Prostolojanul si Contrariceanul
Constient ca a abuzat de rabdarea natiei, care incepuse sa caste plictisita la duelul dintre prostolojeni si contrariceni, Traian Basescu s-a decis sa iasa cu o poveste ceva mai alerta si cu ceva mai mult suspans. Desi ultima productie a Cotrocenilor a avut un succes de casa neasteptat, ba se poate spune ca, in limbaj cinefil, a spart casa. Crapatura a fost atat de mare ca a afectat iremedial vila liberalilor, ale carei ziduri se naruiesc in sondaje si care s-a rupt definitiv, izoland platforma pe care robotesc Stolojan, Stoica si Flutur de zacamintele de petrol din curtea lui Patriciu si a fidelilor sai. Mare nedreptate si culmea inficientei extractive sa separi platformistii de pungile de titei – obiectul muncii, cum ar veni. Daca cei dintai au ramas cu instalatia, cu ajutorul careia tot mai pot fora dupa ceva voturi prin Parlament – pentru sprijinirea eventualei motiuni de cenzura initiata de PSD, sau prin filiale – pentru debarcarea lui Tariceanu din interior, petroliberalii fideli premierului stau pe o punga de gaz de sonda care s-a umflat mai tare decat in cele mai optimiste previziuni si sforarii ale presedintelui Basescu.
Desi o vreme s-au amuzat la razmerita impotriva premierului Tariceanu, chiar si cinefilii extaziati de talentul de regizor al lui Basescu trebuie momiti cu o noua facatura preparata cu toate ingredentele genului. Au vrut intriga? Le-a dat casa de productie Cotroceni spioni si tradatori de tara! A fost de-ajuns ca Basescu sa comande: „Action!” pe platourile de filmare ca angajatii SRI-ului au sarit cu scenariile la care lucrau tacut de vreo doi ani, iar procurorii au inceput sa se miste dupa indicatiile strigate din portavoce. Au vrut suspans? Numai austriecii de la OMV pot spune in ce suspans se perpelesc de cand nu mai stiu cat valoreaza semnatura statului roman pe contractul de privatizare a Petrom.
In legatura cu temerile austriece am auzit ieri cea mai hilara garantie de stabilitate si legalitate pentru contractul oneros de privatizare a resurselor romanesti de petrol si gaze. Cica s-ar mai putea intelege ca negociatorii semnatari gen Mucea ori responsabilii de scurgerile de informatii catre investitorii straini pot fi recuzati in calitate de unelte singulare, dar faptul ca insusi Parlamentul a validat semnarea contractului este garantia suprema a legalitatii lui. Va dati seama? Insusi Parlamentul! Votul s-o fi petrecut intr-o joi cand parlamentarul roman este pe trei sferturi in weekend, sau in orice alta zi din saptamana de patru, cand e confiscat de afacerile personale. Si de cand a devenit Parlamentul instanta moralitatii si a dreptei judecati? Docilitatea parlamentara de pe vremea PSD-ului este verisoara primara cu mobilizarea portocalie de astazi, cand alesii se solidarizeaza impotriva legilor care-i controleaza la averi si in favoarea oricarei prevederi ce le mareste salariile, pensiile si beneficiile.
Oricum, se pare ca reanalizarea privatizarilor paguboase din domeniul energiei este o actiune ceva mai nuantata decat ar dori-o presedintele Basescu, care da impresia ca este gata sa anuleze contractele, la fel de simplu cum anulezi comanda pentru un vin alb sec in favoarea unuia rosu demi-dulce. Daca tot am facut figura de republica bananiera la momentul negocierilor, cu toate ponturile bune livrate partenerilor inainte de semnarea actelor, de ce n-am face-o si acum? Ne-am razgandit, na!, pare sa zica furia basesciana impotriva hotiilor girate de pesedisti.
Graba prezidentiala de a deconspira de-a valma privatizarile care ne-au spoliat a amestecat petrolul cu gazele, energia de termocentrala cu posta si telecomunicatiile. Piesa se monteaza singura, iar spectacolul dezvaluirilor care se succed intr-un ritm imposibil de controlat nu mai are nevoie de indicatii de regie. Presedintele se poate retrage discret indaratul perdelelor de fum pe care le-a crosetat. Mai are atata de lucru! Tariceanu e pe cale sa se intoarca din spital si el nici n-a ispravit destramarea definitiva a partidului liberal. Iar pe 10 decembrie pesedistii au congres mare cu alegeri de presedinte si inca nu le-a pregatit nimic demn de un eveniment ca asta. Dar mai sunt doua saptamani pline sa gaseasca ceva de soi.
Vifor Rotar
