PROPAGANDA #REZIST S-A PUS ÎN MIȘCARE ÎMPOTRIVA LUI… MIHAI EMINESCU!!
Mergând cu mașina, îl ascult din intamplare pe Lucian Mândruță tot mai deviant si la radio Digi24 vorbind, culmea, despre Mihai Eminescu.
Cum? Că a-l sărbători pe Eminescu de ziua omagierii lui este o ”ipocrizie”, că Eminescu nu mai are nicio legătură cu poporul român azi, că nimeni nu-l mai ”consumă”, că este anacronic și ”naționalist”, că sărbătorirea lui este o ”minciună”. Că este un fals simbol, că ”nu trebuie respectat”. Că ”adevărul” este cu totul altul…
…că românii suntem o nație de idioți, care și-au făcut idoli din simboluri false.
Că el, Mândruță, este omul planetei, iar nu român, așa cum ar trebui să fim toți, fiind îndreptățiți cei care nu-l mai ”consumă” pe Eminescu și alte simboluri false.
Mulți dintre cei de bună credință ar putea spune, da, domnule, poate are și Mândruță dreptate pe undeva, ce nevoie mai e de Eminescu, ceva nu e în regulă cu acest cult al personalității ș.a.m.d. Teza lui Mândruță poate fi pulverizată simplu, înainte de a vorbi despre scopul ascuns al acestei manipulări blasfemiatoare: câți dintre germani îl mai citesc pe Goethe sau Rilke, dintre italieni pe Dante, dintre francezi pe Hugo și Baudelaire, dintre englezi pe Shakesperare, dintre spanioli pe Cervantes? Vă asigur că mult mai puțini ca românii pe Eminescu. De altfel, pe la ei pe-acasă migranții au devenit așa de mulți, iar politica corectă așa de puternică, încât nici nu mai au cum, la Paris, Marsilia sau Londra vor fi știind mai mulți și mai multe despre Coran.
Altceva deranjează. Eminescu, fiind și un uriaș poet/scriitor cu nimic mai prejos decât cei citați mai sus, este pentru români cu mult mai mult: un simbol național nu doar cultural, ci un mit fondator de națiune. Influența lui la români este chiar mai puternică decât a marilor creatori universali prin biografia lui, prin componenta eroică a vieții, prin aceea că românii l-au asimilat nu doar ca operă artistică și politică, ci ca ”românul absolut”, ”sumă lirică de voievozi”, cum l-a definit Petre Țuțea, creație, dar și creator al neamului și al țării.
O îngemănare unică în lume între cultură și istorie, expresie a întregii culturi populare și formă desăvârșită a ei, accesibil celor slabi și mai puțin culți, dar și inaccesibil, deopotrivă, pentru cei mai mari dintre savanți, un mister. EMINESCU ESTE, MAI MULT DECÂT ALȚI MARI CREATORI ALE ALTOR NEAMURI, VIU, PREZENT IERI ȘI AZI, DINCOLO DE TIMP. Cum a fost posibil așa ceva? De neînțeles, inefabil. O spun nu doar eu, după decenii de studiu aprofundat cu instrumentele filologului, dar o spun Maiorescu, Iorga, Călinescu, Sadoveanu, Blaga, Arghezi, Nichita Stănescu, Constantin Noica, Mircea Eliade, până la marii duhovnici ai neamului nostru care-l venerează ca pe un sfânt.
A creat limba română modernă, fiind modelul spiritual, deopotrivă, al lui George Enescu și Constantin Brâncuși, depășind cu mult influența din zona poetică propriu-zisă. Nimic, absolut nimic din ce este românesc și universal la români nu poate fi FĂRĂ MIHAI EMINESCU! Să fie foarte clar pentru toată lumea, este axiomatic. România, de la Dacia Mare și până la sfârșitul istoriei, nu este posibilă fără Mihai Eminescu, că vrea cineva sau nu vrea!
Iar semințele lui sunt în popor, încă din timpul tragicei, măreței și fulgurantei sale existențe. Toate dintre cele care sunt ale poporului se ridică în trunchiul majestuos al lui Eminescu, iar toată cultura și faptele românilor de demnitate, de la artiști, oameni de cultură, oameni de stat, sunt doar crengile acestui trunchi numit Eminescu.
Mi-e milă din cale afară de acest Mândruță și liota lor, analfabeți funcționali, sclavii propagandei urii și minciunii, care, contrapunându-se lui Eminescu, se pretind a fi ei adevărata elită. Când nu vor mai avea în față microfoanele trădării și întunericului, nu-și va mai aminti nimeni niciodată, orbi, în tenebrele propriei nimicnicii. Și atunci, ca și azi, Mihai Eminescu va străluci pe cerul tuturor lumilor, în inimile tuturor românilor și celorlați de alte neamuri care-l vor fi cunoscut, ca UN CRUCIFICAT!
Aurelian Pavelescu
