vă jucați cu focul. Dacă așa ceva devine posibil și acceptat ca fiind constituțional – de ce nu am da și noi un OUG retroactiv în prima zi de guvernare care să anuleze tot ce ați făcut voi și să va și arunce în pușcărie imediat pe toți?
Ce ne-ar împiedica dacă există precedent? Și de ce nu am face asta ÎNAINTE de a alinia toată legislația cu recomandările MCV si ale Comisiei de la Veneția?
Așa scăpăm și de voi și rezolvăm și toată legislația juridică rapid (ca nu o sa mai aibă cine sa o blocheze – veți fi toți la Rahova și Jilava). Așa că gândiți-vă bine ce faceți!”.

Da, USR a fost la origine o creație artificială gândită de Florian Coldea. Dar acum?
Acum, iată, a fost adoptat de întregul SRI din moment ce abuzuri uriașe comise de membrii acestui partid sau pentru acest partid și împotriva coaliției de guvernare, trec în mod repetat neobservate, nemenționate, neinvestigate, nesancționate.
Alegerile europarlamentare din mai 2019 au dovedit cel mai clar, dacă mai era necesar, complicitatea SRI la imensa fraudă electorală produsă.
Aici nu mai poate fi vorba de o persoană sau un grup restrâns de persoane din respectiva instituție care a închis ochii la nenumăratele nereguli semnalate. Aici totul aduce a infracțiune instituțională, a acceptare și executare de ordin ilegal.

Apoi mai intră în discuție și modul perfect în care s-au așezat astrele pentru ca rezultatele acestor alegeri să respecte întocmai niște previziuni preelectorale, avansate de anonimi din sistem, rezultate care pareau de-a dreptul delirante. Dar, grație softului folosit și doar de cine trebuie controlat, acestea s-au împlinit întocmai: eliminarea ALDE, amputarea incredibilă a PSD, recompensarea ProRomânia și PMP cu trecerea pragului, sistarea oricărei numărători paralele.

Ei numesc rezultatul acestor alegeri reformare a clasei politice. Modernizare, progres, triumful statului de drept. Doar că sunt contraziși de chiar omul – miracol al acestei perioade, președintele USR Dan Barna, care, probabil amețit de vertijul sondajelor care-l dau pe cai mari pentru prezidențiale, a declarat nici mai mult nici mai puțin că „magistrații CCR sunt vârful de lance al penalilor din politica românească”. Doamne ferește de așa împuterniciți!!!
Țara alunecă, pe zi ce trece, spre dezordine, violență, pierdere a identității naționale, cedare de suveranitate. Prima instituție care ar trebui să descopere aceste derapaje și să tragă semnalul de alarmă este SRI.

Din păcate însă SRI nu face asta deoarece este prea ocupat cu jocurile politice. În loc să apere cu dinții poporul și țara, în loc să demanteleze rețeaua sorosistă care a paralizat practic orice exprimare onestă și transparentă a societății civile, în loc să descopere ce resorturi străine și ce interese ostile României se ascund în spatele unor demagogi toxici precum Klaus Iohannis, Dacian Cioloș și Dan Barna, domnul Helvig și ai lui se joacă de-a democrația fără democrație.

Ceea ce, în codurile de exprimare eufemistică, s-ar putea traduce prin „fentarea voinței populare”.
Dar în codurile juridice, cu formulări mult mai directe și mai  lipsite de menajamente, s-ar încadra la  „înaltă trădare”.
Dacă în această instituție, ce s-a abătut în ultima vreme tot mai mult de la menirea ei constituțională, există și patrioți adevărați, aceștia ar trebui să facă ceva pentru readucerea ei la matcă.  Măcar acum, în ceasul al 12-lea.

Alfel riscăm să avem parte de o repetare a istoriei exact în una dintre secvențele ei cele mai dureroase pentru români, personalizată prin cel supranumit „Căpitanul”. Oare domnul Barna o avea grad mai mare?

Contele de Saint Germain

0 336

Odinioară domnul Ion Iliescu, cel care – vorba cuiva – ne-a fost baci până la adânci bătrânețe, a spus într-un moment de sinceritate cum că proprietatea privată este un moft. Și, într-un fel, avea dreptate. Pentru că, după educația dumnealui, în comunismul românesc, proprietatea privată sau chiar proprietatea personală a unui cetățean putea fi confiscată fără prea mari probleme, dar atunci aceasta trecea în proprietatea statului sau a întregului popor, cum spuneau ideologii vremii, și rămânea să fie valorificată de către statul român.
Sau după cum un alt ideolog, l-am numit aici chiar pe Karl Marx, a zis că în comunismul primitiv proprietatea trece de la căsătoria exclusivă cu proprietarul privat, la prostituție generală cu colectivitatea. În zilele noastre însă putem vedea cum comunismului cu față umană, domestic, îi succede capitalismul sălbatic, în care proprietatea privată a intreprinzătorilor români trece cu japca nu în proprietatea întregului nostru popor, ci pur și simplu în proprietatea altui popor, ales după criterii numai de către Johannis știute.

Putem lua un caz obișnuit, atât de obișnuit încât să nu mai fie nevoie să îl nominalizăm, ci putem să îl generalizăm fără nici o rezervă. De exemplu avem un cetățean român de etnie rusă, din Maramureș să zicem, iar cetățeanul nostru a avut o serie de afaceri prospere, inclusiv o unitate industrială de producție, cu peste 600 de locuri de muncă, și era cunoscut și prin actele sale de caritate. Etnia cetățeanului în cauză își are și acesta importanța sa, pentru că acuma este la modă să ne lăsăm cu toții manipulați împotriva Federației Ruse.
Chiar dacă este vorba de un om care a fost un foarte bun român și un sportiv de performanță internațională, care a făcut să se ridice tricolorul și să răsune imnul României pe multe dintre meridianele lumii.
Cu toate acestea, intreprinzătorul despre care scriem a fost asasinat economic, adică a fost băgat forțat în anumite dificultăți financiare, cu complicitatea infracțională a mai multor instituții ale statului român.
Este nevoit să își suspende afacerile, să înceteze producția pentru o vreme, închide și pune totul la conservare, își împrejmuiește instalațiile industriale și terenurile cu garduri și porți metalice.
Activele lui sunt evaluate de către experți autorizați la o valoare de aproape 5 milioane de euro. Până la urmă, lucrurile se clarifică cu greu și omul este găsit nevinovat, la fel ca mulți alții. După câțiva ani, se echilibrează financiar și revine la intreprinderea sa. Când aici, o imagine de Apocalipsă.

Între timp, o societate comercială din vecini, mai exact o fabrică improvizată de cherestea și anumite piese simple de mobilier, furnizoare pentru firme mari precum Ikea, cu acționari exclusiv cetățeni străini, îi ocupă cu japca o parte din terenuri și îi închide căile de acces.
Porțile metalice și gardurile sunt demontate și dispărute, stâlpii de metal de la garduri sunt tăiați cu flexul, calea ferată uzinală este demontată și ea, șinele furate, parte din utilaje furate și ele, rețeaua electrică și celelalte utilități sunt dezafectate, peste calea ferată este turnat beton, iar peste beton și peste drumul de acces sunt ridicate halele de producție ale fabricii de cherestea din vecini, bineînțeles fără nici un fel de autorizație de construcție.
În spațiile rămase libere sunt depozitate deșeuri de cherestea și gunoaie. Normal, omul face plângere penală pentru distrugere, furt și tulburare de posesie, dovedind totul cu expertize topografice făcute de către inginieri acreditați pe lângă judecătorie și cu fotografii realizate chiar de către polițiștii care au cercetat plângerea.

Nimeni nu neagă că nu s-ar fi produs tulburare de posesie, furturi și distrugeri, dar… faptul că cei cu fabrica de cherestea sunt cetățeni străini posesori ai unor anumite tipuri de pașapoarte, parcă a hipnotizat toate autoritățile române. Primăria recunoaște că respectiva fabrică de cherestea a făcut construcții fără nicio autorizație, dar nu a luat nicio măsură legală, nici amenzi și nici demolarea construcțiilor neautorizate, pentru că primarul face parte din aceeași coterie cu acționarii fabricii, sunt membri în aceleași Cluburi etc.
Organele de poliție trimise să cerceteze cazul recunosc că s-au comis furturi de mari proporții și tulburare de posesie, dar îl citează în mod intenționat greșit pe administratorul fabricii de cherestea nu în calitate de făptuitor, ci în calitate de martor, acesta refuzând oricum să se prezinte.
Un alt martor fals, în sensul că ar fi trebuit să fi fost de fapt inculpat, este chiar directorul fabricii, care se prezintă atunci când este citat la Poliție și recunoaște că fabrica a ocupat abuziv terenul vecinului, dar pentru aceasta dă niște explicații absolut aiuritoare. Un polițist primește niște deșeuri de la fabrică pe post de lemne de foc și ancheta se mai domolește. În consecință, polițiștii propun soluția de clasare la plângerea penală în cauză.
Procurorii, care teoretic ar fi trebuit să verifice temeinicia și legalitatea soluției polițiștilor, sunt hipnotizați și ei și mențin soluția propusă de Garcea. Omul nostru face plângere la procurorul ierarhic superior dar degeaba, pierde vremea cu procura-tura-vura, deci pe scurt pierde posibilitatea ca Justiția română să îi facă dreptate.
Apoi o ia de la capăt, face altă plângere penală, care urmează același parcurs și se soldează cu același rezultat. Anii trec pur și simplu, pierderile finaciare ale omului sunt în creștere. În acest timp, este posibil ca acționarii fabricii de cherestea să termine ce mai au de jefuit pe aici, să își facă valizele și să plece altundeva, de exemplu în Congo.

Situația este atâta de stupidă și de absurdă, încât nu putem spune nici măcar că Justiția română ar fi ineficientă sau coruptă. Ci pur și simplu, foarte probabil din lașitate și slugărnicie, cei care prestează aici se gândesc că oare cum ar trebui să judece ca să facă pe placul cui trebuie, ca să nu se supere doamne ferește un anumit ambasador străin, că doar colonia România este condusă de către anumiți ambasadori străini, care controlează mai întâi Securitatea și Procuratura, nu-i așa?
Drepturile omului în general și ale cetățeanului nostru român de etnie rusă în particular, precum și Constituția României sunt călcate brutal în picioare, cam așa cum tancurile amerloce rătăcite prin noroaiele Bărăganului au îngropat sub șenilele lor munca țăranilor români fără niciun fel de părere de rău.

Autor: Prof. univ. dr. Nicolae Iugahttp://anonimus.ro/2
Preluare: arti-emis.ro /

0 311

Premierul Viorica Dăncilă este candidatul PSD pentru alegerile prezidențiale, au decis social-democrații în ședința Biroului Permanent Național, validată și de Comitetul Executiv
Au votat împotrivă doar doi pesediști – Paul Stănescu și Dumitru Buzatu.

Comitetul Executiv a validat propunerea, iar decizia finală de validare a candidatului va fi luată la congresul PSD din 3 august.
Viorica Dăncilă a avut cale liberă după ce și primarul Capitalei, Gabriela Firea, rămasă fără susținere, și-a anunțat colegii în ședința Biroului Permanent Național că își retrage candidatura, potrivit unor surse din partid citate de Mediafax.
Firea, fără susținerea organizațiilor județene, după o discuție particulară cu Dăncilă, a făcut cea mai bună miscare politică în vederea conservării poziției de viitor candidat la primaria capitalei, a renunțat singură și și-a retras candidatura.
În altă ordine de idei, Dăncilă a declarat, luni seară, că așteaptă până în 3 august un răspuns de la Călin Popescu Tăriceanu și de la Victor Ponta cu privire la susținerea unui candidat PSD la prezidențiale.
Decizia are loc în urma discuției pe care liderul PSD a avut-o cu liderii ALDE și Pro România la Vila Lac.
Viorica Dăncilă, care a cerut susținerea ALDE și ProRomânia pentru susținerea candidatului PSD la Cotroceni, spunea înaintea ședinței că orice candidatură trebuie să fie susținută de un vot în partid. ”Bineînțeles că sprijnul ALDE și ProRomânia este important, dar PSD este hotărât să meargă în aceste alegeri și nu numai să intre in turul doi, ci să le și câștige”, a spus liderul partidului.

Ponta va intra la guvernare din toamna
Este evident că PSD are nevoie nu doar sa nu mai piarda voturi de pe stanga ci si sa adune altele de la cine poate, ALDE și PROROMÂNIA.
Ponta a dezvăluit, luni seară, că premierul i-a propus să susţină candidatul PSD la alegerile prezidenţiale, iar el a spus că nu există un răspuns nici pozitiv, nici negativ, pentru că vrea să ştie care este „planul ca lucrurile să meargă bine„. Ponta a apreciat, la TVR1, că la şedinţa Comitetului Executiv Naţional al PSD Viorica Dăncilă va fi desemnată drept candidatul la prezidenţiale. El a adăugat că dialogul va continua, „dacă este cazul”, adăugând că un candidat susţinut de PSD, ALDE şi Pro România va intra în turul II al alegerilor prezidenţiale.
Pentru asigurarea sprijinului in viitoarea campanie Ponta va intra la guvernare din toamna. Pe surse se spune că deja s-a trecut la negocieri pe protofolii.

Cum stă PSD în propriile sondaje, înainte desemnării candidatului la prezidențiale
Înainte de a-și vota prezidențiabilul, social-democrații au avut pe masă datele sondajelor făcute la comanda partidului, primind asigurări că, dacă se mobilizează, își pot duce candidatul în turul doi.
Potrivit datelor prezentate de sociologul Marius Pieleanu,
– PNL ar fi creditat cu 31%,
– USR-PLUS care ar avea împreună 28% ( USR-25%, PLUS-3%),
– PSD ar fi cotat cu 26%.
Partenerii de coaliție ai PSD, ALDE, sunt creditați cu 5% în opțiunile de vot, iar Pro România, cu 3 %.
Datele prezentate sunt pentru marele public si pentru conducerea PSD. Realitatea credem ca este alta, dar au fost utilizate aceste cifre pentru a sustine efortul premierului Viorica Dăncilă pentru nominalizare internă si pentru convingerea partenerelor (ALDE și PRO) pentru o susținere din startul alegerilor.

Comitetul Executiv urmează să valideze propunerea, iar decizia finală de validare a candidatului va fi luată la congresul PSD din 3 august.

Horia D.R.

2 330

Timp de secole războiul a fost principalul mod de a cuceri ţările care, din nefericire pentru ele, erau posesoarele unor bogăţii râvnite de marile puteri politice şi militare ale vremii. Sute de războaie locale şi regionale, inclusiv două conflagraţii mondiale devastatoare, au răvăşit lumea. Apoi, pe nesimţite, învăluite într-o ceaţă densă emanată de propaganda proaspetelor fabrici de „democraţie”, au fost operate schimbări esenţiale în strategiile de cucerire, de subjugare politică şi economică a statelor ţintă. Motivul mutaţiei? Unul strict pragmatic. Se constatase că războiul este mult prea costisitor pentru invadator. Prea scump, atât financiar cât şi uman. Prin urmare, s-au căutat metode mai convenabile din punctul de vedere al costurilor proprii.
Este momentul în care s-a inventat exportul forţat de „democraţie”. Câştigul era multiplu. Pentru cotropitor, cheltuielile proprii deveneau de mii de ori mai mici, forţa de muncă din ţara invadată rămânea intactă, disponibilă imediat, iar bunurile materiale puteau fi însuşite fără eforturi suplimentare.
În plus, atitudinea subjugatului faţă de invadator devenea alta. Nu mai era una de ură, de răzbunare, determinate de atrocităţile inevitabile ale războiului. În cazul exportului de „democraţie”, cu o propagandă atent manevrată, cuceritul se simţea obligat chiar să mulţumească invadatorului!

Pactul cu diavolul 2019-0

Exportul forţat de „democraţie” pe înţelesul tuturor
Experimentat încă din momentul în care s-a sădit în subconştientul colectiv ideea evident falsă că S.U.A. ar reprezenta exponentul mondial al democraţiei („a crede că doar S.U.A. sunt în posesia unor valori universale este un punct de vedere iraţional”[1]),

Exportul de „democraţie” a devenit „arma civilă” de succes ale epocii moderne.

Ieşit mai apoi din patrimoniul strict al S.U.A., exportul forţat de „democraţie” ca înlocuitor al clasicului război a fost şi este încă folosit pentru strivirea unor guverne încăpăţânate, pentru schimbarea unor politici regionale neconvenabile, pentru subordonarea totală a unor state aflate în zonele de interes economic, politic sau militar. Desigur, ameninţarea militară rămâne prezentă şi este utilizată fără reţinere dacă ţinta, îndărătnică, nu acceptă de bună voie instaurarea „democraţiei” binefăcătoare. Exemplul cel mai edificator îl reprezintă Siria sau, într-o mai mică proporţie, Libia şi Iugoslavia.

Mecanismul de cucerire prin exportul de „democraţie” este surprinzător de simplu. Ni-l explică, pe înţelesul tuturor, doctorandul Sebastian Oprescu în articolul „Aşa vă place istoria recentă? – « Exportul de democraţie »”: „O.N.G.-urile occidentale au fost prezente în luptele interne pentru putere, atât în Europa de est cât şi în Africa. Ele au cooperat îndeaproape cu guvernele marilor puteri occidentale şi cu grupările politice locale, afiliate lor. Este vorba de O.N.G.-uri precum „Freedom House”, „International for Electoral System”, „National Democratic Institute” etc. G Soroş a recunoscut deschis în iulie 2014 că o fundaţie a sa a fost amestecată direct în schimbarea de regim din Ucraina. Institutul Albert Estein a elaborat scenarii speciale de „revoluţii colorate”. La fel şi Open Society sau „Fundaţia Internaţională pentru renaştere”. Chiar şi J. Mearsheimer apreciază, cu o oarecare întemeiere, că Occidentul are fără doar şi poate responsabilitatea sa în provocarea crizei din Ucraina.
În cursul „revoluţiei arabe” administraţia americană a acţionat prin canale diplomatice şi numeroase O.N.G.-uri, ca şi în mişcările prodemocratice din Hong Kong. National Edowment for Democracy (N.E.D.) este finanţată de Congresul S.U.A. şi are ca misiune „răspândirea democraţiei în lume”. La fel şi „Fundaţia Ford”, sau „Fundaţia Carter”.
În Egipt a acţionat Mişcarea Tinerilor din 6 aprilie, în Yemen organizaţia Entsar Qadhi, în Bahrain un Centru Special pentru drepturile omului. Se speculează că „primăvara arabă” ar fi fost un „virus” ce urma să „contamineze” în timp China şi Federaţia Rusă.
Washingtonul ar sponsoriza şi mai multe O.N.G.-uri. Cyber activiştii egipteni au primit susţinere americană, inclusiv prin ambasada de la Cairo. „Fikra”, de pildă, este o organizaţie arabă ce funcţiona cu asistenţă N.E.D., fiind remarcaţi în 2011-2012. Se „zvoneşte” că senatorul M.C. Cain s-ar fi aflat în centrul acţiunilor din Egipt, din 2011”.

Ne amintim, cu stângere de inimă, tragediile îndurate de populaţiile nevinovate ale Tunisiei, Siriei, Libiei, Egiptului, Algeriei, Yemenului, Iordaniei, Marocului, Sudanului, Cisiordaniei, Libanului, Irakului, Senegaluilui, Mauretaniei, Gabonului, Iugoslaviei, Ucrainei, la care se adaugă Panama, Argentina, Venezuela, Bolivia, Peru, Chile şi mai nou Venezuela. Toate acestea şi altele nenumite aici, „beneficiare” ale exportului forţat de „democraţie”!
Şi, fiindcă evenimentele din  Venezuela sunt în plină desfăşurare, merită notat că la sfârşitul lunii iunie a.c. ministrul de externe venezuelean Jorge Arreaza explica la un seminar internaţional dedicat „măsurilor coercitive unilterale” esenţa politicii S.U.A. de „democratizare” a ţării sale, ţară posesoare a unei imense rezerve de petrol.
Arreaza declară că programul S.U.A. de „democratizare” forţată a Venezuelei i-a fost dezvăluit în februarie de Elliot Abrams, responsabilul pentru Venezuela al Administraţiei Trump: „vom merge pe colapsul economiei voastre. Veți rămâne fără benzină,veți rămâne fără mâncare, veți rămâne fără electricitate, veți rămâne fără nimic până ce se va îndeplini planul guvernului Statelor Unite”[2]. Că exact aşa se întâmplă, vedem cu toţii!

România, un stat aflat încă sub asaltul „democratizării”
Ţările Est-Europene, inclusiv România, au fost şi ele „victime” ale afluxului occidental de „democraţie”. În unele situaţii particulare, cum a fost cazul opunerii la schimbare a lui Ceauşescu sau împotrivirii încăpăţânate la spargerea statului a dictatorului” Miloşevici, procesul forţat de infuzie „democratică” s-a soldat cu traume adânci pentru populaţie. Şi, procesul nu s-a finalizat încă. Observăm, chiar şi în 2019, că România se află sub o adevărată ofensivă „democratică”.
Aproape zilnic, de la diferite foruri înternaţionale şi felurite organizaţii naţionale vin în cascadă acuzaţii şi ameninţări cu sancţiuni. Chemaţi sau nu, lideri ai U.E. sau emisari ai Unchiului Sam sosesc pe rând la Bucureşti pentru a contribui, lovind cu pumnul în masă, la „definitivarea procesului democratic” din România.
În acord cu acuzaţiile externe şi alături de emisarii purtători ai cheii democraţiei adevărate se află un lung şir de O.N.G.-uri (multe citate mai sus de dl. Oprescu) sponsorizate copios dinspre diferite puncte cardinale ale lumii „libere”, unii lideri de partide politice „reformatoare” şi, purtând cu emfaza-i specifică stindardul „democratizării totale”, însuşi preşedintele ţării. Am aflat astfel, cu o oarecare mirare, că nu am respecta statul de drept (deşi încă nimeni nu l-a definit cu exactitate).
Ba, chiar mai mult, ni se tot spune că acesta, statul de drept, ar lipsi cu desăvârşire în teritoriul locuit de români. Mai aflăm, de la profesorii noştri de democraţie şcoliţi la Universităţi de renume din state recunoscute ca înrăite exportatoare de „democraţie” că, fără măcar să ne dăm seama, trăim cu toţii (mai puţin falnicul nostru preşedinte blagoslovit prin naştere cu adevărate calităţi democratice) un adevărat război devastator împotriva Justiţiei. Pe deasupra, ne mai explică doct cam aceiaşi dascăli, ne şi bălăcim într-o imensă mlaştină antisocială, de-a dreptul ucigătoare pentru adevărata democraţie. Noi, români inconştienţi, am rămas singurii europeni care mai locuiesc în tărâmul urât mirositor al corupţiei!

Adevărul la modul condiţional-optativ
Despre exportul forţat de „democraţie” ca mijloc de subjugare a statelor nu se discută deloc sau se vorbeşte în şoaptă. Motivul? Oricine abordează public o asemenea temă este  imediat catalogat ca antieuropean, antiamerican sau ca trimis al Moscovei pentru a susţine maşinaţiunile politice anti-occidentale putiniste.
Într-o societate îngenunchiată ca a noastră („mare parte dintre cetăţenii României pot fi comparaţi cu robii care servesc unui sistem mafiot”[3]), ridicatul în picioare ori privitul dincolo de vârful nasului reprezintă gesturi inacceptabile de sfidare care se taxează imediat.
Chiar dacă, într-o oarecare măsură, poate fi justificată atitudinea celor care vor să ascundă utilizarea exportului forţat de “democraţie” ca armă într-un nou tip de război, faptele sunt fapte şi comportamentul acestora, oricât de restrictiv ar fi, nu schimbă cu nimic realitatea.
Teama însă, odată instaurată, rămâne. Este motivul pentru care înclusiv specialişti cu o oarecare notorietate (cum ar fi doctorandul Sebastiam Oprescu, din care am mai citat deja) atunci când ating sensibilul subiect, deşi spun lucrurilor pe nume, folosesc, prudent, condiţionalul-optativ:”
Administraţia G Bush ar fi utilizat „exportul de democraţie” şi reconstrucţie democratică a societăţilor şi statelor în instrumente de extindere a influienţei americane şi multinaţionalelor Vestice în lume (dela Proiectul Marelui Orient, la redimensionarea N.A.T.O., războiul împotriva terorismului internaţional, încurajarea „revoluţiilor portocalii” etc). Occidentalii ar opera prin intermediul O.N.G.-urilor locale, reţelelor media, grupurilor studenţaşti, companiilor internaţionale, diverselor partide şi organizaţii liberale, reţelele CIA. Cadre civile, economice şi militare pregătite în Occident ar constitui „reţele locale” de promovare a „revoluţiilor non violente şi liberale”.
De  altfel, ca Secretar de Stat, M. Albright împărţea statele în patru categorii:
* democraţii avansate,
* democraţii emergente,
* statele paria,
* statele falite.
Statele democratic avansate trebuie să combată statele paria şi falite şi să se încerce transformarea lor”[4].

Ce urmează?
O întrebare firească pentru cei interesaţi de propriul viitor. O întrebare normală pentru aceia care se gândesc cu îngrijorare (sau cu speranţă) la cât de liberi vor trăi copiii lor, pentru cei preocupaţi de modul cum va evolua ţara ce le-a fost leagăn. Răspunsul? Răspunsul este şi dificil şi lesne de găsit. Dificil, întrucât istoria se scrie sub ochii noştri şi, fapt dovedit, întreagul mers al omenirii s-a dovedit a fi extrem de impredictibil. Lesne, fiindcă suntem singurii cărora le stă în putinţă să-şi schimbe viitorul. În oricare direcţie ne-am uita, cei care au cotropit vor continua să cotropească, cei care au jefuit vor continua să fure, iar aceia care n-au avut nici curajul şi nici puterea de a cotropi sau jefui vor fi cotropiţi şi jefuiţi. Ca un sinistru blestem al omenirii, îi vom proslăvi numai pe cei care prin sângele şi durerea altora au construit imperii asupritoare, pe cei care au violat, ucis şi jefuit fără de milă. Pe ceilalţi îi vom uita, ori, şi mai rău, îi vom huli.
Invadarea şi însuşirea bunurilor altora prin metoda modernă a exportului forţat de „democraţie” va continua atâta vreme cât vor exista trădători, politicieni veroşi şi atâta vreme cât foamea va fi mai puternică decât raţiunea.

Pentru România, schimbarea în bine rămâne himera visătorilor. De ce? Fiindcă suntem conduşi de „« boieri ai burţii» […] nu există lideri, există doar deţinători de putere şi nu sistemul politic este puternic, ci noi suntem slabi”[5].

Aranjament grafic – I.M. –––––––––– [1] K. Jowitt, citat de Sebastian Oprescu în Aşa vă place Istoria? – „Exportul de Democraţie”,
[2] Discursul ministrului de externe Jorge Arreaza la seminarul internaţional despre măsurile coercitive unilaterale
[3] Călin Georgescu, Cumpăna României, Bucureşti, Editura Christiana, 2016 [4] Sebastian Oprescu Aşa vă place Istoria? – „Exportul de Democraţie” https://www.socioblog.ro/2016/01/27/asa-va-place-istoria-recenta-exportul-de-democratie/
[5] Călin Georgescu, Idem, op. cit.

Teodor Palade

https://www.art-emis.ro/

1 806

Fuduli ca un pârț care umblă țanțoș pe uliță și se laudă că ar fi trăsnet, ungurii nu pierd nici o ocazie de a pălăvrăgi despre ,,Ungaria Mare”, cea care s-ar întinde peste tot și te miri pe unde. Cercetări de ultimă oră, concretizate în analize ADN efectuate pe scară largă, demonstrează clar că populația din zona Balcanilor (așadar strămoșii noștri) a trăit pe aceste meleaguri, fără întrerupere, vreme de cel puțin șase mii de ani. Dar cu toate astea, ungurii afirmă, sus și tare că, iscați, cândva, de prin stepele Asiei Centrale, strămoșii lor migratori au găsit aici niște locuri pustii și nepopulate.
Și, de parcă ar fi hipnotizată, chiar și Europa de azi pare să fi uitat că, de-a lungul istoriei, departe de a fi ,,Mare”, patria maghiarilor a fost, de fapt o ,,Ungarie Mică”. Mică și sîcîietoare precum o căpușă care, atunci când nu a fost pașalâc turcesc, a trăit, secole la rând, atârnată de curul unei oi numite Austria.

Mica ,,Ungarie Mare”!
Mai întâi, haideți să vedem despre ce discutăm atunci când vine vorba despre ,,glorioasa” istorie a așazisei ,,Ungaria Mare”. După cum bine știm, triburile ungurești au venit în Europa, cândva, prin secolele VIII-IX d.Chr. Încă migratori fiind, ei s-au învârtit, de colo până dincolo prin această zonă a lumii medievale și s-au remarcat mai ales prin jafurile comise cam peste tot pe unde au ajuns.
Au reușit să înființeze un stat abia spre anul 1000 când căpetenia lor, hanul Vajk s-a creștinat și a fost încoronat sub numele de Ștefan cel Sfânt. Dar, la mai puțin de un veac și jumătate de la înființarea lui, în anii 1241-1242, regatul maghiar a fost ocupat și devastat de hoardele mongole conduse de Batu Han, urmaș al gloriosului Ginghis Han.

Conform izvoarelor istorice statul panonic a fost eliberat abia în jurul anului 1280, se pare cu ajutorul unor căpetenii valahe din Transilvania. De fapt, chiar și istoricii unguri știu bine că dinastia Arpadiană, care a domnit între regele Ștefan cel Sfânt și Andrei al III-lea, este singura în care tronul Ungariei a fost ocupat de regi de origine cu adevărat maghiară. După moartea acestul ultim rege, în 1301, în Ungaria au domnit ba Carol Robert de Anjou, născut la Neapole, în Italia, ba Sigismund de Luxemburg, născut la Nurenberg, ori Matias Corvin, fiul gloriosului domn valah Iancu de Hunedoara. Asta ca să nu mai amintim că între 1272 și 1290, regatul maghiar a fost condus de Ladislau al IV-lea Cumanul, și acela ,,ungur getbeget”, după cum o arată și numele lui. Cât despre vitejia maghiară, ce să mai povestim? Este suficiant să amintim Bătălia de la Posada. Cândva, în prima jumătate a sec. XIV, maghiarii au încercat să-și extindă înfluența și în Muntenia și Moldova. Iar un timp, chestia asta le-a și reușit. Dar le-a trecut repede!
În toamna anului 1330, între 9 și12 noiembrie, a avut loc Bătălia de la Posada, în cursul căreia  ungurii, conduși de Carol Robert de Anjou s-au confruntat cu valahii voievodului Basarab I. A fost o bătălie strajnică, la sfârștitul căreia armata ungurească a fost, practic, spulberată. Iar măritul lor rege, Carol Robert abia a reușit să scape cu viață, doar după ce a fugit penibil, deghizat în straie muierești. Mda… glorios personaj, măreață Ungarie.

Pașalâcul de la Buda
Din păcate pentru ei, maghiarii n-au fost în stare să păstreze independența pe care le-a lăsat-o moștenire Matia Corvin, viteazul lor rege de stirpe valahă, fiu al gloriosului domnitor Iancu de Hunedoara. Astfel că, în anul 1525, după bătălia de la Mohacs, Regatul Maghiar a dispărut de pe harta politică a Europei.
Partea de vest a fost anexată de Austria, Principatul Transilvania a rămas independent (așa cum a fost de-a lungul aproape întregii sale istorii), iar inima Ungariei actuale a devenit ,,Pașalâcul de la Buda”. 
Și așa a și rămas până în anul 1699, când în urma unei victorii asupra Imperiului Otoman, victorie consfințită prin Pacea de la Karlowitz, Imperiul Habsburgic a supus întreaga Ungarie, dar și Principatul Transilvaniei.
În veacurile următoare a urmat așazisa ,,dualitate Austro-ungară”, o construcție politică artificială, în care fudula Ungarie era doar un soi de ,,vioara a en-șpea”.
A fost o situație administrativă ambiuguă, din care Ungaria a ieșit abia în 1918, după încheierea Primului Război Mondial.
Ca să nu mai amintim că, în același an, Ungaria a fost la un pas de a deveni Republica Sovietică Maghiară. Acela a fost pentru țara vecină un moment politic deosebit de penibil, pe l-a depășit doar cu ajutorul Armatei Române, care a reinstaurat ordinea constituțională.
Atunci a avut loc și celebrul episod cu…

,,Opinca Valahă” arborată în vârful Parlamentului maghiar.

Mda, a fost exact cum spune proverbul românesc. ,,pe cine nu lași să moară, nu te lasă să trăiești!”  Așadar, dacă asta ne spune istoria, despre ce ,,Ungaria Mare” vorbiți voi, domnilor? Domnilor UDMR-iști și nu numai?

Care popor maghiar?
Istoricii și mai ales politicienii maghiari nu ostenesc niciodată să afirme, sus și tare că, la venirea lor în Câmpia Panonică și în Transilvania, locurile erau pustii, lăsate de izbeliște după retragerea administrației romane din anul 271. Dar și că românii ar fi venit aici spre sfârșitul Evului mediu, prin secolele XII-XII. De fapt, aceste afirmații n-ar trebui să ne mire prea mult: sunt specifice popoarelor care, neavând o istorie adevărată, ci doar una meschină și marginală, își inventează o ,,mitologie istorică” pe cât de glorioasă pe atât de inexistentă.
O iluzie de istorie, bazată doar pe niște ifose țâfnoase, fără nici un corespondent în viața reală. După cum spuneam mai sus, expertizele ADN demonstrează că, una și aceeași populație, indiferent cum s-a numit ea de-a lungul timpului, a locuit constant pe meleagurile noastre, vreme de șase milenii. Este vorba despre ceea ce savanții numesc ,,Halpogrupul I-M170”, amprenta genetică specifică populației din Dacia și din Estul Europei. Așadar, este vorba despre populație autohtonă, care nu a venit de nicăieri pentru că  a fost aici dintotdeauna. Este populația care a locuit aici cu mii de ani înainte ca Europa să fi auzit despre ungurii migratori.
Dar, studiile genetice au mai scos la iveală un adevăr deosebit de neplăcut pentru ifosele iredentiste maghiare:


AREAL GETO-DACIA-ROMÂNI

circa 30 la sută dintre cei care se pretind unguri sadea, au și ei, această amprentă genetică specifică autohtonilor daci.

Istoria oficială, inclusiv cea acceptată se politicienii maghiari, susține că adevărații unguri au venit din stepele Asiei Centrale.
În lucrarea ,,Marile migrații”, academicianul Victor Spinei ni-i prezintă astfel pe unguri: ,,Oameni mici de statură cu părul împletit în şapte cozi. Ca aspect, vechii maghiari erau consideraţi de specialişti de statură mică sau medie, cu trăsături turcice sau uralice, pe alocuri mongoloide. Cel puţin asta arată descoperirile arheologice.”
Descriere confirmată și de gravurile medievale care îi reprezintă pe unguri cu trăsături faciale și corporale, dar și cu vestminte specifice popoarelor turco-mongole. Dar, alte studii genetice demonstrează că, în realitate, chiar și în Ungaria de azi, maghiarii propriuziși mai reprezintă doar circa zece la sută din populația actuală.
De fapt, pentru a înțelege asta este suficient să ne uităm la fizionomia ungurilor din zilele noastre: au înfățișarea specifică europenilor autohtoni care nu au mai nimic în comun cu înfățișare popoarelor central-asiatice ori altaice de unde au venit  adevărații maghiari.
Iar asta pentru că, actualii locuitori ai Ungariei nu sunt urmași ai ungurilor propriuziși ci ai europenilor maghiarizați cu forța în ultimele câteva secole. Astfel se face că, inclusiv acasă la ei, ungurii adevărați sunt doar o minoritate, nu mai mare de zece la sută din întreaga populație.
Într-un articol mai vechi publicat sub adresa http://romaniaeterna.ro/2016/02/27/o-minciuna-mare-cat-veacurile-runele-secuiesti/ am demontat o altă mistificare (de fapt o minciună ordinară) a cercurilor iredentiste care își fac de cap și în țara noastră sub patronajul UDMR.
Este vorba despre scrierea utilizată de acești minoritari care se dovedește a fi fost ,,împrumutată” de la populația autohtonă, pe care vechii unguri i-au găsit aici în urmă cu circa o mie de ani.

Dacă la acest furtișag cultural adăugăm cele spuse mai sus, plus o serie de descoperiri arheologice care demonstrează că, în primele secole ale erei noastre, dacii și daco-romanii au locuit și pe teritoriul Ungariei actuale (fapt menționat chiar și în cronicile maghiare din sec. XI-XII unde ei sunt numiți ,,Blachi” sau ,,Vlahi”), avem imaginea clară a unei întregi istorii măsluite cu un tupeu care atinge granițele nesimțirii.
Motiv pentru care, după ce am înțeles că…

,,Ungaria Mare” nu a existat niciodată, ne dă tot dreptul să întrebăm: ,,Care maghiari?”.

Dar, în ciuda acestor adevăruri pe care le cunosc chiar și liderii politici, ungurii sau ce or mai fi ei acum, continuă să discute refacerea ,,Ungariei Mari”. Iar Europa, bătrână și din ce în ce mai senilă, pare a nu observa toate aceste bazaconii pe care le ia de bune și, adeseori ne pune tot pe noi să stăm în genunchi, pe coji de nucă.

Ps. În altă ordine de idei: la dracu, actuala politică europeană pare că funcționează conform scabrosului proverb ,,capra trage bășina, iar oaia pățește rușinea”. Cu toate că în cel de al Doilea Război Mondial ungurii au umplut lagărele naziste cu sute de mii de evrei, inclusiv din Transilvania, toată lumea vorbește doar despre Holocaustul din România.
Mda, al dracului pârț care umblă țanțoș pe uliță și se laudă că ar fi trăsnet!

De – Vasile Surcel – romaniaeterne.ro

0 319

Anunțul premierului Vioriva Dăncilă că ar putea renunța la procedura de a construi autostrada Comarnic – Brașov prin Parteneriat Public Privat, confirmă ratarea negocierilor purtate cu asocierea chino-turcă. Discuțiile au fost incepute/înițiate în urmă cu un an de către Comisia Națională de Strategie și Prognoză, ar fi trebuit să fie finalizate cu semnarea unui contract luna aceasta.

„După cum știți, autostrada Comarnic-Brașov este în parteneriat public-privat. Am avut solicitare din partea unei societăți chinezo-turce. Eu am hotărât, împreună cu colegii mei, să scoatem din parteneriat public-privat, iar în prima ședință de CSAT această autostradă să devină de importanță națională sau de infrastructură critică, astfel încât să putem să demarăm cât mai repede lucrările pentru această autostradă. Birocrația este destul de mare, procedurile sunt complicate, la noi s-a format această instituție a contestațiilor și, pentru a trece de toate aceste obstacole cred că soluția este ca această autostradă să devină de importanță națională astfel încât să începem construcția cât mai repede din fonduri guvernamentale”, a anunțat Viorica Dăncilă într-o conferință de presă.
„Nu pot să vă dau o perioadă, trebuie să văd votul din CSAT si apoi să fac o evaluare”, a mai spus Dăncilă. (minutul 12:50)

Asocierea chinezo-turcă selectată pentru procedura de PPP
Puțină istorie nu strică. În luna mai a.c., reprezentanții Guvernului prin Comisia Națională de Prognoză ne-au prezentat asocierea dintre compania chineză CCCC și compania turcă Makyol ca viitor constructor în cadrul procedurii de Parteneriat Public Privat pentru autostrada Ploiești – Comarnic – Brașov (Râșnov).
Vă reamintim că Segmentul Râșnov-Cristian-DN1 este deja in construcție, inaugurare cu ceremonie preelectorală, oficiali cu foafece și huiduieli.
Proiectul prevedea circa 1,36 de miliarde de euro pentru proiectarea și execuția celor circa 100 de km de autostradă dintre Ploiești și Brașov.
Studiul de fundamentare realizat de CNSP spune că PPP-ul se va întinde pe o perioadă de 44 de ani, dar în două etape.
Prima etapă va fi de 24 de ani: 4 ani pentru proiectare+execuție și 20 de ani pentru operare. Șoferii vor plăti o taxă calculată la 6,3 euro fără TVA pentru fiecare 100 de km parcurși de un autoturism, iar pe parcursul PPP-ului statul va plăti partenerului privat o sumă anuală pentru amortizarea investiției, dar și o plată de disponibilitate pentru perioada de operare a autostrăzii.
Studiul a luat în calcul și taxarea încă din primul an a actualei autostrăzi dintre București și Ploiești.

0 245

O știre a devenit virală: dacă utilizezi FaceApp, dai dreptul producătorilor aplicației – care-s din Rusia – să utilizeze toate datele tale în orice scop. E o chestie groaznică pe care bravii comisari occidentali ai conștiințelor tocmai ce-au descoperit-o. Nu-mi dau seama totuși, ce fac Google & Apple? Cum de se mai găsește acea aplicație în appstore-urile lor? Cum de n-a scris Trump niciun tweet? E totuși ciudat.

FaceApp e o chestie care te fotografiază și-ți arată cum vei fi peste 20 de ani. În plus, în varianta full, îți permite să-ți schimbi culoarea părului și alte chestii care-i fac fericiți pe tefeliști. Era logic ca aplicația să fie viralizată. Am căutat totuși să înțeleg la ce date personale au acces producătorii. În principiu doar la fotografia pe care ți-o faci de aproape. La modul teoretic, având acces la fățăul tău te-ar putea identifica dintr-o masă de oameni. Mi se pare îngrozitor!

Bunul Facebook, prin aplicația sa de pe telefon, știe cam toate locurile pe unde umbli, are habar de sentimentele pe care le ai la un moment dat, îți cunoaște familia și întregul cerc de prieteni. Știe ce-ți place să mănânci, ce citești, pe unde bănănăi pe net(da, știe chiar și-atunci când ai aplicația închisă!), știe ce mesaje-i dai unei dudui și cunoaște exact ce sentimente ai când vezi o puicuță mai sumar îmbrăcată(asta ca bărbat, desigur).
Ăia de la Oxford Analytica se lăudau că pot face muci creierii celor pe care-i au în baza de date doar pe baza a cunoașterii a zece like-uri date de respectivii. Adică doar a unui subset de date. Spun asta ca să înțelegeți cam ce știe FB.

Însă Facebook e un bun samaritean. Nu împarte datele voastre personale cu rușii. Sub nicio formă! Ei o fac doar cu NSA. Care NSA poate face ce vrea cu ele. Înțelegeți așadar de ce-s ticăloși ăia de la FaceApp. Că vă știu fățăul. În schimb, ăștia care vă știu și frecvența cu care mergeți la WC sunt însă îngeri.

Într-o situație similară sunt și celelalte mari corporații ale internetului: Google, Apple, Amazon, etc. Și ele știu despre voi mai multe decât v-ați imagina. Aparent nu așa-n detaliu ca Facebook, dar asta doar aparent. Google, spre exemplu, știe mult mai multe.
Facebook face ceea ce face prin intermediul aplicației sale. Însă Google are acces la absolut toate datele din telefonul tău. Știe ce faci și pe unde umbli chiar dacă n-ai aplicația FB instalată.
La fel și Apple, doar ei sunt cei care controlează atât hard-ul cât și soft-ul telefonului propriu. Înțelegeți așadar de ce-s ăia de la FaceApp ticăloși? Pentru că vă văd fățăul fără a fi capabili de a a avea acces în orice clipă la farfuria pe care-o ai în față sau la gagica pe care-o pipăi pe ascuns.

Poate așa înțelegeți și de ce-s ticăloși ăia de la Huawei. Păi în loc să dea frumos și corespunzător datele voastre neprihăniților de la NSA/CIA/FBI etc., ei au tupeul să-și facă hard-ul propriu căruia, auzi nebunie!, i-au acoperit găurile de securitate.
Probabil la fel o fi și la FaceApp. N-are „ză big bradăr” la fețele zgâite ale utilizatorilor, iar asta, credeți-mă, e o încălcare de deontologie.
Păi cum mama naibii să nu-i dai acces lu’ ăl mare? E o încălcare grosolană a normelor!

Autor: Dan Diaconu
Trenduri economice & Lupul Dacic

1 305

Liderul USR, Dan Barna, va candida la alegerile prezidențiale din toamnă din partea Alianței 2020 USR-PLUS, potrivit unor surse politice, citate de Mediafax.
Liderul PLUS Dacian Cioloș va fi premierul desemnat de Alianță în orice formulă politică după parlamentare, au declarat sursele politice citate.
USR și PLUS au încheiat vineri negocierile pentru încheierea alianței politice în cadrul căreia cele două partide să participe împreună la toate alegerile care vor urma în perioada următoare: prezidențiale, locale și parlamentare, au mai explicat surse citate de G4Media.

Daniel Gheorghe, deputat PNL de Ilfov, i-a făcut o caracterizare necruțătoare noului candidat la președinție.

„Candidatul USR-PLUS pentru președinție reprezintă o premieră în România după 1989: primul prezidențiabil care susține căsătoria dintre persoane de același sex.
În afara de acest aspect îl știu din Parlamentul României pe acest „om nou”, Dan Barna, si în măsură chiar mai mare decât unii parlamentari USR, este exponentul celui mai grețos populism progresist, similar cu en Marche din Franța, Podemos din Spania si Cinque Stelle din Italia, fiind străin complet de orice înrădăcinare autentică.
De regulă nu îmi place să fiu lipsit de nuanțe dar de asta va pot spune foarte clar: orice vot dat pentru candidatul USR-PLUS, Barna, este un vot dat împotriva României creștine!”, a spus parlamentarul. Pe 12 iunie, în cadrul emisiunii „Marius Tucă Show”, Barna s-a pronunțat explicitpentru legalizarea căsătoriilor între persoane de același sex și adopția copiilor.

https://www.activenews.ro

1 537

Recent, un tânăr cercetător de la Cluj, Alexandru Simion, a răsturnat puțin istoria noastră, a descoperit în arhivele de stat din Milano un document tulburător din 1459 prin care domnul Moldovei Ștefan cel Mare e numit „Re de Dacia”, adică regele Daciei, cu mai mult de 100 de ani înainte ca Mihai Viteazu să primească același titlu și cu mai mult de o sută de ani înainte ca unii principi maghiari ai Transilvaniei să se intituleze așa.
El, Alexandru Simion, a mai arătat că …Dacia figurează în mărturii venețiene din epoca lui Ștefan cel Mare pentru câteva decenii, și de la Ștefan până la fiul său Petru Rareș. Prin urmare, Ștefan cel Mare este „restitutio Daciae”, cel care a refăcut Dacia, fiind domn al Moldovei, domn al Valahiei și conte al Transilvaniei, cu un secol înainte de Mihai Viteazu.
Potrivit acestuia, Ștefan cel Mare nu este un simbol al moldovenismului, ci un simbol al daccismului, așa cum s-a manifestat acesta prin epoca modernă a României.
Să nu uităm că:

Papa de la Roma l-a recunoscut pe Regele Daciei, pe Ștefan cel Mare, drept Atlet al Creștinității.

Ștefan al III-lea, cel Mare, și-a numit țara căreia îi zicem azi Moldova, cu numele de …Valahia.
În scrisoarea trimisă Senatului Veneției la 1477, marele domn se plânge că „cealaltă Valahie” nu e statornică în alianța contra turcilor și că el trebuie să intervină mereu cu oastea acolo ca să pună domn vrednic și anti-otoman. Cealaltă Valahie era pentru el Muntenia, pentru că prima Valahie era pentru el Moldova.
Ștefan cel Mare a adus țara de la sudul Carpaților sub ascultarea sa de mai multe ori și timp de 16 ani și opt luni a fost numit domn al Valahiei propriu-zise, adică și al Munteniei.
De curând a ieșit la iveală că a fost numit și conte sau guvernator al Transilvaniei. A stăpânit peste 100 de sate, târguri și cetăți în Transilvania, fiind cel mai bogat feudal din această țară.
A creat episcopie, ajunsă la scurtă vreme mitropolie, la câțiva kilometri de Cluj, în satul Feleacu, a pus stema Moldovei peste tot, și de pe Târnave până în regiunea Dejului se văd și astăzi frumoasele încrustații în piatră cu bourul Moldovei.

Felicitari lui Alexandru Simion pentru inteligența, seriozitatea și dedicația dovedite în studiul istoriei noastre, întrebându-i pe mulți istorici care au trecut în grabă, ca să nu spun cu nepăsare, pe lângă cifrul păstrat în fondul Ungheria din Arhivele de Stat din Milano de ce el, cifrul, a rămas necunoscut numeroşilor cercetători maghiari şi români de la Iván Nagy şi Albert Nyáry, şi Ion Bianu şi Nicolae Iorga, care s-au perindat “oficial” prin arhivele şi bibliotecile fostului ducat lombard.
Și totuși să nu uităm că și Mircea „cel Bătrân” este menționat de cel mai mare cronicar al Imperiului Otoman, Leonid Carchocondril, drept conducătorul …dacilor.

Autor: Napoleon Săvescu

”Cuvîntul DAC în limba română este un neologism”

Nota redacției IonCoja.ro
În evul mediu s-a folosit denumirea DACIA pentru formațiunile politice care funcționau în evul  mediu pe teritoriul vechii Dacii. Autorii respectivi, familiarizați cu geografia politică a antichităii, foloseau denumirea DACIA fiindu-le mai cunoscută decât denumirea statului (statelor) pe care o foloseau cancelariile statului respectiv.
Dar nici Ștefan cel Mare, nici Mihai, nu au folosit vreodată cuvîntul DACIA. Ei se știau români sau valahi. Târziu au ajuns autorii români să se refere la Dacia. Astfel că nu are nicio relevanță pentru teoria dacistă referința la Dacia făcută de persoane culte din străinătate, la curent cu antichitatea care consacrase toponimul Dacia, toponim uitat de locuitorii fostei Dacii.
Cuvîntul DAC sau GET, inclusiv toponimele DACIA și GETIA, sunt neologisme în limba română, sunt cuvinte pătrunse în conștiința publică românească în epoca modernă, în sec al XIX-lea.
Repet, cuvîntul DAC în limba română este un neologism, a fost ani de zile un termen livresc, iar abia în sec XX a pătruns cât de cât și în limba comună. Nici azi măcar nu este un cuvînt folosit sau înțeles de toată lumea.

Publicat de Ion Coja|19 iulie 2019|Doctrină naţionalistă, Textele altora

0 383

Absorbiți cu totul de păruiala internă generalizată nici nu observăm că vaporul care ne poartă pe valurile istoriei imediate a fost dus de curent în zona furtunilor de gradul 12 pe scara Beaufort unde, în orice moment, ne poate lovi un naufragiu devastator.
Nu sunt specialist în politică externă însă privind, citind și analizând ce spun marile voci geopolitice, pentru care România aproape că nici nu mai există, mă cuprinde un  fior rece de îngrijorare. Dacă unul, doar unul, dintre valurile ce se umflă rapid în preajma noastra își canalizează energia pe directia pe care ne aflăm, totala noastră nepregătire, în care suntem de neegalat, ne va transforma în victime sigure.

Există în acest moment cel puțin trei focare de conflict regional major din care poate izbucni în orice moment o conflagrație care să ne avarieze. Până să mă refer la ele voi atrage atenția că pentru niciuna dintre aceste posibile conflagrații România nu s-a poziționat tranșant în vreo tabără. Prin urmare nu a creat în nici un fel premisele unui scut de alianțe ferme care să o protejeze.
În vremuri tulburi este foarte riscant să nu joci deloc sau să joci la mai multe capete. Ambele variante te transformă în țintă extrem de vulnerabilă. Căci sau nu te apără nimeni sau, cine te apără, te apără cu parțială măsură. Este exact situația în care regimul Iohannis plasează în prezent România.

Avem două vulnerabilități majore:
* un președinte indolent care nu vrea, nu poate sau nu este lăsat să-și îndeplinească datoria față de țară și
* un război intern între puterile statului care face imposibilă colaborarea și coordonarea factorilor de decizie în spirit patriotic.
Nu știu ca în istoria sa de după cel de-al doilea război mondial România să fi fost mai slabă și mai dezbinată ca acum. Și mai lipsită de alianțe de încredere care, la nevoie, să-i sară în ajutor.

Politrucii suficienți și iresponsabili care, chipurile, ne reprezintă, nu știu altceva decât să invoce, când sunt întrebați de caricaturala politică externă a României, umbrela NATO.

„Suntem protejați de articolul 5 din Tratatul Nord – Atlantic (NATO). Punct!”.

Oare așa să fie?
Vorbeam de trei focare de conflict regional care ne amenință.
* Primul este războiul americano  – german.
Un război dus chiar în interiorul alianței care sperăm (speră unii) să ne protejeze de eventuale agresiuni ale unor forțe ostile din afară. Îi este cuiva clar de partea cui e România în acest război? Deci cine ne va apăra, la o adică? Căci, pe de o parte (Guvernul României), facem paradă  de alianța strategică cu SUA (+ Israel), iar pe de altă parte (Președintele României) suntem mai pro-germani și mai anti SUA – Israel decât poate sugera chiar și nick-name-ul cu sonorități ultranaționaliste Klaus.

* Al doilea este problematica iraniană.
Scânteia dă târcoale în orice clipă butoiului cu pulbere. Cumva România s-a poziționat? Muțenie totală. Să nu îl supărăm nici pe Donald Trump, dar nici pe Angela Merkel. Smart până la sinucidere. Capul în nisip și Dumnezeu cu mila!

* În fine, de ultimă oră, al treilea focar: Turcia.
Aici, la câțiva pași de noi. Președintele Erdogan sfidează tot ce îl leagă de NATO și importă de la ruși ultraperformantele rachete sol-aer Almaz-Antey S-400 provocându-i pe americani la aplicarea de sancțiuni extreme.
NATO se declară, eufemistic,  „preocupată”. Aceste rachete nu sunt compatibile cu structurile sale de apărare ceea ce ridică, firesc, întrebarea: dacă ar fi să le folosească vreodată, în favoarea cui le-ar folosi Erdogan?

Fără patimă partizană: cea mai mare amenințare a momentului la securitatea națională este mersul pe burtă al lui Klaus Iohannis.

Pe omul acesta l-au învățat, odată, niște avocați, că față de problemele delicate în justiție pe care le are el și familia lui, cea mai bună tactică de apărare este să tacă. Acum, ca președinte de țară, aplică acel sfat la toate subiectele care îl pun în încurcătură. Tace.
Tace în problema Israelului. Nici nu numește ambasador, nici nu își precizează poziția față de mutarea ambasadei la Ierusalim.
Tace în problema ideii inepte a unor lideri europeni de a se înființa, în paralel cu NATO, o armată a UE.
Tace, referitor la proiectul gazoductului Nord  Stream 2, care e susținut frenetic de Germania, criticat de SUA, și care divizează Europa deservind strategic României.

Tace referitor la poziționarea României în raport cu schimbarea geostrategiei Turciei de către Erdogan. Această poziționare este crucială, și ar putea să aducă țării noastre atuuri sau handicapuri majore în funcție de decizie. Ar fi România dispusă să preia o parte din arsenalul atomic american  ce ar trebui relocat din Turcia în teritorii mai sigure? Sunt pregătiți negociatori pentru o astfel de miză?

Am impresia că vaporul metaforic pe care l-am pomenit la începutul acestui articol este, mai degrabă, o luntre. Lăsată de liderii noștri politici să plutească în derivă pe oceanul marilor teme regionale.
De fapt, dacă observăm atent, este vorba de două luntri. În care președintele Klaus Iohannis încearcă, cu binecunoscuta-i torpoare, să-și plaseze la adăpost prezidențialul fund.

Asta domină România de azi: un fund lenevit căutându-și, ca o cloșcă ce se așează pe ouăle născătoare de viitor, poziția optimă de moțăială.
Doar că ouăle au căzut demult în apă și fundul se va duce inevitabil după ele căci luntrile sunt mișcătoare și nu-i susțin pe cei nehotărâți.

Contele de Saint Germain

0 561

Sorina Matei: cumva privații care activează în zona pharma – biotech sunt beneficiari ai STS?

Jurnalista Sorina Matei, unul dintre jurnaliștii care s-au ocupat îndeaproape de cazul Sorinei, scrie că doi ofițeri activi ai STS, militari, operativi, „s-au prezentat la Serviciul Pașapoarte Dolj și au făcut presiuni și intervenții pe funcționarii publici pentru eliberarea și ridicarea cu forța a pașaportului micuței”.
Ziarista spune că acești doi ofițeri au fost deja audiați de procurori, dar „nu au prezentat o explicație legală și logică pentru prezența la Serviciul Pașapoarte Dolj și pentru presiuni și intervenții făcute pe funcționari și forțarea eliberării și ridicării pașaportului fetiței”.
Sorina Matei precizează că cei doi ofițeri STS, „din subordinea directorului STS, generalul locotenent inginer, Ionel Sorinel Vasilică, riscă să răspundă legal în fața Parchetul militar pentru posibile infracțiuni de serviciu și/sau corupție săvârșite de militari”.

Jurnalista se întreabă cum poate să explice cineva „logic, rațional și legal opiniei publice din România ce au căutat nu unul, ci chiar doi ofițeri STS, operativi, militari, să facă presiuni și intervenții pe funcționarii publici pentru eliberarea și ridicarea pașaportului micuței Sorina și să aterizeze chiar la Serviciul Pașapoarte Dolj pentru eliberarea degrabă a pașaportului fetiței Sorina?”.
Sorina Matei consideră că șeful STS, generalul locotent Ionel-Sorinel Vasilică, ar trebui să răspundă la întrebarea: „în ce calitate și în ce atribuție legală au fost acolo, în ce calitate și atribuții legale au făcut aceste presiuni și intervenții? Și în numele cui?”.
„Cumva privații care activează în zona pharma – biotech sunt beneficiari legali ai Serviciului de Telecomunicații Speciale, parte a sistemului național de apărare al României?

Sorina Matei spune că STS este implicat direct în scandalul „Săcărin/adopția Sorinei”, prin presiuni și intervenții pentru pașaportul micuței. Cumva privații care activează în zona pharma - biotech sunt beneficiari ai STS?

În legile României nu scrie absolut nimic în acest sens. În baza și virtutea căror legi din România, atribuții și ordine, cei 2 ofițeri activi, militari, operativi ai STS au făcut toate acestea?
De când se ocupă practic și fizic STS de eliberarea pașaportului cu nereguli al unei fetițe adoptată internațional așa cum a fost adoptată? Că pare că nimeni nu își aduce aminte de nimic.
Mai pe șleau și pe românește, domnule directorul STS, generalul locotenent inginer, Ionel Sorinel Vasilică, spuneți oamenilor- ce naiba este asta? Ce caută nu 1 (unul), ci chiar 2 (doi) ofițeri operativi, militari ai STS în această situație inexplicabilă din orice punct de vedere dar, mai ales, legal? Spuneți dvs opiniei publice, oamenilor, pe articole de lege, prevederi, atribuții, competențe, ordine, încadrări juridice și cu liniuță de la capăt pe fiecare bucată de ofițer activ, militar, STS, ce este aici, în această situație în care apar complicități și care se întinde peste toată lumea, se developează și se află totul”, a scris Sorina Matei.

Sursa: https://www.activenews.ro

1 400

Unde sunt toti prostii care urla ca suntem datori vinduti? Asa e cind te iei dupa manipularea sorosista a USR, PNL, PLUS, PMP, iar datoria pleaca de la Guvernul Boc cu 20 miliarde euro si nici pina azi nu stim ce au facut cu ei !

Știrile apocaliptice despre sumele uriașe împrumutate de Guvernul României, pe care le vor plăti și strănepoții noștri, s-au dovedit a fi absolut false. Raportul privind datoria publică guvernamentală, publicat de Ministerul Finanțelor, arată un nivel care ne plasează în coada clasamentului țărilor europene cu cele mai mari datorii.

Cu o datorie publică de 35% din PIB, la sfârșitul anului trecut, România se situează pe locul 7 în topul țărilor europene cu cel mai scăzut nivel de îndatorare.

Media datoriei guvernamentale în Uniunea Europeană este de 80% din PIB!

Iată că cele mai ridicate procente se înregistrează în:
– Grecia, 181,1% din PIB,
– Italia, cu 132,2%,
– Portugalia, 121,5%,
– Belgia 102% și
– Spania, cu o datorie publică de 97,1%.

La 31 decembrie 2018, datoria publică a României era de 400,9 miliarde de lei, cu 32,5 miliarde de lei mai mult ca în 2017, potrivit raportului Ministerului Finanțelor.
Printre împrumuturile făcute de guvern de pe piețele internaționale, se află suma de 1,2 miliarde de dolari pe o perioadă de 30 de ani, și 1,85 miliarde de euro pe 20 de ani.
Sumele atrase au fost destinate finanțării deficitului bugetar, refinanțării datoriei publice și consolidării rezervei financiare în valută la dispoziția Trezoreriei Statului.

Importurile, mult prea mari
Fostul ministru de stat Mircea Coșea, doctor în științe economice, recunoaște că majorarea salariilor făcută de PSD a fost o măsură absolut necesară, dar că mai era nevoie și de alte măsuri în completare. ”Îngrijorător este faptul că există un efect al împrumutului care apare în altă parte, adică în balanța comercială.
Modelul aplicat de coaliție în 2016-2017 este un model care trebuia să fie aplicat pentru că nu mai aveam timp să mai așteptăm până când România aduna bani ca să crească veniturile.
Creșterea salariilor era o măsură obligatorie, dacă nu voiam să ajungem într-o situație disperată. Piața europeană se modifică, nu numai din cauza Brexitului, dar și din cauza unor firme europene care au tendința de căutare a unor zone unde se poate duce capitalul pentru valorificare.

În cazul României, această valorificare nu se baza pe o muncă foarte calificată, ci se baza pe costul scăzut al forței de muncă. Iar acest lucru ne-ar fi dus din ce în ce mai mult într-o zonă de subdezvoltare din punct de vedere european.

O creștere a veniturilor conduce la o creștere a consumului, la o creștere a cererii, iar România nu are o structură economică capabilă să acopere cererea în creștere și atunci cresc importurile.

Și cresc importurile din două puncte de vedere, în primul rând pentru consumul curent, pentru că românii, din bugetul de consum, 40% îl alocă pentru mâncare, iar în al doilea rând pentru industria românească, care folosește mai mult de 60%  din costuri de producție din import de completare. Aici trebuia, imediat după mărirea salariilor, luată o măsură de stimulare a unor ramuri care nu cer mari investiții, care pot furniza alimente pe piața românească. Noi exportăm materie primă și importăm produse semifabricate, iaurt, brânză, lapte, unt ș.a.”, ne spunde prof.dr.Mircea Coșea.

Cercetarea în România nu există
Fostul ministru Mircea Coșea atrage atenția că, în timp ce toate țările europene investesc în cercetare, care creează plus valoare, la noi acest domeniu este ca și inexistent. ”Noi manufacturăm, că e mașină, utilaj, nu le proiectăm noi, nu le desenăm noi. Cercetarea, care dă foarte mult din valoarea adăugată, la noi nu există. Pentru acest an nu cred că datoria sau orice altă greutate pe care unii o indică ca fiind catastrofală că este un element real de îngrijorare. Bugetul va putea acoperi și majorările pensiilor, iar restructurări masive nu se vor face în acest an. Un  program imediat de restructurare a economiei României în direcția creării de valoare adăugată mai mare este însă foarte necesar. România nu va avea capacitatea să investească masiv din bugetul propriu pentru că nu are cum să facă lucrul ăsta”, a afirmat Mircea Coșea.

Consens politic pentru marile proiecte
România nu reușește să atragă capital străin nu numai din cauza certurilor politice interne și a lipsei de predictibilitate, ci și din cauza inactivității departamentului economic al Ministerului de Externe, susține prof.dr. Mircea Coșea. ”După părerea mea suntem într-un moment în care am început un alt drum și ar trebui să-l continuăm cu foarte mare atenție și cu foarte mare celeritate. Noi tot discutăm despre șosele, poduri, gropi, dar România are acum mare nevoie de investiții în ramuri producătoare cu valoare adăugată mare.
Sigur că trebuie să facem autostrăzi, dar să nu uităm IT-ul, să nu uităm învățământul și să nu uităm domeniul de învățământ de meserii, pentru că forța de muncă este puțină, scumpă, și va fi și mai scumpă pentru că vom aduce muncitori străini inevitabil. Eu aș zice chiar că, dacă ar fi o țară normală, ar trebui ca România să aibă un consens politic de proiecte mari, pentru că infrastructura nu se face într-un ciclu electoral, nici irigațiile și nici o agricultură modernă și ar trebui ca politicienii noștri să urmeze o astfel de linie, așa cum s-a întâmplat în Japonia după război, în Italia, Germania, care au reușit, pentru că nu există soluții miraculoase”, ne-a precizat fostul ministru Mircea Coșea.

https://www.national.ro

1 287

80 de teze de doctorat susținute în perioada 2011-2016 nu se regăsesc în format electronic în arhiva Academiei de Poliție, iar alte trei teze nu există nici în format tipărit.
Acestor teze dispărute li se adaugă și lucrările științifice a doi decani din Academia de Poliție: cel al Facultății de Poliție și cel al Facultății de Științe Juridice și Administrative, care și-au obținut titlurile înainte de 2011, scrie jurnalista Emilia Șercan în PressOne.

Constatările se regăsesc în Raportul Corpului de Control al ministrului de Interne, care timp de două luni a făcut verificări extinse asupra tezelor de doctorat susținute după anul 2011, raport obținut în exclusivitate de Emilia Șercan. Rămâne o necunoscută, însă, numărul total de teze care nu se regăsesc în arhiva Academiei de Poliție din toate cele susținute vreodată în această universitate.

Verificările de la Academia de Poliție scot la suprafață și alte informații de-a dreptul șocante: la nivelul instituției nu există o evidență clară a persoanelor cărora li s-a acordat titlul de doctor și nici a dosarelor de doctorat ale acestora.

La 21 martie 2019, Consiliul de Administrație al Academiei de Poliție a decis ca tezele de doctorat ale rectorului, prorectorilor, decanilor și șefilor de servicii să fie verificate de Comisia de Etică.
În total, 14 persoane. Până la finalizarea controlului Ministerului de Interne, la finalul lunii mai 2019, doar 10 din cele 14 persoane și-au pus tezele de doctorat la dispoziția Comisiei de Etică.
Cei patru care au refuzat să își pună tezele de doctorat la dispoziția Comisiei de Etică a Academiei de Poliție sunt:
* Cristian Eduard Ștefan, decanul Facultății de Poliție;
* Bogdan Țonea, decanul Facultății de Științe Juridice și Administrative;
* Ștefan Trache, decanul Facultății de Pompieri și
* Iulia Cheșcă, decanul Facultății de Arhivistică.

Cealaltă constatare surprinzătoare din Raportul Corpului de Control al ministrului de Interne se referă la 80 de teze de doctorat susținute în intervalul 2011-2016 care nu se regăsesc în format electronic, mai exact în versiune word, în arhiva Academiei de Poliție.
Cele 80 de teze reprezintă un procent de 30,5% din totalul celor 262 de lucrări științifice susținute în intervalul 2011-2016 la Academia de Poliție.

Raportul include o altă informație surprinzătoare despre aceste 80 de teze dispărute: ele existau în Academia de Poliție în martie 2016 “atât în format letric cât și electronic”.
La acea dată, toate tezele au fost trimise în format pdf Consiliul Național pentru Atestarea Titlurilor, Diplomelor și Certificatelor Universitare (CNATDCU), fapt consemnat în registrele de corespondență dintre Academie și CNATDCU verificate de reprezentanții Ministerului de Interne.

Ce s-a întâmplat ulterior momentului transmiterii tezelor către CNATDCU și cum de au dispărut rămâne un mister. Surse din cadrul Academiei au declarat că după ce a fost anunțată pentru prima dată verificarea tuturor tezelor de doctorat cu un soft de verificare a similitudinilor, în data de 26 iulie 2016, de către fostul rector Daniel Torje, multe CD-uri pe care erau stocate teze în versiune electronică au fost făcute dispărute cu complicitatea unor oameni din interiorul Școlii Doctorale.

Lipsa tezelor de doctorat în format electronic a făcut ca cele 80 de lucrări științifice să nu poată fi verificate cu softul de analizare a similitudinilor.
Conducerea Academiei de Poliție a făcut adrese oficiale doar pentru autorii a 46 de teze de doctorat care nu au fost găsite în arhiva instituției în format electronic, și nu pentru toate cele 80, cum mai iese din Raportul Corpului de Control.
Tot din Raportul Corpului de Control reiese că nici cele 51 de tezele existente în format pdf nu au fost verificate cu programul de stabilire a similitudinilor, deși softul achiziționat de Academia de Poliție – Sistem Antiplagiat – permitea analizarea versiunilor pdf.

Prev1...192021...90Next Page 20 of 90
Numarul: 7914 | Data: 2025-12-18


ROMANIA MARE 100 ANI







INFOBRASOV.NET 2004-2024

Aniversam 20 de ani de activitate neintrerupta
Aprilie 2004 - Aprilie 2024

Titlurile saptamanii












SE INTAMPLA IN BRASOV















Noutatile din SPORT





©2015 InfoBrasov.net