Perspectiva războiului mondial și poziția românească (1)

Cititoarea Ana Gora a făcut următorul comentariu care merită analizat:
„Pentru ceea ce scriu acum o să fiu – cred- condamnată de toți cei ce vor citi. Dar totuși scriu: în opinia mea, toate aceste tabere care s-au creat și continuă să se creeze fac parte dintr- o tactică de împingerea în război a națiunilor, cel puțin europene și arabe”.
După părerea mea nu este ceva condamnabil în ce scrie mai sus, mai ales dacă ne gândim la scrisoarea lui Albert Pike despre al treilea război mondial, care se vrea a fi între sioniști și islam, în tabăra sioniștilor intrând inclusiv creștinii care sunt păcăliți să fie iudeo-creștini.
Dovadă că deja la acel miting turcii scandau pentru trimiterea militarilor turci în Gaza.
La războiul în pregătire trebuie să participăm prin consimțămîntul nostru !
Culmea !
Suntem jucati și nici măcar nu ne dăm seama, ne împărțim în tabere, poate că ne și luăm de beregata pentru a ne apăra un punct de vedere, care în realitate nici măcar nu ne e propriu poate, ci ne-a fost inoculat în mod ultrasubtil prin toate tehnicile de manipulare atît de avansate astăzi.

Tabere și alegeri
Sigur că turcii sunt pregătiți să meargă la război, islamismul este o religie războinică, deci nu este ieșit din comun. Creștinii vor fi mai greu de mobilizat la un astfel de război, înafara câtorva pocăiți spalați pe creier să susțină “poporul ales” inclusiv dându-și viața într-un război care nu ne priveste.
Suntem “jucați” constant, pentru că propaganda este pretutindeni în jurul nostru. Mereu, ruleaza 24/7, nimeni nu e imun. Cât despre împărțirea în tabere…tot timpul vor exista tabere, fie că vorbim de războiul metafizic între bine și rău, în care în fiecare zi participăm într-o tabără sau alta, fie că vorbim despre chestiuni politice și ideologice.
A spune că “ambele tabere sunt greșite” sau “nu susțin nicio tabăra” este cea mai joasă formă de analiză politică, iar această afirmație nu este menită ca un atac împotriva Anei sau anumitor colegi care adoptă poziția asta, ci pentru întreaga audiență fără supărare și resentimente.
Nu mobilizezi nimic, nu agiți în nicio direcție, ți se dă o situație pe care o poți folosi și tu nu faci nimic?
Cam așa văd eu lucrurile.
Veți fi nevoiți să alegeți o tabără mai devreme sau mai târziu. Poate nu va fi o alegere între Rusia și Ucraina, China și SUA sau Israel și Palestina, dar nu puteți înota constant în două bărci sau în niciuna.
Viața este despre alegeri, deciziile tale reprezintă alegeri constante, lumea este în mișcare și tu trebuie mereu să iei decizii.
Pentru mine e simplu, între X și Israel aleg X. Între Y și talmudism aleg Y.
Da, unii adepți ai lui Slavros îmi vor reproșa că adopt o atitudine de “chooser”(alegător căruia i se dă două opțiuni viciate) în loc de “demander” (care-și impune alegerea corectă conform cu principiile lui), dar realist vorbind nu putem fi chooseri de fiecare dată și în fiecare situație.
Există unele situații care pur și simplu nu sunt perfecte, sunt suboptime, iar tot ce poți să faci e să iei decizia care va avea efectele cât mai potrivite pentru agenda ta. În cazul conflictului dintre Israel și Palestina, alegerea evidentă este Palestina, indiferent de culoarea pielii lor, de obiceiurile barbare sau de faptul că tot felul de degenerați stângiști și poponari o ard cu #FreePalestine.
Alternativa este terorismul israelian, supremasismul iudaic, talmudismul dezumanizant și fantezia bolnavă a unui popor ales de Dumnezeu să-i stăpânească pe restul. Nu vreau să fiu rob, pus în ghettou deschis ca cei din Gaza, așa că aleg Palestina.
Erdogan a știut că Israel e criminal cel puțin de cînd a știut de ceea ce le face civililor palestinieni cu multă vreme în urmă.
Cum de s-a abținut pînă acum să o strige în gura mare ?
Ori a așteptat momentul ?

Momente prielnice pentru avansarea agendei
O fi așteptat momentul sau are un calcul de moment, e adevărat că putea să vorbească de mult, știind care este situația, poate că izbucnirea conflictului i-a dat condițiile necesare să deschidă gura?
Oricare ar fi explicația, este irelevantă. Tot ce e relevant este faptul că Erdogan a spus ce-a spus și că putem folosi ce-a spus pentru a sensibiliza opinia publică cu privire la crimele împotriva omenirii comise de Israel. Nu-l iubesc pe Edrgodan, nici măcar nu-l urmăresc activ, dar îmi este foarte utilă declarația oficială unui șef de stat care nu poate fi ignorată așa ușor cum se ignoră postările unor internauți ca mine sau ca tine.
Iar apoi, cine organizează toate aceste manifestații uriașe, cine este în dosul acestui noian de oameni, care nu ar putea fi adunat fără o organizare abilă, de către un personal versat în asemenea operațiuni?
Explicația cu „au ieșit oamenii în stradă” nu mă satisface. Cum pot ieși concomitent sute de mii de oameni, mînați de un același mobil ? Mi se pare mai mult decît curios, și mă feresc să văd acest eveniment ca pe o dovadă de patriotism sau solidaritate, ci mai degrabă ca pe o subtilă manevră de creare a unui climat propice declanșării unui eveniment militar de proporții.
Mitingul a fost fenomenal de impunător, proiectând forță prin numere. A fost organizat de guvern. Deci un miting guvernamental, mobilizați ca la carte, probabil cu autocare și bani. Nu exista “au ieșit oamenii în stradă” decât după ce probabil se aflau deja câteva zeci de mii de persoane. Altfel nu-ți vine din senin să ieși din casă la protest. Nu există “proteste spontane”, toate au un organizator.
Va urma

Autor: Sterie CIUMETTI
Sursa: IncorectPolitic.com

Share on Facebook

Tweet

Follow us