Nicolae Manolescu – „Despre morți numai adevărul”!
Se pare că așa suna inițial, la egipteni, celebrul adagiu latin: DESPRE MORȚI NUMAI ADEVĂRUL…
Vom căuta și noi ADEVĂRUL despre Nicolae Manolescu, care ne-a fost zeci de ani președinte, președinte pe viață, la Uniunea Scriitorilor.
Cu câteva zile înainte de producerea veștii despre moartea lui Manolescu, eu eram în căutarea unui avocat care să mă reprezinte în instanță într-un proces pe care doream să-l deschid împotriva sus-numitului, pentru a-i cere socoteala și reparațiile cuvenite pentru o gravă calomnie cu care s-a exhibat în „România literară”!
Murind la timp, se poate spune, Manolescu scapă de proces. Norocul lui!
Mă grăbesc să fac cunoscut conținutul întâmpinării mele:
„Către Judecătoria
Subsemnatul ION COJA…
…vă aduc la cunoștință următoarele:
în numărul 6 al revistei „România Literară”, pagina 28, în textul intitulat Mihail Sebastian „O secătură” semnat NM apare sintagma „În antisemitismul lui visceral, Ion Coja uită că e vorba…”, prin care sunt acuzat deci de antisemitism! Un antisemitism „visceral”!
Legea nr 157 din 02/07/2018 care condamnă antisemitismul, prevede la art 2 următoarele:
„a) prin antisemitism se înţelege atât percepţia referitoare la evrei exprimată ca ură împotriva acestora, cât şi manifestările verbale sau fizice, motivate de ură împotriva evreilor, îndreptate împotriva evreilor sau ne-evreilor ori a proprietăților acestora, împotriva instituțiilor comunităților evreiești sau lăcașurilor lor de cult;”
Cuvîntul cheie din textul legii este cuvîntul „ură”, iar calificativul „visceral” folosit de NM cu referire la pretinsul meu antisemitism face trimitere precisă la sentimentul de ură antisemită care ar anima mai multe scrieri de ale mele.
În spatele inițialelor N.M. se află Nicolae Manolescu, directorul revistei „România literară” și președinte al Uniunii Scriitorilor din România. N.M. este un mare profesionist al scrisului, este o persoană cu importantă suprafață politică, stăpân pe cuvintele sale, nu din fuga condeiului i-au scăpat cuvintele pe care eu le resping ca pe o insultă nefondată.
Ci numitul Nicolae Manolescu nu și-a putut reprima ranchiuna personală pe care mi-o poartă din motive politice, care deseori ne-au situat pe poziții adverse.
Vezi și art 30 alin.(6) din Constituție care prevede că „Libertatea de exprimare nu poate prejudicia demnitatea, onoarea, viața particulară a persoanei și nici dreptul la propria imagine“
Consider că prin textul amintit, numitul Nicolae Manolescu și revista pe care o conduce se fac vinovați de calomnie și insultă la adresa persoanei mele, ceea ce are ca efect, dată fiind calitatea lor oficială deosebită, producerea unui grav prejudiciu de imagine a persoanei mele.
În virtutea dreptului la replică îndătinat în practica vieții literare i-am trimis spre publicare numitului Nicolae Manolescu un text lămuritor, intitulat De ce nu sunt antisemit… Din păcate textul nu a văzut lumina tiparului sub auspiciile impricinatului nici până azi.
În consecința celor expuse mai sus cer onoratei instanțe sancțiunea penală care să cuprindă
a. plata unei reparații materiale în valoare de ….
b. obligarea revistei de a publica articolul De ce nu sunt antisemit și alte 5(cinci) texte de pe site-ul meu, www.ioncoja.ro”
Cu câteva săptămâni mai înainte, într-un interviu dat lui Florentin Popescu și publicat de acesta în volumul Seniorii literaturii noastre, am apucat să spun următoarele:
„Marele Nae Manolescu i-a făcut romanului meu Carnaval la Constanța o recenzie ditirambică. M-am simțit obligat să-l invit la Athenee Pallace, am petrecut câteva ceasuri plăcute, până când Manolescu mi-a pus în față problema: nu mai puteam continua să evoluez de capul meu, m-am maturizat și venise timpul să intru și eu într-o grupare, într-o echipă! Într-o gașcă literară! Mi-a oferit să intru în „echipa” sa. Eu m-am făcut că nu pricep și am adus vorba de Eugen Barbu și plagiatul său. Am avut păreri diferite. N-am căzut la pace și de atunci Manolescu nu a mai pomenit de mine în niciun text al domniei sale!
În schimb eu l-am pomenit destul de des, critic, sancționând derapajele sale de toate felurile! Mai ales ca președinte al Uniunii Scriitorilor! Manolescu nu este scriitor. Este critic literar. Ceea ce este cu totul altceva! Să fii critic literar și să te strofoci să fii președinte peste toți scriitorii este vecin cu impostura!
Nu pot să mă abțin și să nu mă mir, aici și acum, de lipsa de gust literar a lui Manolescu față de poezia lui Radu Gyr! Este unul din marii noștri poeți! Radu Gyr a avut curajul să scrie un fel de continuare a Mioriței, într-o baladă de un nivel literar, poetic, fără cusur! Bașca destinul său de om, de luptător pentru o idee generoasă!
E ceva în neregulă cu Nae al nostru, pe cine a găsit să nedreptățească! Pe un martir! L-am taxat și pentru atitudinea sa față de scriitorii basarabeni! O mare deziluzie omul Manolescu, nu numai criticul! Iar ca scriitor nu există! E grav de tot!”
Interviul a apărut cu câteva luni mai înainte și în revista „Bucureștiul literar și artistic” editată de inimosul Florentin Popescu.
Constat că pe site-ul meu www.ioncoja.ro sunt mai multe texte care se ocupă de prestația publică, de mare cărturar, a regretatului Nicolae Manolescu. Câteva merită să fie re-publicate acum, cred.
Decesul lui Nicolae Manolescu survenit la o vârstă înaintată devine în modul cel mai firesc prilejul potrivit pentru o evaluare cât mai exactă a operei și persoanei numitului Nicolae Manolescu.
Dumnezeu să-l odihnească în pace!
Ion Coja
