STRAMOSII NOSTRI DESCOPERA MUNCA, DAR NU LE FOLOSESTE LA NIMIC
La începuturi, pe vremea cînd oamenii nu inventasera scrierea (probabil singura perioada din istoria umanitatii cînd peretii WC-urilor publice au fost curati), traiau pe la noi o groaza de popoare despre care habar nu avem cum se numeau, fiindca n-aveau cum sa-si scrie numele pe nimic. Drept urmare, istoricii au creat asa-zisele „culturi arheologice” – adica zone în care se gasesc obiecte relativ asemanatoare, astfel ca putem presupune ca erau locuite de acelasi popor, si care poarta numele celei mai importante localitati a „culturii”, sau al celei descoperite mai întȃi – cum ar fi Cucuteni, Hamangia sau Petresti. Evident, culturile sunt niste chestii pur conventionale, create de mintile istoricilor pe criterii ciudate, cum ar fi culoarea sau forma oalelor descoperite – fiindca vesela a fost singurul lucru rezistent din epoca cu pricina. Pe acest principiu, pentru arheologii viitorului, epoca noastra va fi dominata de cultura „METRO”, caracterizata de oalele Zepter.
Pâna pe la anul 6.000 î.C., pe aceste meleaguri locuiau „vânatori-culegatori” paleolitici si, apoi, mezolitici, respectiv niste ipochimeni puturosi care, atunci cînd li se facea foame, prindeau câte un animal sau culegeau fructe – si cam asta era tot ce faceau cât era ziua de lunga. Când se epuizau animalele si fructele de lânga pestera în care locuiau, se mutau în alta pestera. Ei nu ne-au lasat nimic altceva în afara de câteva oase cu carne pe ele pe care nu le-au putut da la câine fiindca nici macar câine nu aveau – o data, ca n-avea ce sa pazeasca, si apoi, era enervant sa-l scoti din pestera la plimbare de doua ori pe zi.
Viata lor s-a schimbat însa dramatic atunci cînd, pe la 6.000-5.500 î.C. (ce mai conteaza 300 de ani) au fost „neolitizati” de niste migratori veniti din Grecia, unde neoliticul era ultimul racnet al modei.
Adica, daca înainte stramosii nostri plimbau toata ziua un silex prin întreprindere, acum au trebuit sa treaca la treaba si sa faca agricultura. Agricultura si domesticirea animalelor – adica economia în care se si produce haleala, nu doar se ia din padure, se mânca si se elimina sub forma de caca – a fost cea mai importanta inventie a neoliticului, si odata cu ea, oamenii au devenit brusc nefericiti, deoarece au început sa munceasca zilnic si regulat si, desigur, a trebuit sa se aseze la casele lor.
Si, tot cu aceasta ocazie, asezându-se la locuintele lor, au început sa arunce gunoiul în spatele casei si sa-si îngroape mortii sub casa pentru ca arheologii sa le poata dezgropa mii de ani mai târziu si sa poata inventa „culturile” – între care prima cultura neolitica de pe la noi, cultura Cris (careia sârbii îi mai zic si Starcevo). Cele mai importante descoperiri din aceasta perioada, cînd stramosii nostri încercau fara mare succes sa se obisnuiasca cu munca, au fost facute de arheologi la Lepenski Vir, Cuina Turcului si Schela Cladovei, pe lânga Portile de Fier, unde primitivii nostri se tineau mai mult de arte plastice decât de munca. Despre acestea, însa, va fi vorba în numarul viitor.
Cele de mai sus nu trebuie însa sa ne faca sa credem ca stramosii nostri erau cei mai tâmpiti oameni de pe atunci. Dimpotriva: cu exceptia Greciei si a Orientului Mijlociu, restul lumii era mult mai înapoiata decât ei. Practic, strabunii din cultura Cris erau cam cum sunt japonezii acuma, motiv pentru care tehnologia lor superioara era foarte cautata în tari pe atunci subdezvoltate, precum „Franta”, „Germania” sau „Olanda”.
Vest-europenii dadeau buluc la noi ca sa se specializeze în meseriile viitorului de pe atunci: plugar, cioban sau olar. Asa ca, daca ar fi trait pe atunci, Gigi Becali ar fi fost un soi de Bill Gates, iar turmei lui i-ar fi zis Microsoft, cu aplicatia specifica Microsoft Urda.
Radu Pirca
