Saracul partid becalist
Omul care-si lasase breton sub nas – dar firele semanau cu densitatea ideilor – s-a suparat si el pe cei 10.000 plecati de pe o corabie care nu a stiut niciodata care este portul de anvizajat.
Astfel Becali baga in priza masina de tuns lana si, la fel ca orice tiran, bate apa in piua si crede ca, daca are bani cacalau, este intangibil.
Se prea poate ca, initial, cand s-a bagat in politica, omul sa fi fost bine intentionat, dar nu stie sa se implice in durerea celor multi. El are solutii plecate din conceptul “am facut si am dres”, fara sa tina cont ca nu toti agreeaza ideile lui – daca se pot numi asa – idei plecate din averea acumulata si care nu da mancare si caldura celor multi si necajiti de soarta.
Maestrul oierilor – nimic impotriva meseriei – ii tot trage, fara decenta necesara, cu Doamne-Doamne. Asta nu este o solutie, caci Dumnezeu a dat omului minte ca sa-si croiasca viata cat mai bine, dar nu-i poate baga omului binele in traista.
Dar Becali nu spune concret ca, daca ar ajunge la putere, ar face cutare sau cutare concret pentru starea generala a Romaniei. Nu are o strategie, nu are o ideologie. El ii sfideaza pe toti datorita banilor pe care i-a adunat datorita unei istetimi native si a unei viclenii asemenea.
Nu a dat inca Domnul sa dau de el, ca atunci cand ma va sfida sa-i dau, la figurat, una peste bot, nu ca cei sfidati, care ii iau interviuri.
Ingerintele sale pana si in bunul mers al echipei Steaua au adus echipa in halul in care se afla acuma. Si este pacat de banii investiti in echipa, singurul lucru pe care il gasesc pozitiv in activitatea sa.
Oricum, scuzati-ma ca m-am plictisit sa mai gandesc la un paranoic, incult ca Basescu – instinctul de conservare a inceput sa strige la mine – si inchei sa mai vorbesc despre un fante de mahala cu intrare restrictionata in adevaratul centru, istoric si modern, al natiunii.
Dan Bota
