Politia, o vecina in uniforma

Politia, o vecina in uniforma

0 65

Locuitul la bloc, asa cum sta bine oricarui cetatean cu carte de identitate „de oras” obisnuia sa fie candva un prilej de socializare, chiar impinsa lejer dincolo de limitele vecinatatii. Tin minte o vreme cand pragul apartamentului nu garanta deloc granita proprietatii in imobilele socialismului. Mitica de la cinci sau Vetuta de la parter se perindau prin casa ta ca printr-a lor, asa cum puteai face si tu daca aveai chef. Imbaierea publica ce incepea eventual pe bancuta din fata scarii, amenajata chiar pe spatiul verde alocat blocului, continua fara oprelisti in spatiul tau privat. Vecinii dadeau buzna peste tine cu lejeritatea cu care si tu le puteai invada intimitatea daca aveai chef s-o faci. De fapt, intimitatea ca si concept juridic nu era deloc cunoscuta in viata reala si murea de singuratate in tratatele de specialitate.


Din traiul asta in comun decurgeau o gramada de avantaje. Gospodina nu risca niciodata sa ramana fara vreun condiment in casa, pentru ca se putea servi nestingherita din camara ta; avea-n-avea nevoie de o lingura de sare, de ulei sau de „reteta aia, tu, de la prajitura aia buna cu crema”, ca te pomeneai cu ea la usa. A doua zi iti puteai scoate parleala infigandu-te in soneria de la apartamentul vecin. Sculele cu care barbatul de la bloc isi exersa acasa talentele de bricoleur aveau si ele circuitul lor legitim de pe un palier pe celalalt, ca intr-o mare magazie comuna, cu mai multe nivele. Nimeni n-avea trusa completa, dar toti le-aveau pe-ale tuturor.


Singurii carora nu prea le cadea bine comuniunea asta cu miros de bucatarie si zgomote harnice de ciocan erau chefliii. Mai ales cei carora le placea, dupa ingurgitarea dozei zilnice de posirca, sa elibereze acasa barbatul frustrat sau tatal autoritar si etilic. Nici nu-ncepea bine sa-si ia consoarta si odraslele la chelfaneala, ca dincolo de usa si de zidurile subtiri si permeabile vecina saritoare astepta momentul prielnic sa intervina. Cand caftul conjugal lua amploare, comunitatea isi slobozea pe mai multe voci indignarea condominiala „Las-o, Gogule, c-o omori!” si navalea grijulie peste combatanti. Multe drame au fost curmate din vreme in acest fel, intrand in acelasi timp in maruntaiele unui mecanism de convietuire ce legitima influenta vecinului si puterea lui de reglare a derapajelor familiale.


Democratia o fi adus oarece libertate de expresie, dar a ingradit teribil interventia alogena in spatiul privat. Vremea pelerinajelor in capot de casa si sosoni a apus. Locatarul de la bloc a descoperit libertatea de a decide asupra traiului personal, fara sa mai riste invazia vecinului. Castigurile din zona intimitatii nu compenseaza insa pierderea ajutorului mitocan dar eficient pe care-l asigura navala binevoitorilor in dramele domestice. Vecinatatea a fost rebotezata mult mai rece si mai profesional contiguitate, iar politistul care a inlocuit vecinul se numeste de proximitate. El este cel care si-a asumat rolul gospodinelor de alaturi, care-si suflecau manecile sa-ti dreaga ciorba inceputa de consoarta sau s-o scoata pe ultima din mainile masculilor autoritari.


Puterea lor de a rezolva conflictele domestice este o gluma pe langa ce putea face candva o vecina saritoare si bine intentionata. Alertat la telefon despre desfasurarea unui macel marital, omul legii descinde la fata locului si, daca are norocul sa i se deschida usa, sprijina neajutorat tocul. Intre el si problema – un sot alcoolic care-si omoara copiii in bataie sau un huligan care-si maltrateaza parintii – se interpune legea, cu intreg arsenalul ei de garantii si ocrotiri ale faptelor din cele mai reprobabile. Dascaleala eficienta si isterica administrata candva de vecina de palier a fost inlocuita cu recitarea fara convingere a nu stiu caror articole de lege si indemnuri palide la impaciuire.


Nici n-ati crede ca tocmai luna curateniei are sase sa resusciteze ceva din vechea atmosfera ?a traiului in comun. Locatarii au din nou ocazia sa socializeze in fata blocului, adunand gunoaiele acumulate dupa o iarna de nesimtire locativa. Barbatii pot iarasi face pe micii mesteri, reparand bancuta unde se incingeau pe vremuri aprige partide de table.


Asadar, iesiti la curatenie si redescoperiti binefacerile convietuirii intre vecini! Dupa terminarea lucrului si consumarea berii binemeritate, nu va luati totusi nevasta la bataie. Tot politia vine. Si are facturierul de primavara.


Vifor Rotar

COMENTARII

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.