„Nu vrea nimeni sa porneasca al treilea razboi mondial pentru Ucraina”
Toată lumea (cu mici excepţii) a crezut că Putin nu face decît să ameninţe şi că nu va ataca Ucraina dacă e refuzat integral în cererile lui. A atacat-o.
Pe urmă, cînd s-a văzut că ucrainenii rezistă eroic şi Putin s-a păcălit că naţiunea ucraineană nu există s-a trecut la speranţa că Ucraina mai ţine o zi. Şi încă una. Şi încă una”.
„În fiecare zi mor civili (puţini, că ruşii au ordin să nu tragă în civili, dar evident că nu e uşor să te baţi ocrotind civilii). Refugiaţii ajunseseră pe 2 martie la vreo sută douăzeci de mii numai la noi, se atinge milionul per total în cîteva zile. Catastrofa umanitară e enormă.
Rezistenţa e sublimă dacă aştepţi ajutoare, dar nimeni nu se duce să îi ajute.
Nu vine vreo cavalerie sunînd din trompete, ca în Westernuri. Prietenii noştri ucraineni, ca Daria Kaleniuk, au ajuns să ţipe la Boris Johnson în conferinţe de presă (şi să plîngă), că nu înţeleg de ce NATO nu blochează cerul ucrainean. Chiar au crezut că nu sunt singuri. Dar noi toţi îi îmbrăţişăm – şi atît.
Nu vrea nimeni să pornească al treilea război mondial pentru Ucraina. Pe urmă s-a crezut că sancţiunile vor opri tancurile. Dar evident că nu a fost aşa, au ele rolul lor, dar nu au oprit niciodată nimic. Au pedepsit doar, după fapt.
Crede cineva că poţi rezolva probleme care au devenit mult mai grele după război, aproape de nerezolvat, doar cu optimismul şi cu propaganda, fără o analiză a unde ai greşit, şi mai ales cine a greşit, cînd au luat-o lucrurile pe un făgaş necontrolabil, care sunt opţiunile reale, nu cele pe care le doreşti, şi cît costă ele?
Şi cine va plăti preţul? Optimiştilor” conchide politologul.
