Propunere pentru USR: Coriolan Drăgănescu – un progresist, justițiar, om al timpurilor noastre!!!
Citez și sublinez eu Iulian Rinder
Acum cativa ani, unul dintre cei mai de seama studenti ai Universității noastre era si tânșrul Coriolan Draganescu. Avea inteligenta vie, caracter de bronz, temperament de erou; pe langa acestea, natura-l înzestrase cu un talent de orator de o putere irezistibilă.
Se-nțelege ca, posedând astfel de calități, Coriolan trebuia să ajungă în fruntea camarazilor lui. El conducea toate mișcările studențimii. De câte ori generoasa tinerime universitară, nemaiputând sta indiferentă fata de imprejurarile politice, se hotara să-și spuna și ea cuvantul ei, Coriolan îi strangea rândurile, o organiza, o imbărbăta, o înflacăra și o ducea – la statuia lui Mihai Viteazul.
Până aci, Coriolan era mare, era incomparabil; dar aici, la statuia eroului de la Calugareni, era prodigios.
Cuvantarea lui era așa de zguduitoare, încât auzindu-l, te mirai de nepasarea eroului de bronz: cum oare nu descalecă, precum odinioară comandorul Don Juan, spre a face și el o demonstrație?
De cate ori auzeam pe Coriolan inflacărând tinerimea generoasă – si l-am auzit de multe ori – mă gaâdeam ca tanarul acesta si-a intarziat intrarea în lumea terestră cel puțin cu doua-trei sute de ani.
A! el trebuia să se nască pe timpul când tirania sugruma popoarele, când nu erau încă proclamate drepturile omului, când lumea gemea cu grumajii striviți sub călcâiul despotismului.
As fi vrut să văz pe tirani fața-n față cu Coriolan Draganescu! Desigur, proclamarea drepturilor omului n-ar fi întarziat atâta.
Dar astazi?
Astăzi cand ne bucuram de atatea libertăți când nu se mai pomenește măcar de tiranie, când opera progresului nu mai are nici o piedica… Și cu toate astea, chiar astăzi, sunt asa de dese imprejurarile în care opinia publica ar fi tulburată fără amestecul tinerimii generoase.
Spre a da o idee despre Coriolan Draganescu și despre activitatea lui de tribun al tinerimii, nu voi face fraze pompoase; ma voi margini a reproduce cateva pasaje din „Amicul Poporului„, de pe timpul cand acest tânăr mergea foarte des la statuia lui Mihai… Sa vedem.
Tinerimea universitară, având ca totdeauna în fruntea ei pe distinsul student in drept, eminentul tânăr Coriolan Draganescu, a pornit din Cișmigiu în corp compact, voind să meargă la statuia lui Mihai Bravul, unde dorea sa aducă, în aceste momente de doliu pentru țară, pentru popor, pentru națiune, prinosul ei marelui erou al natționalitații noastre.
Desi studentii înaintau în cea mai perfectă ordine, în colțul bulevardului au fost opriți de un cordon de sergenți, de agenți secreți și bătăuși
În zadar, tanarul Coriolan Drăgănescu, împreună cu toată tinerimea, a protestat în numele drepturilor inscrise in constitutie. Mizerabilii politisti nu i-au lasat sa treaca.
Atunci bravul tanar Coriolan Draganescu a strigat:
-„Fratilor! la Mihai Bravul! dupa mine, la Mihai Bravul!” si a voit sa inainteze.
Tinerimea entuziastă a voit sa urmeze pe bravul ei tribun. Atunci zbirii au inceput sa loveasca la dreapta și-n stânga cu ciomegele și cu tesacele…
Apoi:
„Tânîrul Coriolan Draganescu, bravul student, care se afla in fruntea tinerimii universitare aseară pe bulevard a fost arestat de către banditii politiei. El se afla tinut la secret, fara sa poata comunica nici cu parinții. Se crede că a fost lovit grav și torturat în arest; pentru aceea, mizerabilul jude, rusinea magistraturii, al carui nume ne facem o datorie de pudoare a nu-l mai pomeni in coloanele noastre, nu permite nimanui a da ochi cu tanara victima a acestui regim de teroare!”
Și alta:
„Guvernul a-nnebunit! Mizerabilii iși fac de cap! Aseară, pe când studentimea, adunata la statuia lui Mihai Bravul, asculta cu inima incordata, cu sufletul transportat, patrioticul si magistralul discurs al tanarului si eminentului student Coriolan Draganescu, asupra dreptului ce-l are poporul de a protesta contra guvernului banditesc, politia a dat navala asupra acelora care vor fi maine fala tarii si, lovind, zdrobind, zdrelind orbeste, si-a facut loc pana la statuia eroului de pe treapta careia vorbea oratorul.
A fost o scena de teroare de nedescris.
La vederea agentilor avinati, care voiau sa puna mana pe el, tanarul Coriolan s-a suit repede pe statuie, si-ntr-o clipa a fost in picioare pe coapsa calului, de unde a strigat: „Fie toata lumea martora la aceasta noua infamie a celui mai infam dintre regimuri!”
Dar banditii l-au apucat de picioare. Atunci bravul tanar a luat pe la spate in brate trupul lui Mihal Bravul si s-a inclestat de el cu putere. Banditii il trageau de picioare asa de tare, incat, daca tanarul nu ceda si nu lasa pe Mihai Bravul din brate, atunci ori ar fi frant trupul de bronz al eroului, ori acele fiare salbatice, i-ar fi smuls picioarele din incheieturi.
Nu! nu! acest guvern a-nnebunit!…
Acesta era Coriolan Draganescu… Si cu toata prodigioasa lui activitate de tribun politic, el nu si-a neglijat studiile decat foarte putin. A frecventat regulat cursurile la Universitate sapte-opt ani, si nu cu putina bucurie, parintii, rudele si numerosii sai amici au citit intr-o zi in „Amicul Poporului” urmatoarea notita la ultimele informatiuni:
„Aflam cu deosebita placere ca tanarul Coriolan Draganescu, eminentul student al Universitatii noastre, si-a sustinut cu succes teza de licenta in drept tratand cu talent despre „Ordinea publica in Statul modern”. Eminentul tanar a fost viu felicitat de membrii comisiei. Din parte-ne, ne facem de datorie a-l felicita asemenea, dorindu-i stralucita cariera pe care desigur cu talentele sale o merita.”
Licentia in drept! tanar eminent! iresistibil orator! caracter mare! idei generoase!… Desigur, mi-am zis eu, iata un cetatean de mare viitor. Frumoasa cariera!… Il avusesem totdeauna in vedere pe eminentul tanar. Ispravile lui ca student erau asa de zgomotoase, incat mai in fiecare zi trebuia sa auz, sa citesc sau sa pomenesc de acest frumos nume, Coriolan Draganescu! Parca a fost un facut… Dupa ce am citit notita despre obtinerea licentei lui in drept, incet-incet am inceput sa uit de numele altadata atat de celebru, si era firesc lucru sa-l uit fiindca nu mai ma-mpiedicam de el la tot pasul. De mult acum il uitasem de tot. Era timpul turbure. Chestiuni politice acute; criza economica, agricola, finantiara; calcari mai mult sau mai putin grave ale pactului fundamental – toate acestea iritasera mult opinia publica. Studentimea era in fierbere si pusese de gand sa manifesteze. Ce s-o fi facut astazi la statua lui Minai Viteazul? Ia sa vedem! Am luat „Amicul Poporului” si am citit:
„Au trecut de culmea infamiei! Sariti, cetateni! Regimul a turbat!
Fapta de azi a acestor talhari a intrecut tot ce se putea inchipui din partea unor asa lapadati de lege si de Dumnezeu!
Studentii au fost schingiuiti, zdrobiti, macelariti!
Banditii regimului au avut ordin sa traga-n carne vie si au tras!
A fost ceva si oribil si murdar!
Sangele generoasei tinerimi romane a rosit marmora alba pe care se ridica statua celui mai mare erou roman!
Sa nu creada insa banditii ca nu va veni ora pedepsei!
Ucigasii tinerimii sunt notati si nu vor scapa de raspundere macar de s-ar ascunde in gaura de sarpe.
Indeosebi, promitem nerusinatului inspector politist, canaliei ordinare, miselului fara rusine, salbaticului zbir si calau antropofag, care raspunde la dezgustatorul nume de Corolan Drag…”
Ion Luca Caragiale
Universul, 17 martie 1900
