Susanu a postat pe facebook: Raiffeisen Bank a pierdut procesul în faţa ANPC

Raiffeisen Bank a pierdut definitiv procesul în faţa Autorităţii Naţionale pentru Protecţia Consumatorilor (ANPC), în dosarul deschis de instituţia de credit în care a contestat un proces verbal emis, în 2017, de autoritate. Acesta a stat la baza Ordinului prin care ANPC obliga Raiffeisen Bank să revină la dobânda de la momentul acordării, pentru toate contractele de credit încheiate în perioada 2006-2009, indiferent de moneda în care a fost acordat creditul, spune ziarul Bursa.
Banca a contestat în instanţă atât procesul-verbal, cât şi Ordinul emis de ANPC.
Dosarul în care banca a contestat Ordinul ANPC a fost câştigat pe fond de Autoritatea pentru Protecţia Consumatorilor, dar Raiffeisen Bank a făcut recurs la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie. Instanţa a stabilit termen în acest dosar pentru finalul anului 2021.
Amintim că
În luna octombrie 2017, ANPC a emis Ordinul de încetare a practicilor incorecte în cazul Raiffeisen Bank, care obligă banca să-şi refacă toate contractele de credit în franci elveţieni, lei şi euro, readucându-le la condiţiile din perioada 2006-2008, când au fost încheiate. Acest lucru presupune, printre altele, aplicarea dobânzii de la acea vreme, dar şi refacerea scadenţarului.
Decizia a fost luată în urma solicitărilor făcute de Guvernul Tudose şi de Administraţia Prezidenţială, care au cerut instituţiei să soluţioneze un memoriu al Grupului Clienţilor cu Credite în CHF (GCCC). Acesta face referire la apariţia în spaţiul public, în luna iulie 2017, a unor documente interne atribuite Raiffeisen Bank, care arată strategia băncii de acordare a creditelor în franci elveţieni.
Gheorghe Piperea a scris, la vremea respectivă, pe pagina sa de Facebook: „Înşelându-şi clienţii, banca îşi prezenta «produsele» ca fiind mai ieftine decât cele ale concurenţilor de pe piaţă şi mai stabile sub raportul riscului valutar, întrucât erau exprimate în CHF. Creditele nici nu erau mai ieftine decât cele similare de pe piaţă, nici nu erau mai stabile sub raportul riscului valutar. Dimpotrivă, erau dintre cele mai scumpe şi riscante de pe piaţă.
Cam asta au făcut toate băncile în acea perioadă: şi-au indus în eroare clienţii, au profitat de lipsa lor de cunoştinţe financiar-bancare şi de încrederea nemeritată de care beneficiau în acele vremuri şi s-au folosit de legiuitor şi de sistemul judiciar pentru a-şi consolida profiturile de cazino. Au practicat rebuturi contractuale, în baza cărora au impus consumatorilor condiţii draconice şi costuri cămătăreşti. După care i-au «vândut» colectorilor de creanţe pe cei pe care, între timp, i-au evacuat din locuinţa familială pe motiv de supra-îndatorare şi ruină personală.
Numai că în cazul Raiffeisen a fost ceva în plus: prin protocoale interne, dovedite cu documente pe care au fost date publicităţii la acea vreme, conducerea băncii a impus salariaţilor ca, după perioada de graţie de 6 luni, dobânzile să fie realiniate cu piaţa sau să fie majorate suficient pentru a asigura profitul planificat dinainte, iar cursul de schimb a fost lăsat să explodeze, pentru a asigura şi un profit suplimentar, excepţional, rezultat din hiper-valorizarea francului faţă de leu”.
Paul Anghel: ,,În faţa unor evidenţe nu aveam cum să pierdem”
,,În faţa unor evidenţe nu aveam cum să pierdem”, a declarat presei Paul Anghel, directorul general al ANPC, adăugând: „Este meritul puţinilor oameni din ANPC care au rămas la serviciul financiar-bancar şi a colectivului redus care a rămas la juridic şi a luptat în continuare pentru ca drepturile consumatorilor să fie respectate.
În urmă cu un an, când Curtea de Apel Bucureşti a dat câştig de cauză ANPC, avocatul Gheorghe Piperea, preşedintele Asociaţiei Parakletos – intervenient în proces, ne-a spus ziarului Bursa: „Acesta este începutul sfârşitului Raiffeisen Bank. Până acum a fost de neatins, a fost singura instituţie de credit care a câştigat împotriva mea la Curtea de Casaţie pe aceeaşi speţă în care celelalte bănci au pierdut procesele pe care le aveam cu ele”.
Gheorghe Piperea a mai spus că, pe lângă refacerea tuturor contractelor de credit, banca va trebui să returneze clienţilor banii pe care aceştia i-au plătit în baza clauzelor abuzive, respectiv dobânzile suplimentare şi contravaloarea diferenţei de curs valutar. „Sunt zeci de mii de contracte, cred că se ajunge uşor la 500-600 de milioane de franci elveţieni pe care banca va trebui să îi dea înapoi debitorilor doar în contractele de împrumut în CHF”, a menţionat avocatul.
Cum minţea Raiffeisen Bank
Amintim că documentele scurse în mediul online arătau că, în februarie 2009, Comitetul pentru Active şi Pasive al Raiffeisen Bank a aprobat o nouă structură de preţuri pentru împrumuturile garantate, care viza creşterea treptată a dobânzilor la respectivele credite. Unul dintre ele, datat cu 10 mai 2007, detalia un program de repricing pentru creditele acordate în 2006, care prevedea trei etape, ultimele două dintre acestea vizând creşteri de dobânzi – în septembrie 2007, respectiv în ianuarie 2008 – pentru creditele acordate anterior.
Totodată, datele oficiale spun că echipa de control a ANPC a constatat faptul că banca nu a depus toate diligenţele în relaţia cu consumatorul, dând dovadă „de o totală lipsă de preocupare faţă de gradul de îndatorare a consumatorilor”, arată Procesul verbal care stă la baza Ordinului ANPC. Acesta subliniază: „În perioada februarie – decembrie 2008, Raiffeisen Bank a acordat 914 credite cu dobânda promoţională de 4,6% şi setase în sistem faptul că, peste un an, rata dobânzii va fi de 5,4% (informaţie care, potrivit ANPC, nu a fost comunicată vreunui consumator) pentru ca, ulterior, să o majoreze cu 5,6%. Conform contractului, debitorul ar fi putut să opteze pentru dobânzi fixe, însă această opţiune nu era în acelaşi câmp vizual astfel încât consumatorul să accepte respectiva variantă (8,6%/an, respectiv 14%/3 ani). Din cele sesizate, reiese faptul că banca folosea această practică la întreg portofoliul de credite (inclusiv lei şi euro). (…) Impactul a fost asupra 9.658 de clienţi afectaţi, reprezentând 389,2 milioane euro”.
Documentul citat mai precizează: „Practica ce constă în fapta operatorului economic de a nu informa în prealabil consumatorii despre viitoarele costuri ale produsului financiar a determinat consumatorii să ia o decizie pe care altfel nu ar fi luat-o, dacă aceştia ar fi cunoscut în prealabil nivelul la care dobânda urma să crească, respectiv costurile pe care nu le-au putut preconiza, deşi operatorul financiar bancar cunoştea nivelul dobânzii pe care urma să-l aplice, aşa cum a fost detaliat în documentaţia ce a stat la baza întocmirii procesului-verbal de constatare a contravenţiei”. La vremea respectivă, reprezentanţii băncii au transmis: „Raiffeisen Bank a contestat atât procesul-verbal prin care ANPC pretinde că a constatat existenţa unor fapte ce contravin legislaţiei privind protecţia consumatorului, cât şi ordinul preşedintelui ANPC prin care s-a dispus încetarea practicii, considerând că ambele documente sunt nelegale. În plus, banca a arătat că aplicarea Ordinului ar avea efecte negative pentru o parte dintre clienţii săi. De asemenea, banca a solicitat şi a obţinut în instanţa de judecată suspendarea aplicării Ordinului până la soluţionarea cererii de anulare a ordinului”.
Concluziile lui Piperea
Avocatul mai susţinea că ceea ce urmează este:
„(i) recursul băncii; va dura alţi doi ani, căci banca va trage de timp; dar va fi în defavoarea băncii, întrucât plăţile nedatorate acumulate în 15 ani sunt cu mult mai mari decât cele acumulate în 10 ani;
(ii) după soluţionarea recursului, ordinul ANPC de încetare a practicilor înşelătoare va redeveni executoriu; banca va avea obligaţia să modifice toate contractele aflate în derulare, readucându-le la condiţiile iniţiale de cost şi de curs de schimb;
(iii) oricare dintre debitori va putea să ceară băncii, pe cale amiabilă sau în zeci de mii de procese individuale, restituirea tuturor plăţilor făcute în «temeiul» acestor cos-turi mişelesc modificate de bancă. Ca să fie clar, vorbesc atât de diferenţa de dobândă, cât şi de diferenţa de curs valutar. Estimez că cel puţin 35%, dacă nu chiar 40% din sumele achitate până acum băncii, în toţi aceşti ani care au trecut de la perfectarea acelor contracte, ar trebui restituiţi debitorilor.
(iv) cei care au finalizat creditul, cei care au fost executaţi silit şi evacuaţi din case, chiar şi cei care s-au lăsat momiţi cu oferta de «restructurare» făcută prin 2017 de Raiffeisen şi au semnat acte adiţionale la contracte, în care au renunţat la unele drepturi, vor putea cere şi ei aceşti bani înapoi, cu titlu de plăţi nedatorate (nu şi modificarea contractelor). E adevărat, însă, că procesele, în aceste situaţii speciale, vor fi mai grele. Chiar cvasi-imposibile în cazul ultimilor enumeraţi”.
I.R.

Share on Facebook

Tweet

Follow us