Romanii din ghetouri si concetatenii din tocsouri
Din cand in cand, tocsourile din studiourile romanesti sunt mai penibile decat par de obicei. Una dintre aceste prestatii, deloc rare de-altfel, se consuma de cateva zile incoace pe tema infractionalitatii mioritice de pe strazile marilor orase din tarile invadate de catre romani. Italia si Spania mai cu seama, statele in care concetatenii nostri au dat buzna mai abitir decat in celelalte regiuni din trupul geografic al batranei Europe.
Despre comunitatea romaneasca din Cizma nu trece o zi fara sa primim vesti. Si toate sunt de rau. De la primarul Romei, un anume Veltroni, care tinteste la scaunul ocupat in prezent de mult mai celebrul Romano Prodi, pana la urmasa lui Mussolini, dinspre peninsula italica se aud doar ocari la adresa imigrantilor romani. Chiar si Ramona Badescu, nurlia starleta adoptata de macaronari cu ani in urma si adulata de presa italiana, si-a demolat imaginea incercand sa ia apararea romanilor cinstiti din Italia, care presteaza activitati oneste si fiscalizate.
In timp ce Italia vuieste de proteste bastinase iar procurori si politisti romani isi iau Cizma in picioare si se infiinteaza la Roma sa gaseasca impreuna cu omologii lor italieni solutii pentru priponirea infractorilor originari din Romania, acasa lucrurile sunt mult mai destinse. Antipatia, daca nu chiar ura, pe care o nutresc pentru noi locuitorii peninsulei sunt puse pe seama unei miopii nationaliste care ii face pe italieni sa nu-si vada barna din propriul ochi. Aseara am urmarit un tocsou pe televiziunea nationala – dar asta este doar ultimul dintr-o serie mai lunga – dedicat tocmai relatiilor tensionate dintre cele doua? rude de ginta latina. Ministrul de Externe Cioroianu, un inalt reprezentant al romilor, diversi invitati. In sala, printre gura-casa, doi juni infractori in Italia, trimisi pachet de carabinieri tarii mama de la sanul careia au supt laptele infractiunii.
Am auzit lucruri monstruoase despre motivele care ii imping pe romani sa fure, sa jefuiasca si sa ucida in strainatate. Cei doi, ale caror identitati si figuri au fost permanent protejate de-a lungul emisiunii, s-au plans ca viata grea si fara perspective de-acolo i-a constrans sa apuce calea gresita. Asa cum au facut alte sute de conationali de-ai lor, care umplu pana la refuz statisticile negre ale autoritatilor italiene.
Se prea poate ca cei doi sa se fi numarat printre miile de romani dusi la munca in strainatate de firme dubioase. Care le-au luat banii si le-au promis locuri de munca, dupa care i-au abandonat pe mana samsarilor pietei negre, tot romani de-ai nostri. Se prea poate ca, ramasi fara o letcaie in buzunar si imbolditi de foame, multi sa fi intins mana dupa cate un portofel sau o poseta.
Induiosatoare perspectiva asupra hotilor, recuperatorilor si talharilor pe care i-am exportat in strainataturi. In plus, noi, romanii, avem prostul si jalnicul obicei de a ne ofusca atunci cand ni se reproseaza proastele purtari de catre lumea ceva mai civilizata. Cand ni se numara uscaturile, sarim ca arsi si scoatem la inaintare carturarii, geniile si artistii. Vrem cu orice pret sa echilibram balanta si sa asezam in talgerul gol partea sanatoasa a genei.
In timp ce noi ne fudulim prosteste cu crema natiei, blatul tortului se dovedeste stricat rau. Politistii italieni si spanioli ne-au situat exact in peisajul infractional din tarile lor. Potrivit ultimelor statistici, suntem experti in trafic de carne vie, furturi si jafuri, intr-o lume pestrita si periculoasa pe care o impartim cu albanezii, rusii si marocanii. Date mult mai aproape de pregatirea si prestatia bandelor de interlopi romani emigrate dincolo, dupa ce puscariile de aici devenisera prea stramte pentru ei.
Vifor Rotar
