Natură moartă cu papagali
Antologică imaginea care însoţeşte acest articol. Un premier mort care vorbeşte, flancat de doi papagali guralivi care tac. Consideraţi iniţiatorii şi apoi pilonii proiectului – lovitură “Câţu preşedinte PNL”, Emil Boc şi Rareş Bogdan s-au transformat brusc în ciocli.
Cu cheliile în suflul exploziei tocmai consumate, cu privirile pierdute în fumul acesteia, constată cum marşul triumfal al “echipei câştigătoare”, pe care îl clamau orgolioşi pe la toate televiziunile, s-a metamorfozat în numai câteva ore în cortegiu funerar.
Prezenţa lor catatonică de-a stânga şi de-a dreapta răposatului, stupoarea mentală care e evidentă, demonstrează câţi bani fac cei doi şi cât de buni au fost ei pentru aventura în care s-au aruncat.
Şi-au închipuit că susţinerea preşedintelui şi gargara lor proverbială de aburit tembelimea le vor fi de ajuns pentru a da marea lovitură a anului: îmbogăţirea peste noapte a lor şi a clientelei lor politice prin scamatoria botezată la alibi “Anghel Saligny”.
Adevărul e că preşedintele Iohannis e un mare strateg. Pe mâna căruia chiar merită să rişti, dacă te duce capul, căci până acum i-au ieşit toate: şi alegerile anticipate pregătite cu râvnă exact când se revărsa pandemia peste planetă, şi proiectul “România educată” care abia reuşeşte să ţină pasul cu ritmul sufocant impus de domnia sa, şi “guvernul meu” pe cât de performant pe atât de iubit de popor, şi vaccinarea românilor, şi aducerea miliardelor de la UE şi, în general, cam tot ce şi-a propus.
Cum, atunci, la mintea lor sprintenă, Rareş Bogdan şi Emil Boc să nu mizeze totul pe proiectele trufaşului Iohannis? Doar ei sunt oameni credincioşi. Ei cred orbeşte în atotputernicia preşedintelui, oricare ar fi acesta. Boc ne-a dovedit-o ani buni ţuţărindu-l cu toate secreţiile sale pe Băsescu, lustruindu-i acestuia latrina după fiecare strop scăpat pe de lături, iar acum Rareş Bogdan se fuduleşte, cu binecunoscuta-i aroganţă mieroasă, că el este marele prieten din liceu al lui Eduard Helvig şi, pe deasupra, cu toată modestia, că tot el este omul de încredere al lui Iohannis. Releul dintre acesta şi PNL.
Emblematică fotografie! Kalaşnikoavele le mai lipsesc celor doi purtători de prapuri şi chelii lucitoare ca să confundăm momentul imortalizat în poză cu declaraţiile de presă ale talibanilor.
Fără doar şi poate ruptura a fost comandată de la Cotroceni. Nu avem cum să cunoaştem toate dedesubturile, dar numai ceva extrem de grav putea să-l împingă pe Klaus Iohannis la un astfel de gest care, pe termen mediu, îl va costa foarte mult. Vom afla, cu timpul, adevăratul motiv.
Apropo de geniul strategic al preşedintelui Iohannis, tocmai elogiat mai sus, nu cred că domnia sa şi analiştii care îl consiliază au anticipat reacţia furibundă a usereplusiştilor. Nici alierea intempestivă a acestora cu AUR, doar pentru a se răzbuna pe Câţu. Acum, din groapa în care a căzut, Cotroceniul este obligat să se ridice pe vârfuri, să se poziţioneze. Şi nu are decât o variantă: alături de Florin Câţu şi PNL.
Prevăd o indignare cu vată în nas a combinatorului de la Cotroceni, urmată în zilele următoare, dacă ai lu’ Barna şi Cioloş nu se dau pe brazdă cu moţiunea lor de cenzură şi cu alte prostii, de activarea bruscă a unor procurori în dosarele Clotilde Armand, Barna, şi ce or mai avea ei pe ţeavă.
Ne aşteaptă un spectacol plin de promisiuni. Să ne instalăm comod în fotolii!
