Sf. Mina – Ziua talharilor

Sf. Mina – Ziua talharilor

0 136

In aceasta luna, in ziua a unsprezecea, in calendarul crestin-ortodox este pomenit Sfantul Mare Mucenic Mina cel din Cotiani.


In credinta populara, Sfantul Mina era un aliat al oamenilor pagubiti de hoti, al celor agresati si mereu amenintati, precum si al celor carora le-a fost ucis cineva din familie, sfantul ajutandu-i pe cei in cauza in dovedirea faptelor necugetate. Era ziua in care femeia, ca o efigie a deznadejdii, tanjea dupa bunurile pierdute sau dupa fiinta ucisa, nadajduind binele prin rugaciuni speciale. Astfel se manifesta afinitatea aparte dintre divinitate si pamantean, ziua de 11 noiembrie constituind un moment unic pentru aflarea cel putin a adevarului.


?


Cine a fost Sf. Mina


Sf. Mina a trait pe vremea imparatiei lui Maximian si era din Egipt, ostindu-se in cohorta ce se chema Rutalia sub Arghirisc in Cotianiul Frigiei Salutariei. Nesuferind ca sa vada cinstirea cea ratacita a idolilor, s-a suit in munte si s-a curatit pe sine cu postiri si cu rugaciuni. Si intarindu-se de ajuns si aprinzandu-i-se sufletul cu dumnezeiescul dor catre Hristos, s-a pogorat din munte si, stand in mijlocul inchinatorilor la idoli, a propovaduit pe Hristos. Pentru aceea a fost dat la chinuri: i s-a frecat trupul cu tarsini si a fost ars de foc si tarat fara mila peste ciulini, de i-a spart trupul, in urma carora si-a primit sfarsitul prin sabie.


?


Obiceiuri populare


In aceasta zi, femeile mergeau la biserica, rugandu-se lui Mina si punand lumanari cu capul in jos (cu varful ce se aprinde), pentru a se recupera paguba, „ca sa se intoarca spre casele lor inimile voitorilor de rau”, intocmai cum „a fost intoarsa lumanarea”. Dar Sfantul Mina era si ocrotitor al fetelor de maritat; acestea duceau si ele lumanari la biserica, punandu-le la fel in sfesnice, pentru a intoarce spre „dansele inimile celor doriti”. Ziua era petrecuta prin post negru, in trecut, bisericile cu hramul Sfantului Mucenic Mina se umpleau de sateni si mai ales de pelerini ce veneau de la mari distante, aducand bani, odoare si ce mai trebuia spre a plati sarindare pentru necazurile fiecaruia.


?


Dezlegarea de blesteme


Ziua era si un moment favorabil pentru blesteme, in special pentru dezlegarea de acestea. Cat priveste blestemele, pozitia bisericii era oarecum ambigua, stipuland sa raspunzi raului cu binele, dar acum lumea era favorizata, preotii facand slujbe speciale in acest sens, pentru anularea blestemelor. Divinitatea nu putea fi implicata decat in sens pozitiv, biserica, in calitate de intermediar, venind, asadar, in ajutorul credinciosilor, usurand prin harul dreptatii povara blestemelor, indepartand prin rugaciune raul manifestat de faradelegile talharilor, realitate destul de frecventa si in zilele noastre. De cele mai multe ori, rezultatul era pe masura, pozitiv, drept rezultanta a esentei divine, dovedind ca judecata cereasca este una dreapta si indreptata asupra tuturor nedreptatilor savarsite de catre cei fara de lege.


?


Laura Moise


?

COMENTARII

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.