Neagu Djuvara: Amintiri si povesti mai deocheate
Volumul „Amintiri si povesti mai deocheate” de Neagu Djuvara a fost lansat, sambata, la Targul de Carte Gaudeamus, care s-a desfasurat in perioada 25-29 noiembrie.
Neagu Djuvara a povestit ca, in urma cu cativa ani, revista Plai cu Boi i-a cerut sa scrie texte pentru ei. Dupa mai multe runde de negocieri, istoricul s-a hotarat sa scrie cateva articole, pe care, apoi, le-a cuprins in volumul lansat la Gaudeamus.
„Acestea trebuiau sa apara dupa moartea mea”, a glumit el. „Recunoasterea dupa moarte este indirect proportionala cu laudele din timpul vietii”, a apreciat Djuvara. „Daca sunt laudat in timpul vietii, mi se pare ca mi se fura ceva din viitor”, a spus acesta. La lansare au participat directorul Humanitas, Lidia Bodea si criticul literar Marius Chivu.
Scurte date biografice
Neagu Djuvara s-a nascut la Bucuresti in 1916, intr-o familie de origine aromana asezata in tarile romane la sfarsitul secolului al XVIII-lea, care a dat tarii mai multi oameni politici, diplomati si universitari. El este licentiat in litere la Sorbona (istorie, 1937) si doctor in drept (Paris, 1940). A luat parte la campania din Basarabia si Transnistria ca elev-ofiter de rezerva (iunie-noiembrie 1941) si a fost ranit in apropiere de Odessa.
Intrat prin concurs la Ministerul de Externe in mai 1943, Djuvara este trimis curier diplomatic la Stockholm in dimineata zilei de 23 august 1944, in legatura cu negocierile de pace cu Uniunea Sovietica. Numit secretar de legatie la Stockholm de guvernul Sanatescu, va ramane in Suedia pana in septembrie 1947, cand comunistii preiau si Externele.
Implicat in procesele politice din toamna anului 1947, Neagu Djuvara hotaraste sa ramana in exil, militand pana in 1961 in diverse organizatii ale diasporei romanesti (secretar general al Comitetului de Asistenta a Refugiatilor Romani, la Paris; ziaristica; Radio Europa Libera; secretar general al Fundatiei Universitare „Carol I”). In 1961, pleaca in Africa, in Republica Niger, unde va sta douazeci si trei de ani in calitate de consilier diplomatic si juridic al Ministerului francez al Afacerilor Straine si, concomitent, profesor de drept international si de istorie economica la Universitatea din Niamey. Intre timp, reluase studiile de filozofie la Sorbona. In mai 1972, capata doctoratul de stat la Sorbona cu o teza de filozofie a istoriei; mai tarziu, obtine si o diploma a Institutului National de Limbi si Civilizatii Orientale de la Paris (I.N.A.L.C.O.). Din 1984, secretar general al Casei Romanesti de la Paris, pana dupa revolutia din decembrie 1989, cand se intoarce in tara. Din 1991, profesor-asociat la Universitatea din Bucuresti si membru de onoare al Institutului de Istorie „A.D. Xenopol” din Iasi.
Activitate publicistica
A publicat volume precum „Le droit roumain en matière de nationalité” (Paris, 1940 – teza de doctorat); „Démétrius Cantemir, philosophe de l’Histoire”, in Revue des études roumaines, XIII-XIV, Paris, 1974, „Civilisations et lois historiques. Essai d’étude comparée des civilisations”, Mouton, Paris-Haga, 1975 (carte premiata de Academia Franceza) – in romaneste, Civilizatii si tipare istorice. „Un studiu comparat al civilizatiilor” (Humanitas, 1999), „Les «grands boïars» ont-ils constitué dans les principautés roumaines une véritable oligarchie institutionnelle et héréditaire?” in Südost-Forschungen, Band XLVI, München, 1987, „Le pays roumain entre Orient et Occident. Les Principautés danubiennes dans la première moitié du XIXe siècle” – Publications Orientalistes de France, 1989, in romaneste, „Intre Orient si Occident. Tarile romane la inceputul epocii moderne” (Humanitas, ed. a VI-a, 2008), „Les Aroumains” (opera colectiva), Publications Langues’O, Paris, 1989 – in romaneste, „Aromanii – istorie, limba, destin”, Editura Fundatiei Culturale Romane, Bucuresti, 1996, „Sur un passage controversé de Kékauménos. De l’origine des Valaques de Grèce”, in Revue roumaine d’histoire, vol. XXX, 1-2, Bucuresti, 1991, „O scurta istorie a romanilor povestita celor tineri” (Humanitas, ed. a IX-a, 2008), „Cum s-a nascut poporul roman” (Humanitas Junior, ed. a V-a, 2008), „Mircea cel Batran si luptele cu turcii” (Humanitas Junior, ed. a III-a, 2007), „De la Vlad Tepes la Dracula Vampirul” (Humanitas Junior, ed. a II-a, 2007), „Insemnarile lui Gheorghe Milescu” (Humanitas, 2004), „Amintiri din pribegie” (Albatros, 2002; Humanitas, ed. a IV-a, 2008- versiune franceza: „Bucarest-Paris-Niamey et retour ou Souvenirs de 42 ans d’exil (1948-1990), L’Harmattan, Paris, 2004), „Exista istorie adevarata?” (Humanitas, ed. a III-a, 2008).
