Nu mai vrem asfalt!
Am? fost precum copiii aceia saraci si timizi, pe care, daca ii intrebi ce cadou ar vrea sa primeasca, iti spun bolund: bomboane. Nu fiindca nu le-ar trebui o papusa, un televizor, un computer, dar orizontul lor de indrazneala se opreste la bomboane.
Noi atat am cerut tatucilor candidati si/ sau alesi sa ne reprezinte “interesele” (ce sintagma haioasa!), ASFALT. Si ne-au dat Doamne, cu nemiluita, in patru mandate si jumatate, am primit asfalt cat pentru 15 mandate.
Putine lucruri ne-au marcat existenta precum groapa ranjita din milocul drumului, astupata si rasastupata si reaparuta cu nerusinare la trei luni dupa fiecare astupare. A fost jocul perfect. “-Ce vrei cetatene? -Sa astupati groapa Mariile voastre!” Si Mariile lor deindata au varat asfaltul in groapa si mana in buget. Si in scurt timp ne trezeam ca fiecare gaura astupata se transforma in doua gauri: una in asfalt, la cateva saptamani dupa asfaltare si una in buget, mult mai vartoasa, da-n care nu s-a rupt nicio planetara, s-a frant doar speranta noastra in bunul simt al alesilor.
Si fiindca tot nu mai putem nadajdui sa alegem omenia, inteligenta si bunul simt (de uninominal s-a ales praful), macar sa le facem candidatilor o surpriza , la fel de groasa precum obrazul unora: NU MAI VREM ASFALT. N-ati observat? Am ajuns totusi la majoratul democratiei si avem alte nevoi: vrem sa ne lasati sa ne traim viata cum vrem, fara sa ne jecmaniti, sa ne lasati sa muncim, sa ne lasati sa ne crestem copiii in tara si sa ne lasati sa facem toate lucrurile de care nu sunteti in stare. Va dam in schimb votul, functia, un salariu, plus o renta viagera, numai sa ne lasati in pace!
SI FARA ASFALT! DEAL?
