Putin i-a lasat servieta nucleara bagajistului Medvedev
Nu stiu cum gestioneaza rusii hingheritul la ei acasa, dar nici un maidanez nu a tulburat ieri ceremonia schimbului de putere de la Kremlin. Vladimir Putin i-a trecut lui Dmitri Medvedev atributiile prezidentiale, dupa ce si-a dedicat luni bune din ultima parte a mandatului imputinarii acestora si devierii excedentului catre Guvern, pe care va incepe sa-l conduca in doua-trei zile. Lipsa cainilor a fost suplinita de prezenta ursului Dmitri – Medvedev, in ruseste, inseamna urs – pe care carcotasii Moscovei il asemuiesc cu un animal de balci, din familia celor pe care tiganii ursari ii fac sa joace pe la iarmaroace. Nu doar mersul leganat i-a atras noului presedinte remarcile sarcastice referitoare la viitoarele lui prestatii din capul statului. Putea sa umble mai teapan decat soldatii din Garda de Onoare; in combinatiile cu Vladimir Putin, nimeni n-are, se pare, alta sansa decat sa se lase maleat de mainile care tin(eau) servieta nucleara a unei incontestabile superputeri, bantuita de gandul de a fi iarasi ce-a fost si mai mult decat atat.
Daca temerile contestatarilor discreti ai cumulului de putere savarsit de Putin se adeveresc, tarul Vladimir va conduce singur Rusia, asistat discret de catre un presedinte ce va face figuratie la sedintele foto. Imaginea solitara a lui Putin, idolul a milioane de rusi, a fost intarita ieri de unul din actele ceremoniei de investitura a lui Medvedev. Cel in care gospodin president a coborat din limuzina blindata si s-a indreptat catre catedrala tarilor rusi, in care aurarii nu s-au zgarcit deloc la material. Pogonul strabatut singur-cuc de Putin, printre monumente gemand de istorie ruseasca, mi s-a parut un racursiu al caii pe care o va urma si de acum incolo fostul kaghebist in fruntea Rusiei. O sugestie funciara in miniatura pentru prestatia solitara la care se angajeaza in continuare cel mai iubit fiu al Maicii Rusia, Mirele Bisericii pravoslavnice, cea mai reusita intruchipare de pana acum a idealurilor rusesti.
Epitetul de tar care i se lipeste aproape natural de nume a parut ieri inca si mai justificat decat de obicei. Putin a defilat – repet, singur – printr-o halca apreciabila din istoria Rusiei. A trecut in revista nu doar garda care il astepta incremenita la intrarea catedralei, ci o intreaga galerie de predecesori. Dmitri Donskoi, Ivan cel Groaznic, Petru cel Mare, Nicolae, Iuri Dolgoruki, ctitori ai Kremlinului, i-au facut loc sa treaca ultimului tar.
Manevrate din aer sau de la sol, camerele de filmat au insistat obsesiv pe sutele de cupole aurite ce impung cerul moscovit din curtea Kremlinului. Daca in zare s-ar fi vazut si sondele, imaginea noii Rusii ar fi fost completa: o Biserica angajata pana-n cotorul Pravilei in reconstruirea stralucirii de odinioara si un subsolul mustind de rezerve naturale, cea mai sigura garantie a dominatiei universale.
Pentru mersul elastic de fost judoka al lui Putin un merit are si bagajistul Medvedev, care a preluat temporar servieta nucleara. Tarul Vladimir are acum ambele maini libere ca sa exerseze strangerea robinetelor de gaz si petrol. Un santaj mai eficient chiar si decat darabana pe butonul rosu.
Vifor Rotar
