PERICULOASELE LEGI DECA

PERICULOASELE LEGI DECA

0 258

Periculoasele proiecte legislative de revizuire a sistemului de invatamint – „Legile Deca”

Se discuta mult in ultimele satpamini privind proiectele legislative de restructurare a sistemului de invatamint din Romania. Documentele legislative aferente acopera 300 de pagini. Practic, ele sunt extrem de dificil de analizat. Analizarea lor apartine expertilor in domeniu. Dr Afrodita Iorgulescu, Academician si Profesor la ASE, si-a luat din timpul liber sa examineze in mod aprofundat proiectul legislativ si ofera publicului din Romania impresiile ei. Ne alaturam concluziilor ei, in masura in care ele ating valorile.
Apreciem efortul dnei Iorgulescu si dorinta ei sincera de a informa publicul din Romania privind aspectele nocive ale proiectului legislativ, numit „Legile Deca”.

* * *

Gheorghe, Ioane, Mărie, trebuie respinse  aceste proiecte de legi ale învățământului
Nu zidurile fac o şcoală, ci spiritul ce domneşte într-însa.” (Regele Ferdinand I, 1923)
După „revoluția” din decembrie 1947, a fost adus în România, de tancurile și comisarii Uniunii Sovietice, comunismul (bazat pe marxismul economic), preluat și propagat de „cârtițele” vremii; comunism care nu a deșcolarizat însă România, nu a subminat esențial autoritatea școlii.
Tot așa, după „revoluția” din decembrie 1989, a fost adus în România, de directivele și comisarii Uniunii Europene, de Banca Mondială și Fundația Soros, progresismul (bazat pe marxismul cultural), preluat și propagat de „cârtițele” vremii (yesmenii  de la  Institutul de Științe ale Educației,    Ministerul  Educației și diverse oengeuri); progresism care însă a deșcolarizat România (Mircea Platon, Deșcolarizarea României –  Scopurile, cârtițele și arhitecții reformei învățământului românesc, Editura Ideea Europeană,  2020), prin  deprofesionalizarea profesorului, în principal, adică prin distrugerea programată a rolului și autorității școlii.
Ioan-Aurel Pop, președintele Academiei Române: “Regimul comunist a pervertit grav lucrurile și a schimbat calea tradițională a școlii noastre, dar nu în așa măsură încât să dispară performanța și reperele morale general valabile. Momentul 1989 a fost unul de cumpănă, pentru că ne-a dat libertatea să schimbăm totul în bine, dar ne-a oferit și
posibilitatea de a greși copios. Îmbătați de libertate, am folosit mai ales a doua cale. … Cele mai simple măsuri de după 1989 s-au referit la reducerea numărului de ore pe zi și pe săptămână, la desființarea multor discipline sociale și umaniste sau a multor conținuturi din acest domeniu, la înlocuirea unui tip de propagandă cu altul, la diminuarea volumului de cunoștințe predate, la coborârea ștachetei în general, în cazul tuturor materiilor. … Despre cultura generală necesară formării elevilor nu se mai vorbește aproape deloc sau se vorbește în necunoștință de cauză. …” 
https://evz.ro/educatia-si-cultura-generala-editorial-eveniment-de-ioan-aurel-pop-presedintele-academiei-romane.html
Nu ne este clar că am ajuns aici  ca urmare a aplicării obediente, timp de 30 de ani, a unor „directive” venite din afară, a unor modele care nu ni se potrivesc şi nu concordă cu interesul naţional? Vă place ce spirit domnește azi în școala românească ? Că mai toți absolvenții vor să părăsească România ?
Cum a fost/este posibil? Din cauza pasivității noastre, a fricilor noastre, a lașităților noastre. În plus,  „Mă tem că Poliția Gândirii funcționează și la noi…” (Magda Ursache, Contemporanul, iunie, 2022)
Am trăit ororile comunismului, vrem să trăim și ororile progresismului ? (a se vedea ce se întâmplă în școlile și universitățile americane cu mișcările BLM, WOKE și Cancel Culture)

* * *

Romania Educata
Proiectele  de legi ale învățământului  „România Educată”, varianta Deca, trebuie respinse, nu (numai) pentru că: sunt două legi separate, și nu una singură, contribuind astfel la destructurarea învățămânului, prin atacarea unității lui; absolvenții de liceu devin studenți în  universități, iar absolvenții universităților devin profesori în liceu – legătura este deci foarte strânsă:
Art. 16 (1) „Instituțiile de învățământ superior pot înființa, prin hotărârea senatului universitar, în urma evaluării externe, conform prevederilor legale privind asigurarea calității în învățământul preuniversitar, unități de învățământ preuniversitar de stat…”
Art. 120  (9) „Se înființează Programul Național de sprijinire a învățării științelor exacte, a ingineriei și matematicii (PNSTIM) în completarea programului similar din sistemul de învățământ preuniversitar”;
Scoala/universitatea este considerată, în mod aberant,  „unitate / organizație  prestatoare /furnizoare  de servicii educaționale”, și în   consecință  există   „biroul  CTC (Controlul Tehnic de Calitate) al serviciilor”, numit  acum  „Comisia pentru Evaluarea și Asigurarea Calității”– legată de ARACIIP/ARACIS – care sporește inutil birocrația; Ce au făcut aceste Comisii de s-a ajuns la o rată a analfabetismului funcțional de 40% și nicio universitate nu este în top 500?
Rectorul UB, Marian Preda, sociolog, despre proiectul Legilor Deca: „…în ultimii 10 ani, putem spune că universitățile românești au regresat în topurile internaționale. Dacă cele mai bune erau în zona 500-1000 în unele topuri, acum cam toate au trecut în zona 1000+ în rankingurile internaționale” (https://www.edupedu.ro/reactie-dura-a-rectorului-marian-preda-la-legile-deca-va-fi-foarte-greu-sa-explicam-la-nivel-european-de-ce-unii-rectori-din-romania-sunt-de-12-ani-in-functie-ne-vom-trezi-cu-stegulete-si-condition/)

Finanțarea educației, care  de 12 ani este practic mult sub nivelul de 6% din PIB prevăzut de actuala lege, este acum (Art. 129, preuniversitar și Art. 146, superior)  de doar  minimum 15% din cheltuielile bugetului general consolidat, adică mai puțin de 6% din PIB (https://www.cotidianul.ro/romania-educata-si-subfinantata/, dar și mai grav și nociv  este faptul că finanțarea este lăsată mult  pe seama banilor europeni (vezi PNRR), deși UE nu are atribuții în educație (Art. 3-6 din TFUE) și deși banii europeni  vin cu condiționări indecente, ideologice (ca de exemplu impunerea existenței în universități a Planului de Egalitate de Gen);

In Învățământul preuniversitar:
– profesorul (personalul didactic) a devenit facilitator al învățării (Art. 162); el trebuie să facă  planuri individualizate de învățare  pentru fiecare elev,  planuri care sunt parte componentă a portofoliului educațional al elevului;
– (Art. 85)  „Planurile-cadru ale învățământului liceal includ „Istoria Evreilor. Holocaustul” și „Istoria Comunismului din România”, ca discipline școlare, parte a trunchiului comun”, deci sunt obligatorii, nu opționale, în loc să fie capitole din disciplina Istoria Românilor;
– învățământul preuniversitar este centrat pe beneficiari, si nu pe profesori,  sau pe profesori și elevi, iar  beneficiarii sunt mulți:
Art. 102 (1) „Beneficiarii primari ai învățământului preuniversitar sunt antepreșcolarii, preșcolarii și elevii, precum și persoanele adulte înscrise într-o unitate de învățământ”.
(2) „Beneficiarii secundari ai învățământului preuniversitar sunt părinții, tutorii sau reprezentanții legali ai antepreșcolarilor, ai preșcolarilor și ai elevilor”.
(3) „Beneficiarii terțiari ai sistemului de învățământ preuniversitar sunt comunitatea locală și societatea în ansamblul ei”;
– se înființează:
(Art. 62) Centrul Național Românesc pentru Învățământ la Distanță,
(Art. 65) Centrul Național pentru Educație Incluzivă,
(Art. 75) consiliile de coordonare a zonelor de investiții prioritare în educație
(Art. 77)  Comisia Națională pentru Desegregare Școlară,
(Art. 102) Programul național de formare a cadrelor didactice în vederea creșterii nivelului de alfabetizare funcțională a elevilor.
(Art. 109) Centrul Național pentru Excelență
(Art. 111) Direcțiile Județene de Învățământ Preuniversitar/Direcția Municipiului București de Învățământ Preuniversitar, ca servicii publice deconcentrate ale Ministerului Educației, cu personalitate juridică, prin reorganizarea Inspectoratelor Școlare Județene/Municipiului București.
(Art. 112) Agenția Română pentru Asigurarea Calității și Inspecție în Învățământul Preuniversitar, denumită în continuare ARACIIP,  …, prin reorganizarea Agenției Române de Asigurare a Calității în Învățământul Preuniversitar, care se desființează, și prin preluarea atribuțiilor de inspecție generală și inspecție tematică de la inspectoratele școlare județene/Inspectoratul Școlar al Municipiului București.
(Art. 113)  Centrul Național pentru Formare și Dezvoltare în Cariera Didactică
(Art. 114) Consiliul consultativ pentru învățământ preuniversitar
(Art. 116) Centrul Național pentru Curriculum și Evaluare și Institutul de Științe ale Educației … prin preluarea activității și structurilor specializate de la Centrul Național pentru Politici și Evaluare în Educație, care se desființeaz
(Art. 119) Centrul Național de Învățământ Tehnologic și Tehnologic Dual
(Art. 127) Unitatea Executivă pentru Suport, Mentenanță și Asistență Tehnică pentru Digitalizare
(Art. 128) mecanismul de monitorizare a nivelului de maturitate digitală pentru învățământul preuniversitar
(Art. 149) Centrele comunitare de învățare permanentă
(Art. 167) Corpul de mentorat și licențiere în cariera didactică
(Art. 189)  Corpul Managerilor Educaționali
(Art. 244) Comisia pentru Tranziția către Învățământul Dual;
Deci școala este  birocratizată suplimentar, masiv; ce vor produce zi de zi, an de an acești noi funcționari ? maculatură care va îngreuna și mai mult, inutil, viața profesorilor, a directorilor?!
–  se lovește  (și) în liceele pedagogice, care funcționau foarte bine:
(Art. 52) „ Învățământul pedagogic se organizează ca învățământ liceal vocațional, cu durata de patru ani…”,  în loc de cinci ani  ca până acum, cu obligația de a urma studii universitare;
– se introduce  (Art. 169) „Examenul național de licențiere în cariera didactică pentru a avea  dreptul de liberă practică în învățământul preuniversitar”; prin aceasta se recunoaște că licența universitară (de doar 3 ani, în loc de 4 ani, ca înainte de aderarea la Programul Bologna) este slabă și de neîncredere; dar, prin aceasta,  atractivitatea profesoratului este diminuată și mai mult;
-(Art. 244 (3) h) “evaluările și examenele naționale vor fi în integralitate standardizate și administrate în format digital începând cu anul școlar 2027-2028”;
Mircea Platon, istoric, redactor șef la Convorbiri Literare, Iași, despre proiectul Legilor Deca: „Examenele naționale vor fi asemenea cumpărăturilor la Auchan: cu autoservire digitală. Copiii voștri și copiii copiilor voștri își vor scana singuri creierele, la ieșire, ca să poată plăti și pleca. Școala mall”;

In Învățământul Superior:
– (Art. 11) „Răspunderea publică obligă orice instituție de învățământ superior, de stat, particulară sau confesională particulară:  a) să respecte legislația în vigoare, carta proprie și politicile naționale și europene în domeniul învățământului superior …”;
UE nu are competențe în educație (TFUE, Art. 3-6), deci politicile europene în domeniul învățământului superior nu pot fi decât recomandări, nu obligații, pentru persoanele cu coloană vertebrală;
– se introduce obligativitatea internaționalizării, care promovează  interesul UE de formare a identității europene, în detrimentul identității naționale:
Art. 116 (1) „Ministerul Educației stabilește cadrul strategic privind internaționalizarea sistemului de învățământ superior în acord cu prioritățile naționale, procesele internaționale și tratatele din care România face parte. Cadrul strategic se adoptă prin hotărâre a Guvernului.
(2) Ministerul Educației susține prin măsuri de ordin legislativ și financiar acțiunile de internaționalizare desfășurate de către instituțiilor de învățământ superior.
(3) Internaționalizarea, ca instrument de creștere a calității educației și cercetării, este responsabilitatea fiecărei instituții de învățământ superior”.
Art. 119 „Se înființează Programul Național pentru Internaționalizare Universitară „Study in Romania” (PNIU) în vederea consolidării procesului de internaționalizare a sistemului de învățământ superior (PNIU), pentru a asigura resursele necesare”;
Aici se vede contribuția „valoroasă” a doamnei ministru Ligia Deca, cu doctorat în științe politice la universitatea din Luxembourg (deși a absolvit, cu  DIPLOMĂ DE INGINER DIPLOMAT INGINERIE NAVALĂ ȘI NAVIGAȚIE, Universitatea Maritimă Constanța), cu o teză despre internaționalizarea învățământului superior („Understanding the internationalization of higher education as a policy process. The case of Romania”);
-se păstrează ciclurile I (licență) și II (masterat)  așa cum au fost introduse prin  Procesul Bologna, doar ciclul  III (doctorat) are 4 ani în loc de 3 ani;  
deci, slăbirea calității absolvenților, și implicit a profesorilor de liceu, continuă
(Argumente împotriva Procesului Bologna din învățãmântul superior,  http://www.curteadelaarges.ro/arhiva/IX_9_94/IX_9_94.pdf).

Aceste proiecte de legi ale învățământului  „România Educată”  trebuie respinse pentru că sunt NOCIVE, fiind ideologizate.

Ele sunt impregnate  subtil de corectitudinea politică, ideologia  progresismului, ale cărei rădăcini  pornesc dintr-o versiune de marxism  (neomarxismul = marxismul cultural)  promovat de Școala de la Frankfurt, ce își propunea răsturnarea radicală a culturii tradiționale, cu scopul de a provoca o revoluție socială.
(Corectitudinea Politică: „Religia” marxistă a Noii Ordini  Mondiale, Coordonatori William S. Lind, Andrei Dîrlău, Irina Bazon, Editura ROST, 2015, cu o sinteză în https://www.cotidianul.ro/corectitudinea-politica-ideologia-progresismului/)
Uitați-vă la „valorile”  pe care le promovează aceste proiecte de legi; veti gasi diversitatea, incluziunea și echitatea,  acest  “triumvirat care marchează excesul stângii extreme” (Jordan Peterson, în lucrarea Corectitudinea politică, Michael Eric Dyson, Michelle Goldberg, Stephen Fry, Jordan Peterson, Editura TREI, 2019), acest triumvirat care semnalează, ca un felinar roșu, că este vorba de (valori promovate de) corectitudinea politică.
Nu veți găsi niciuna din valorile perene ale umanității: ordinea, disciplina, cinstea, onoarea, virtutea, loialitatea, credința, devotamentul etc. Școala de azi nu mai formează caractere, nici  nu-și propune asta, consideră, sub umbrela progresistă, că este demodat, chiar periculos.
Iar personalul didactic are printre obligații  (Art. 224)  „ promovarea diversității, ca resursă de învățare, pentru a genera elevilor atitudini incluzive și tolerante”.  Uitați-vă cum “pas cu pas” sunt înregimentați copiii mici,  pentru ca tradiționalii șapte ani de acasă să dispară, să se facă astfel o breșă între părinți și copii pentru a putea îndoctrina copiii (cu ideologia genului, parte a ideologiei corectitudinii politice –  în vechea variantă a proiectului legii exista egalitatea de gen, din fericire acum nu mai există). Primul pas a fost obligativitatea clasei pregătitoare (zero), acum este al doilea pas, obligativitatea grădiniței (preșcolari cu vârste între 3 și 6 ani) (Art. 13 (1), Art. 15 (1), Art. 30 (1)), viitorul pas va fi  obligativitatea creșei (antepreșcolari cu vârste cuprinse între 3 luni și 3 ani).
Uitati-va cum profesorul este în continuare lipsit de autoritate în școală, adică de mijloacele prin care să asigure ordinea și disciplina în școală și  corectitunea evaluărilor: nu poate să certe elevul, dacă lasă corijenți sau repetenți (de repetenți nu se suflă o vorbă în proiectele de legi),  atunci intră în programul „Învățare remedială” alături de elev, iar exmatricularea  elevilor recalcitranți  sau care copiază este interzisă, în timp ce  „exmatricularea” profesorilor este permisă. Și ne mai mirăm că „bullying-ul” (violența psihologică între elevi) este în creștere?
Art. 13, alin. (2) „Este interzisă exmatricularea preșcolarilor și a elevilor din învățământul obligatoriu”.
Art. 73 (1) „În unitățile de învățământ se desfășoară programul „Învățare remedială”, destinat sprijinirii elevilor cu dificultăți de învățare sau care înregistrează rămâneri în urmă în învățare, în raport cu prevederile curriculare. …
(5) În situații justificate, cum ar fi necesitatea pregătirii elevilor pentru examene de corigență sau de încheiere a situației școlare sau pentru actualizarea și îmbunătățirea competențelor, în perspectiva deschiderii noului an școlar, activitățile remediale se pot desfășura și pe durata vacanței școlare, sau a zilelor libere, la decizia consiliului de administrație al unității de învățământ, cu consultarea beneficiarilor primari și secundari ai educației”.
Art. 74 (1) „Ministerul Educației derulează programe de reducere a abandonului școlar/a ratei de părăsire timpurie a școlii în cadrul Programului Național Integrat de Reducere a Abandonului Școlar și a ratei de părăsire timpurie a școlii…”
Art. 102 (4) „Drepturile și îndatoririle elevilor sunt prevăzute în Statutul Elevului, aprobat prin ordin al ministrului educației, în urma consultării Consiliului Național al Elevilor și a celorlalți parteneri de dialog ai ministerului educației.”
Art. 204 (2) „Reprezintă abateri disciplinare ale personalului didactic de predare și se sancționează potrivit art. 205:
a) faptele de violență fizică și/sau verbală, îndreptate împotriva elevilor sau a colegilor, în situația în care, potrivit legii, nu reprezintă infracțiuni;
b) orice fapte sau atitudini care pot pune în pericol sănătatea și integritatea fizică sau psihică a antepreșcolarilor/preșcolarilor/elevilor.”
Art. 205 (1) „Sancțiunile disciplinare care se pot aplica personalului didactic de predare, în raport cu gravitatea abaterilor, sunt:
e) desfacerea disciplinară a contractului individual de muncă.”
Art. 64 (1) „În termen de 12 luni de la adoptarea prezentei legi, Ministerul Educației inițiază Hotărârea de Guvern pentru aprobarea Planului Național pentru Siguranța în Învățământul Preuniversitar.”

Opiniile fostilor Ministrii
Fostul ministru al Educației,
Daniel Funeriu, despre proiectul Legilor Deca: ”în loc să aşeze sistemul de educaţie pe autoritatea  intelectuală a profesorilor, îl așază pe un fel de autoritate a părinţilor şi a copilului”. (https://www.g4media.ro/fostul-ministru-funeriu-despre-legile-promovate-de-ministra-deca-nu-aseaza-educatia-pe-o-cale-corecta-nu-propune-o-educatie-bazata-pe-exigenta-merge-mult-pe-soft-skills-o-admitere-s.htm)
Mircea Platon, despre proiectul Legilor Deca: ”Părinții și copiii nu își pot apăra interesele pe termen lung, ci sunt invocați și folosiți doar în scop distructiv, pentru a răvăși standardele și a transforma școale în târguială. Părinții sunt, de fapt, lăsați să intervină în mersul școlii doar pe calea lăturalnică a implicării financiare, recrutați adică pentru a corupe anarchic școala. Altminteri, observațiile părinților referitoare la scăderea nivelului educației, la transformarea școlii într-o cutie neagră în care ONGurile și experții fac ce vor, nu sunt luate în seamă la așa-zisele desbateri publice mimate de Minister. În plus, părinții au devenit și țintă a Ministerului  care își propune să-i îndoctrineze pe calea așa-zisei  ”educații parentale”, un sinistru exercițiu de trimitere în minorat a unor adulți care se trezesc acum supuși reeducării”.
Directorul Colegiului  centenar “I.L. Caragiale” din București, Andreia Bodea, despre proiectul Legilor Deca:  “… faptul că meseria de profesor încetează să mai fie o meserie atractivă nu este neapărat, așa cum se crede și se tot spune, pentru că salariile sunt mici. Este și acesta un motiv, dar nu este primul. 
Primul motiv este prăbușirea statutului profesorului. Profesorii buni trebuie să rămână în sistem, profesorii care fie că sunt violenți, fie că se fac vinovați de tot felul de lucruri, trebuie scoși din sistem și trebuie să vedem ce facem și cu elevii care nu se pliază nicicum și care în mod repetat agresează la rândul lor.
…Un elev dacă se ridică în bancă și își înjură profesorul, nu mai spun că ridică mâna la el, aș vrea să știu și eu ce credeți că poate să facă un profesor la catedră care nu poate să-i facă observație, nu poate să-l dea afară, chiar dacă intră într-o comisie de disciplină,  nu mai poate rămâne repetent prin nota la purtare și îți și spune lucrul ăsta „hai să văd ce mai faceți?!”.
Nu se poate să sancționezi profesorii care sunt agresivi – repet, lucru cu care sunt perfect de acord – și să nu sancționezi, proporțional cu vina, pe elevi și până la urmă și pe părinți, că de acolo pornesc toate lucrurile, care sunt din ce în ce mai agresivi verbal, în general.”

c) Uitați-vă cum cadrul didactic universitar este  lipsit de autoritate în universități:
(Art. 120 (7)) “Se înființează Programul Național de Reducere a Abandonului Universitar (PNRAU), în vederea creșterii retenției studenților în mediul universitar”;
se înțelege astfel de ce cadrele didactice universitare închid ochii la copiatul studenților, pentru că ar trebui să le facă referat de exmatriculare și, acest lucru vine în contradicție cu preocuparea pentru retenția studenților.
(Art. 173) (1) „În baza hotărârilor comisiilor de etică universitare, instituțiile de învățământ superior aplică sancțiuni studenților, studenților-doctoranzi, cercetătorilor post-doctoranzi sau altor categorii de cursanți. … (3) Tipurile de sancțiuni prevăzute pentru încălcarea normelor de etică și deontologie universitară sunt: a) avertismentul scris; b) anularea rezultatelor evaluărilor; c) exmatricularea”.

Educatie fara rost
Motto pe frontispiciul Universității Stellenbosch, Africa de Sud:
„Distrugerea oricărei națiuni nu necesită bombe atomice sau rachete balistice intercontinentale. Trebuie doar scăderea calității învățământului și permisiunea fraudei la examenele studenților. Pacienții mor în mâinile unor asemenea medici. Clădirile se prăbușesc, fiind construite de asemenea ingineri. Banii se pierd în mâinile unor asemenea economiști. Dreptatea se evaporă în mâinile unor asemenea judecători. Falimentul învățământului este falimentul națiunii”

Toate acestea pentru că personalitatea autoritară este combătută  de ideologia neomarxistă ca fiind opusul personalității revoluționare  dezirabile – ulterior, ca opusul personalității democrate.
Aceste două proiecte de legi ale învățământului, cum am mai arătat, sunt ultima lovitură (zisă reformă), fatală, dată învățământului românesc, deci viitorului României.

Fiind ideologizate, aceste două proiecte de legi încalcă atât legea educației în vigoare cât și  propriile prevederi:
În actuala Lege a educației naționale (la Art. 3 (n)) – ca și în cele două proiecte de legi în discuție  (la Art. 3 (l) și respectiv Art. 3 (p), dar și Art. 10) –   găsim, printre principiile care guvernează învățământul preuniversitar și superior, „principiul libertății de gândire și al independenței față de ideologii, (dogme religioase) și doctrine politice”.
Deasemenea, în actuala Lege  (la Art. 7) – ca și în cele două proiecte de legi în discuție  (la Art. 11 și respectiv Art. 24) –   găsim că „În unitățile, în instituțiile de învățământ și în toate spațiile destinate educației și formării profesionale sunt interzise … activitățile de natură politică …”.
În concluzie,  oameni buni, aceste proiecte  de legi trebuie respinse!  
PNRR nu impune schimbarea legii actuale a educației. Trebuie să trecem apoi urgent la reconstrucția din temelii a  învățământului românesc  instructiv, clasic, în spirit haretian.

Autor: Dr. Afrodita Iorgulescu
Sursa: Alianta Familiilor din Romania
Nota
Profesor universita Afrodita Iorgulescu este doctor in matematici, Profesor Emerit A.S.E. (Academia de Studii Economice) București.

COMENTARII

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.