Swastika și istoria sa de cel puțin 12.000 de ani
Pentru hindușii și budiștii din India și din alte țări asiatice, svastica era un simbol important de multe mii de ani și, până în prezent, simbolul poate fi încă văzut din abundență – pe temple, autobuze, taxiuri și pe coperta cărților.
A fost de asemenea folosit în Grecia antică și poate fi găsit în rămășițele vechiului oraș Troia, care a existat acum 4000 de ani. Vechii druizi și celții au folosit de asemenea simbolul, reflectat în numeroasele artefacte descoperite. A fost folosit de triburile nordice și chiar creștinii timpurii au folosit Swastika ca unul dintre simbolurile lor, inclusiv Cavalerii Teutoni, un ordin militar medieval german, care a devenit apoi un ordin catolic pur religios. Dar de ce este acest simbol atât de important și de ce a decis Adolf Hitler să o folosească?
Cuvântul „svastika” este un cuvânt sanscrit („svasktika”) care înseamnă „este”, „bună ființă”, „bună existență” și „noroc”. Cu toate acestea, este cunoscut și prin nume diferite din diferite țări – cum ar fi „Wan” în China, „Manji” în Japonia, „Fylfot” în Anglia, „Hakenkreuz” în Germania și „Tetraskelion” sau „Tetragammadion” în Grecia.
Un învățat sanscrit P. R. Sarkar în 1979 a spus că sensul mai profund al cuvântului este „Victorie Permanentă”. El a mai spus ca orice simbol poate avea un sens pozitiv si negativ in functie de modul in care este atras. Deci, în hinduism, crucea spre dreapta este un simbol al lui Dumnezeu Vișnu și a Soarelui, în timp ce SWASKAKA este un simbol al lui Kali și Magiei. Semnificația dublă a simbolurilor este obișnuită în tradițiile antice, cum ar fi de exemplu simbolul pentagramei (stea cu cinci puncte), care este privită ca fiind negativă atunci când este îndreptată în jos și pozitivă când arată în sus.
Svastika cea mai timpurie găsită vreodată a fost descoperită în Mezine, Ucraina, sculptată pe o figurină din fildeș, care datează de un număr de 12.000 de ani incredibil, și una dintre cele mai vechi culturi despre care se știe că a folosit Swastika a fost o cultură neolitică în Europa de Sud, zonă care este acum Serbia, Croația, Bosnia și Herțegovina, cunoscută sub numele de cultura Vinca, care datează de la aproximativ 8000 de ani.
În budism, svastica este un simbol al norocului, prosperității, abundenței și eternității. Ea este direct legată de Buddha și poate fi găsită sculptată pe statui pe tălpile picioarelor și pe inima sa. Se spune că ea conține mintea lui Buddha.
Pe pereții catacombelor creștine de la Roma, simbolul swasticii apare alături de cuvintele „ZOTIKO ZOTIKO”, care înseamnă „Viața vieții”. Se găsește de asemenea pe ferestrele deschise ale misterioaselor biserici din Lalibela Rock din Etiopia și în diverse alte biserici din întreaga lume.
In miturile nordice, Odin este reprezentat trecând prin spațiu ca un disc învârtindu-se sau o zvastică privită în jos prin toate lumile. În America de Nord, svastica a fost folosită de Navajos. În Grecia antică, Pythagoras a folosit Swastika sub numele de „Tetraktys” și a fost un simbol care leagă cerul și pământul, cu brațul drept îndreptat spre cer și brațul stâng spre Pământ.
A fost folosit de fenicieni ca simbol al Soarelui și a fost un simbol sacru folosit de preotese.
Cum și de ce atât de multe țări și culturi diferite, în multe epoci, au același simbol și aparent cu același înțeles?
Este ironic și nefericit că un simbol al vieții și eternității care a fost considerat sacru de mii de ani a devenit un simbol al urii.
