Parlamentul si Isărescu au renunțat la datoria istorică a Germaniei față de România!?
Pe mai multe siteuri si aseara la Romania Tv. s-au pus „cap la cap” diverse declaratii in urma carora privim la un tablou de necrezut. Dupa ce Klaus Iohannis a ajuns presedintele Romaniei, si dupa ce,datorita conflictului din Ucraina, Romania a devenit un principal pilon pentru NATO, se pare ca ,in urma unor intelegeri la nivel inalt, s-a „cerut” ca tara noastra sa renunte la datoria istorica a Germaniei fata de noi, asa cum fusese ea demonstrata de cunoscutul economist, dr, Radu Golban, Acesta descoperise documente convingatoare ce atestau ca statul condus acum de Angela Merkel ne datoreaza, cu dobanzi aferente, aproape 19 miliarde de euro.
Prezentam in continuare suita de argumente si declaratii
Primul oficial care anuntase ca Germania nu mai are datorii istorice faţă de România a fost Preşedintele Senatului, (n.n. – la acea vreme), Vasile Blaga, Buldogul, bagat in fata, a a anunţat, intr-o declaratie aberanta, că „BNR a identificat date suplimentare potrivit cărora Germania nu are datorii istorice faţă de România.”
În acest sens, majoritatea basista din Senat a respins atunci propunerea de înfiinţare a comisiei speciale privind datoria istorică pe care nemţii o au către ţara noastră. Propunerea de înfiinţare a a Comisiei a fost respinsă cu 65 de voturi „împotrivă”, 48 „pentru” şi trei abţineri…
Presedintele Klaus Iohannis, insa, daca ar fi fost de buna credinta, ar fi putut cere redeschiderea cazului si infiintarea acelei comisii, mai ales ca 19 miliarde de euro ar fi ajutat foarte mult economia nationala. Premierul Calin Popescu Tariceanu, prin ministrul de Externe Mihai Razvan Ungureanu, condus de aceleasi interese l-au determinat sa renunte la Averea Gojdu adica la alte miliarde de euro (cel putin patru) pe care ni le datora Ungaria… 
Cu toate astea, asupra intereselor Germaniei planeaza oricand posibilitatea unui un proces privind redeschiderea acestui subiect, abordat ieri seara la RTv. Cu atat mai mult cu cat actele prezentate de Radu Golban sunt reale, de necontestat. Iohannis, insa, nu cere nimic. Daca ar fi, (nu ca Basescu!) presedintele tuturor romanilor, pentru „un lucru bine facut” ar profita de faptul ca fiind si de etnie germana, ar putea cere Germaniei o solutionare amiabila a cazului, ca Romania sa nu patzeasca la fel ca si cu tezaurul de la rusi.Economistul prof. dr. Radu Golban , care susţine că Germania are o datorie de aproape 19 miliarde de euro faţă de România spune că respingerea înfiinţării comisiei speciale privind această datorie s-a făcut în urma unor presiuni internaţionale la adresa ţării noastre. Radu Golban a declarat că are dubii că „noile date suplimentare identificate de BNR pe tema datoriei Germaniei” ar fi reale.
„Până în urmă cu câteva săptămâni, BNR nu a găsit niciun fel de date privind aceste creanţe. Acum, dintr-o dată, au identificat date suplimentare”, a spus Golban la acea vreme, adăugând că nu înţelege de ce BNR nu vrea să colaboreze cu Banca Reglementelor, „banca centrală a băncilor centrale europene !”, care ar deţine informaţii concrete despre datoria istorică pe care Germania o are faţă de România.
Economistul român stabilit în Elveţia că s-au făcut presiuni internaţionale asupra României pentru a renunţa la aceste creanţe, de vreme ce o eventuală recuperare a lor ar putea crea un precedent, iar astfel mai multe ţări ar putea cere Germaniei să-şi onoreze datoriile istorice.”Nu s-a renunţat doar la aceste creanţe, ci şi la posibilitatea unor discuţii pe această temă. Momentul nu este oportun, din moment ce şi România şi-a luat angajamentul să sprijine un fond de salvare a Uniunii Europene”, a spus Golban.
România şi Germania au încheiat în 23 martie 1939 un contract de clearing, prin care ţara noastră se obliga să livreze Berlinului diverse mărfuri. Contractul prevedea că Germania trebuia să plătească în mărci germane imperiale către BNR, care achita apoi în lei româneşti către exportatori. După izbucnirea controversei, reprezentanţii Ministerului german de Finanţe au susţinut că România a renunţat la orice pretenţie financiară faţă de Germania semnând Tratatul de Pace de la Paris, la 10 februarie 1947. Experţii spun însă că articolul 28 din Tratatul de Pace de la Paris prevede că România renunţă la toate pretenţiile faţă de Germania „cu excepţia celor care rezultă din contracte şi alte obligaţii anterioare datei de 1 septembrie 1939, precum şi din drepturi dobândite înainte de aceeaşi dată”.
„Am găsit solduri neachitate a Casei de Compensaţie, la finele anului 1944, de 1.126.000 mărci imperiale. Înainte de obţinerea datelor am ştiut că a existat în timpul celui de-al doilea război mondial, începând cu anii 30 un model monetar de colaborare europeană numită Uniunea de Clearing. Şi am dorit să aflu mai mult. Am văzut că Banca Naţională a Elveţiei a analizat toate tranzacţiile Elveţiei cu Germania din perioada celui de-al doilea război mondial şi ăsta a fost punctul de pornire a studiului. Într-o recomandare a Băncii Naţionale a Elveţiei din anul 2000 remarcă că a doua tranzacţie după tranzacţiile germano-elveţiene au fost cele germano-române. Cu aur prin Elveţia. Şi că din păcate nici după 1989 România nu arată niciun interes în a analiza aceste tranzacţii”, a spus economistul român în luna septembrie.
Revista Capital prezinta : Dovada că nemţii sunt datori României! Practic, datoria nu poate fi contestată de nimeni pentru că mai există documente istorice care o atestă (Comisiei Bergier – comisie de anchetă a Elveţiei, instituită în anul 1998, pentru a analiza tranzacţiile cu aur în timpului celui de al doilea război mondial, plus Arhiva Germaniei; numărul de registru al arhivei germane din Berlin este: R 2 / 222; Dosarul cuprinde ultimul extras de cont al Casei de compensaţie). Problema care se pune este dacă …nu cumva există vreun document care să arate că România ar fi renunţat la aceste datorii, iar până acum nu pare să existe un astfel de act.
Ceea ce se stie mai putin este ca aceasta datorie istorica a Germaniei fata de Romania se explica, foarte probabil, prin implicarea lui Mircea Vulcanescu in problemele relatiilor economice dintre Al Treilea Reich si Romania lui Antonescu. Ocupand deja o functie importanta in aparatul de stat,omul de cultura Mircea Vulcanescu , recunoscut pentru sentimentele sale active pro-romanesti , a fost implicat in procesele esentiale de decizie in ceea ce priveste relatiile economico-financiare dintre Romania si Germania nazista si in calitate de subsecretar de stat la Finante. Rolul sau de negociator al intereselor romanesti a fost unul major.Romania se afla intr-o relatie, practic, de …subordonare . Parteneriatul economic era gandit sa transforme Romania in furnizor de cereale si petrol pentru … „aliatul” german. Cu optiuni geopolitice eronate, decidentii regimului Antonescu n-au fost in stare sa prevada toate siretlicurile germanilor si lucrul era pe cale sa se intample.
Patriotul Mircea Vulcanescu, nu doar ca salveaza interesele economice romanesti, dar le promoveaza atat de acerb si perseverent, incat Romania castiga, in cei cativa ani de subordonare fata de Germania, nu mai putin de 8 vagoane si jumatate de aur.Nu doar atat! Romania exporta cu zgarcenie toate bunurile strategice pe care nemtii le-ar fi vrut dar beneficiaza de importuri bune si necesare pietei interne; practic, toate conventiile economice se incheie in favoarea Romaniei; tot Vulcanescu se implica in cazurile Santierelor Navale Galati si in industria Malaxa, oprind un proces in derulare prin care acestea ar fi ajuns, practic, in proprietate germana! Ele vor ramane romanesti si vor produce la preturi o,ptime pentru partea romana.
In mod concret, insusi Mircea Vulcanescu mentioneaza faptul ca, in afara celor opt vagoane cu aur pe care Germania le platise Romaniei, aceasta a ramas datoare României in sistemul de schimburi convenit: „astfel nemtii ne-au ramas si datori in balanta totala a schimburilor in R.M. (reich mark )” [Vulcanescu, 1992; 14] „prin jocul dibaci al variatiilor reciproce ale valorilor schimbate, Romania a reusit sa importe substanta in valoare de 100 milioane dolari mai mult decat a exportat si sa faca, in acelasi timp, ca Germania sa-i mai ramana datoare cu o mica diferenta de valoare”. [Vulcanescu, 1992; 92].
Aceste raporturi negociate in interesul Romaniei facusera din tara noastra una din cele mai bine situate economic din timpul Marelui Razboi si imediat dupa. Practic, pe timpul razboiului nu a existat criza de alimente sau alte penurii, iar la final tara noastra era una din cele mai putin afectate – economic – de efortul de razboi si distrugerile acestuia. Mai mult decat atat, bunurile si banii luati de la nemti au fost folosite, conform aceluiasi Vulcanescu, pentru „pregatirea intoarcerii armelor catre Germania hitlerista pentru recuperarea Ardealului de Nord !.” Armata romana a avut insa capacitatea sa participe la acest efort de razboi, scurtand cu luni bune de zile conflictul mondial, care s-a datorat si acestui lucru !
