OZN pe timpul faraonilor – un papirus egiptean descrie cu lux de amănunte cum au coborât zeii din cer
Dacă mulţi dintre noi cel mai probabil au auzit de Canonul Regal din Torino şi de Piatra de la Palermo, puţini ştiu de existenţa unui document egiptean antic numit Papirusul Tulli.
Papirusul Tulli este de fapt o traducere a unui document antic egiptean care a consemnat ceea ce a fost interpretat ca OZN-uri înfricoşătoare. Documentul a fost citat de mulţi ca fiind cel mai important text antic egiptean care atestă vizita unor astronauţi antici în Egipt, cu mii de ani în urmă. Textele străvechi descriu cu multă acurateţe observarea în masă de OZN-uri, care a avut loc în Egiptul antic în timpul lui Thutmose al III-lea.
Papirusul Tulli aparţinea fostului director al Muzeului Egiptean din Vatican, profesorul Alberto Tulli. Documentul este considerat ca fiind „cea mai timpurie înregistrare cunoscută a unei flote de farfurii zburătoare, înscrisă pe un papirus cu mult mult timp în urmă, în Egiptul antic”.
Papirusul a fost tradus de prinţul Boris de Rachewiltz, care a declarat că textul „era parte a Analelor lui Thutmose al III-lea”. Cu toate acestea, nimic din textul antic nu se referă la faraon pe numele său, aspect care din nefericire nu este fără precedent. Cea mai misterioasă parte din documentele antice sunt enigmaticele „cercuri de foc” care au zburat pe cerul Egiptului antic în două ocazii separate, la distanţă de câteva zile.
Mulţi au discreditat spusele prinţului Boris de Rachewiltz, dar adevărul este că el era un binecunoscut învăţat, iar o parte din lucrările sale încă mai sunt disponibile astăzi, şi sunt studiate. Mulţi erudiţi consideră că această traducere a papirusului Tulli este acceptabilă. Iar ce este cel mai important este că documentul şi traducerea sunt considerate autentice, și nu o păcăleală.
Există două traduceri independente ale textului antic egiptean, una aparţinând prinţului Boris Rachewiltz, iar cealaltă realizată de antropologul R. Cedric Leonard.
Aceasta este traducerea făcută de R. Cedric Leonard:
„În anul 22, în a treia lună de iarnă, a şasea oră de zi (…) printre scribii Casei Vieţii s-a aflat că un ciudat Disc de Foc a venit pe cer. Nu avea cap. Respiraţia gurii sale emitea un miros urât. Corpul său era de un rod lungime, un rod lăţime. Nu avea voce. A venit spre casa Majestăţii Sale. Inima lor a devenit confuză, şi au căzut pe burtă. Ei (au mers) la rege să îi spună. Majestatea sa (a ordonat ca) înscrierile (existente) în Casa Vieţii să fie consultate. Majestatea sa a meditat asupra acestor evenimente care se petreceau. După ce au trecut mai multe zile, acestea au devenit mai numeroase pe cer ca niciodată. Ele străluceau pe cer mai tare ca soarele extins la limitele celor patru suporţi ai paradisului. (…) Puternică era poziţia Discurilor de Foc. Armata regelui a privit la acestea, Majestatea Sa fiind în centru. Era după masa de seară când discurile au ascensionat şi mai tare în cer, spre sud. Peşti si alte substanţe volatile au căzut ca ploaie din cer: un miracol care nu se mai petrecuse de la înfiinţarea ţării. Mai mult, Majestatea sa a pus să se aducă tămâie pentru liniştirea inimii lui Amun-Re, zeul celor Două Tărâmuri. Mai mult, s-a ordonat ca evenimentul (să fie înregistrat) pentru Majestatea sa în Analele Casei Vieţii (pentru a se reaminti) pentru totdeauna.”
Conform acestui text antic, această apariție de OZN-uri observată de mase de oameni s-a petrecut în jurul anului 1480 î.C, la acea vreme faraonul care conducea Egiptul fiind Thutmose al III-lea. Această dată s-a înregistrat în istorie ca o zi de mare importanţă, o zi în care ceva inexplicabil s-a petrecut.
Este important de menţionat că este improbabil ca egiptenii antici să fi interpretat greşit aceste „discuri de foc”, să fi fost de fapt nişte fenomene astronomice sau climatice.
Egiptenii antici erau astronomi experimentaţi şi înzestraţi, şi pe la anul 1500 î.C. ei erau deja experţi în domeniu, ceea ce înseamnă că dacă ar fi fost un fenomen astronomic, l-ar fi descris într-o manieră mult diferită. De asemenea, în acest document antic este descris că „discurile de foc” şi-au schimbat direcţia pe cer, astfel că ştim că aceste obiecte nu au căzut, ci au rămas pe cerul egiptean.
