Palinka, Palinka, Palinka maia! A CUI ESTE, DE FAPT, PALINCA?

Palinka, Palinka, Palinka maia! A CUI ESTE, DE FAPT, PALINCA?

0 111

Încă din secolul al XIX-lea, de la Cihac citire, autorul primului dicționar etimologic al limbii române, se susține că substantivul palincă ar fi de origine maghiară, mai precis din mgh. palinka, dar să vedem cum stau de fapt lucrurile. După el alți vajnici lingviști precum Tiktin, Șăineanu, dar și autorii Dicționarului Academiei, susțin același lucru.
În limba română, palincă (varianta pălincă), substantiv de genul feminin, are mai multe sensuri, anume:
1. rachiu, țuică;
2. mămăligă mică și moale:
3. turtă din mălai coaptă , coaptă pe vatră:
4. chiflă , pâine mică.
În plus, trebuie să menționăm că pentru Dicționarul Academiei, termenul palincă cu sensurile 2, 3, 4 rămâne cu origine necunoscută, deși este mai mult decât evident că nu poate fi vorba de două cuvinte diferite, ci doar de sensuri diferite ale aceluiași cuvânt care se raportează la noțiunea de „a coace, a încălzi”. În consecință, ipoteza de mai sus nu se susține și trebuie reconsiderată…

Să vedem care sânt hibele ipotezei în cauză.
În primul rând, rădăcina verbului din care provine acest substantiv este de origine indo-europeană, iar maghiara este limbă fino-ugrică…
În al doilea rând, suf. – ca (-ka) este și el de origine indo-europeană, frecvent în limba română, în limbile slave și chiar în cele romanice.
Rădăcina proto-indo-europeană *pel – „a arde, a încălzi” se regăsește și ea în limbile slave, dar termenul palincă, nu!
În sârbo-croată există forma palinja „care arde” din vb. paliti „a arde”. În această limbă, la țuică i se spune šlivovica, un derivat din šliva, „prună”. Nici alte limbi slave nu au acest termen, cu excepția limbii ucrainene, care l-a împrumtuat din română…
În consecință, considerăm că termenul nu este de origine slavă, termen care a fost împrumutat și în alte limbi învecinate, pe lângă cea maghiară: cf. ucr. palinka, germ. (dial. austriac) palinka. Prin urmare, termenul românesc palincă este un derivat din a păli, care are și el o mulțime de sensuri:
„1. a încălzi prea tare, a arde, a dogori, a pârjoli, a pârli;
2. a lăsa un timp la foc după preparare, pentru a ieși mai ușor din ceaun;
3. a (se) încălzi la soare, a (se) bronza”, fapt care dovedește vechimea acestui termen în limba română.
Menționăm că aceiași autori menționați mai sus, susțin că verbul a păli ar fi de origine slavă, ceea ce nu este corect, fiind vorba de o rădăcină proto-indo-europeană care se regăsește și în alte limbi indo-europene: cf. vechi islandezul flōr „cald, călduț”, olandezul flouw „călduț” și vechi slavul politь „a arde”, respectiv palitь „a arde” (cauzativ).
În limba română, cuvântul care definește savuroasa licoare are mai mulți cognați precum verbul a opări, pârnaie „oală mare de pământ folosită la gătit” și plejiță „mâncare, fiertură”, precum și verbul a păli din care provine. Prin urmare, toate aceste cuvinte derivă din rărădicina *pel-, menționată mai sus.
În consecință, subst. palincă este, fără nicio îndoială, cuvânt de origine indo-europeană, apărut pe terenul limbii române, iar maghiara l-a împrumutat din limba română. În maghiară sânt mii de cuvinte de oriigne română dintre care multe dintre ele dicționarele etimologice alte limbii române le consideră de origine maghiară.

Astăzi brandul palinka este autorizat să fie produs doar în Ungaria și patru districte din Austria, încă din 2010.
Putea și România să obțină acest brand pentru județele din Ardeal, dar n-a făcut-o.
Credem că și azi ar putea obține brand pentru horincă sau țuică, dar s-a făcut ceva în acest sens? Desigur nu. Ungurii „împrumută” și azi cum „au împrumutat” dintotdeauna elemente de cultură, de cultură și civilizație românească și apoi pretind că sânt alte lor. Până și din punct de vedere genetic sânt doar cca 5% ugro-finici , restul au împrumutat de la vecini, pondearea românească fiind de cca 70%.
Avem o clasă politică trădătoare sau chiar anti-românească și ca atare este necesar ca să ne reorganizăm și din punct de vedere politic că altfel ne trezim cu moștenirea noastră multi-milenară furată de tot felul de venetici!
Sântem singura țară din lume care acceptă un ONG alcătuit pe criterii etnice să funcționeze ca partid politic, ceea ce este strigător la cer când în unele județe din centrul României sunt localitati unde aproape că nu se mai vorbește românește! Legile internaționale interzic astfel de grupări politice, ceea ce este firesc, dar la noi imposibilul este posibil.
Partide politice pe criterii etnice sânt posibile doar pentru acele grupuri etnice care nu au un stat de sine stătător, cum este cazul scoțienilor, deși în lume există multe astfel de grupuri etnice care nu au o grupare politică care să le reprezinte interesele, cum sânt bascii sau aromânii noștri. Sânt atâtea de spus la acest subiect, dar mă opresc aici, întrucât multe dintre ele le cunoaștem cu toții. Prin urmare, singurul lucru care trebuie să-l facem este să trecem la treabă, cu mic, cu mare!!  (Mihai Vinereanu,)

COMENTARII

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.