PASTORUL TOKES SI SUMMIT-UL NATO (II)
La concurenta cu pastorul Tokes, presedintele UDMR, Marco Bela, a sustinut si el o conferinta despre minoritatea maghiara din Transilvania. Unde? La Institutul Maghiar din Paris, unde ofensiva antiromaneasca, asupra careia atragea atentia marele istoric si savant Nicolae Iorga, inca din 1926, s-a desfasurat fara intrerupere. In ciuda schimbarilor radicale petrecute in Bazinul Carpatic dupa disparitia absolutismului habsburgic, indeosebi a totalitarismului sovin reprezentat de Ungaria Mare, un fost vice-presedinte al Guvernului roman, Bela Marko, sustine ca, totusi, Transilvania ar fi „altceva” fata de restul Romaniei.
Cu un tupeu fara seaman, senatorul roman Marko Bela sustine ca monarhia austro-ungara ar fi asigurat in Transilvania multilingvismul, afirmatie de o nereusinare fara seaman, avand in vedere ca tocmai acea perioada a fost caracterizata de o ofensiva generalizata si totala de maghiarizare a minoritatilor. In aceasta perioada, chiar in Brasov s-a mers pana intr-acolo incat tricolorul romanesc nu era permis nici macar pe coroanele de flori depuse la Mormantul Eroilor Martiri. Iar scolile in limba romana, asa putine cate erau, erau sustinute exclusiv de comunitatile romanesti, statul maghiar refuzand ferm dreptul la cultura si identitate proprie pentru romani si celelalte minoritati. Cine sa uite ca la 1848, tocmai Kosuth Lajos a fost cel mai mare dusman al romanismului in Ardeal, si nicidecum un vestitor de libertate.
Tactica UDMR-ului, cunoscuta politica a pasilor marunti, a readus din nou, in ultimul sfert de secol, abuzurile flagrante de deznationalizare si de expulzare a romanilor din asa-zisele zone natale secuiesti. Asa se face ca, incepand din 1990, la fel ca in perioada Diktatului de la Viena, aproape un sfert dintre familiile romanesti, stabilite in judetele Harghita si Covasna si in cateva localitati din Mures, au fost obligate sa plece unde au vazut cu ochii. Exista statistici cu date concrete, mai ales in localitatile Miercurea-Ciuc, Sf.Gheorghe, Tg.Secuiesc, Odorhei, chiar Gheorgheni si Toplita, care demonstreaza cele spuse mai sus.
Ultimul Recensamant la nivel national, efectuat in anul 2002, releva faptul ca din cei 7221 locuitori ai Transilvaniei, nici 20% nu sunt maghiari! Iar cele doua etnii, cu toate incercarile de asmutire una impotriva alteia, traiesc alaturi in buna convietuire, existand aproape 100.000 de familii mixte! Si asta chiar si dupa „porunca” de afurisenie lansata de catre cele doua biserici maghiare impotriva acestor casatorii, pana la urma firesti. In presupusul Tinut Secuiesc, care nu a fost niciodata o realitate istorica sau administrativ-teritoriala, decat in perioada stalinista, populatia maghiara constituie doar 72-74% !!
In aceste conditii, ce-ar trebui, ca si romanii (minoritari in judetele Har-Cov) sa ceara autonomie teritorial-administrativa si etnica, pe strazi si pe cartiere? Chiar nu-si dau seama liderii minoritatii maghiare (fie ultranationalistul sovin Tokes Laszlo, fie mai moderatul sau adversar, Bela Marko) ca se joaca cu focul, incitand la ura etnica acolo unde nu poate exista asa ceva? Nu a fost de-ajuns trista experienta din 15 martie 1990, cand s-a pus la cale prima incercare de reinfiintare prin forta a Regiunii Autonome Maghiare, aprobata de Stalin?
Vom vedea in numarul de maine, care a fost pozitia Departamentului de Stat American si a congresmenului Christopher H.Smith, presedintele de atunci al Comisiei Helsinki despre politica maghiara de invrajbire a unei etnii imptriva alteia.
