Sindromul celui mai iubit fiu al poporului
Asa se intampla si cu partidele. Unele se declara social democrate ori socialiste, altele sunt populare, altele liberale, dupa interesul de a se alipi unui grup european. Oferta lor este insa aceeasi, culeasa de pe la carciumi si cozi si transmisa precum folclorul, din gura in gura. Si din fericire, suntem foarte buni de gura.
In ce priveste electoratul, da, are dreptate Dancu, nu prea exista nici de stanga nici de dreapta. Desi ne vine greu sa recunoastem, se observa la nivelul majoritatii un sindrom al “celui mai iubit fiu al poporului”. Optiunea electorala se indreapta nu spre un principiu doctrinar ci spre un lider carismatic, pentru care peste 70% din populatia Romaniei ar face moarte de om. Partidul acelui om devine preferat in sondaje, orice face omul acela este bun, cu omul acela dam mana, ne pozam, ii cersim dreptul de a-l adora. Trebuie negresit ca dintre multii fii si fiice ale poporului roman sa se aleaga unul cel mai iubit iar noi sa dam cu parul in oricine nu il adora!Asa a fost cu Ceausescu, asa a fost cu Iliescu, asa este cu Basescu.
Pe langa faptul ca am ramas cu sechele in privinta cultului personalitatii, am ramas si cu sechelele intolerantei dar si ale spiritului de turma ce s-a subtituit opozitiei la vremea cand lipsurile ne-au facut lehamite de fiul acela minune: daca trimite unul un sms cu votati-l pe Base, sare toata lumea sa-l transmita mai departe, daca zice unul ca trebuie pregatit un scuipat gros pentru PSD, toata lumea isi framanta limba si maxilarul pentru a-si prepara o flegma cat mai consistenta, iar vina pentru toate astea nu ne-o asumam. Am cazut de acord ca pentru ce ni s-a intamplat inainte de 89 sunt de vina rusii, de parca i-au cantat ei ode lui Ceausescu; recent, o draguta domnisoara, care nici n-a prea avut de-a face cu sistemul, povestea cat de odioasa ii este limba rusa, cat de odioasa I se pare cultura rusa, fiindca din cauza lor… dar in schimb nu scapa prilejul de a-l adora pe Basescu pentru aportul substantial la ridicarea Romaniei pe inalte culmi de glorie, pentru propasirea neamului romanesc, pentru…
Asta este, noi ne iubim FIUL, el ne iubeste pe noi, iar partidul lui, alaturi de partidele altora, ne dau la gioale si ne lasa in chiloti. Ordine, ierarhie, liniste, pace sociala, toate sunt povesti. Tatuc sa fie!
Bianca Sorescu
