Sarbatoarea Sanzienelor

Sarbatoarea Sanzienelor

0 60

La fiecare sfarsit de iunie, romanii asteapta cu mare bucurie doua sarbatori: Sanzienele, pe 24 iunie, si Sanpetru, pe 29 iunie. Ambele fac parte dintr-un scurt ciclu de renovare rituala a timpului, nu intamplator aflandu-se in preajma solstitiului de vara, una din cumpenele prin care trece, personificat desigur, anul nascut in noaptea Sfantului Vasile.

Semnificatia „Sanzienelor”
Numele „sanziene” ascunde trei elemente strans legate intre ele. Primul se refera la zanele, de obicei bune, extrem de active in noaptea de 23 spre 24 iunie, adica noaptea Sanzienelor; al doilea este reprezentat de florile galbene ce infloresc in preajma zilei de 24 iunie, flori avand importante atribute divinatorii si apotropaice, aceste flori fiind substitute vegetale ale zanelor cu acelasi nume; in fine, ultimul element vizeaza chiar sarbatoarea de pe 24 iunie, sarbatoare numita, mai ales in sudul Romaniei, si Dragaica.
Imaginatia populara a inchipuit Sanzienele ca pe niste fete foarte frumoase, care traiesc indeobste prin paduri sau pe campii, aici, cel mai adesea, jucand; sunt socotite zane ale campului, dand puteri deosebite florilor si buruienilor, astfel incat acestea, in preajma sarbatorii de pe 24 iunie, devin plante de leac. Nu intamplator, dupa sarbatoarea Sanzienelor, toate plantele dau indarat, adica nu mai cresc deloc.
In ajunul sarbatorii, spre seara, copiii aduna sanziene si le pun pe la portile caselor, cate una pentru fiecare casean; se credea ca a cui sanziana va fi vestejita a doua zi, acela va muri inaintea celorlalti; alteori, se arunca o cununa de sanziene pe casa; daca nu ramanea acolo, cel caruia ii fusese menita se astepta la ce era mai rau.

Credinte populare
Poporul crede ca, in noaptea Sanzienelor, zanele umbla pe pamant sau plutesc prin aer si impart rod holdelor si femeilor casatorite, inmultesc pasarile si animalele, tamaduiesc bolile oamenilor, apara semanaturile de grindina s.a. Se spune ca ar fi de ajuns ca oamenii sa le nesocoteasca ziua, actiunile lor benefice transformandu-se radical, aceste zane devenind surate bune cu inraitele Iele sau Rusalii; astfel, pedeapsa favorita a Sanzienelor pentru femeile care nu tineau sarbatoarea de pe 24 iunie era pocirea gurii, in timp ce alte pedepse infricosatoare ii asteptau pe barbatii care jurasera stramb, despre Sanziene stiindu-se ca sunt mari iubitoare de dreptate.

Practici premaritale
In preajma Sanzienelor abunda practicile premaritale, fetele mari avand si ele obiceiul sa arunce o cununa de sanziene pe acoperisul casei; cununa ramasa pe acoperis era un motiv de mare bucurie pentru fata care o aruncase, aceasta asteptandu-se la un maritis grabnic, poate chiar in acel an; cununa cazuta era aruncata inca de cateva ori, pentru ca fata macar sa stie cati ani are de asteptat.
Uneori, cununa era aruncata pe coltul casei, fata venind sa o ia a doua zi dis de dimineata; emotionata, ducea cununa in ocolul vitelor, aici, cu ochii inchisi, dand-o de mancare unei vite; se spune ca dupa cum arata aceasta vita, asa urma sa arate si viitorul sot. Alte fete mari puneau sanziene sub perna, acest fapt atragand, se zice, visarea ursitului. Daca nici asa nu le aparea ursitul, atunci, a doua zi, spre a fi macar privite, fetele isi prindeau buchete de sanziene in par sau le puneau in san! In dimineata zilei de 24 iunie multe fete obisnuiau sa se scalde in roua, aceasta adevarata apa divina.

COMENTARII

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.