„Naţionala de fotbal care ne-a umilit”

„Naţionala de fotbal care ne-a umilit”

0 85

Că tot nu-s capabili de fotbal, tricolorii români au îngenunchiat înaintea unui meci amical în Anglia, pentru mișcarea „Black Lives Matter”. Probabil cred că așa-s în rând cu lumea.
Sigur, fotbaliștii nu-s suspectabili de inteligență excesivă, dar, totuși, nu scrie în fișa postului să fie chiar fără circumvoluţiuni cerebrale, cârpe ale corectitudinii politice.

Felicitări lui Ionuț Nedelcearu și Nicolae Stanciu, care au refuzat mascarada!

Pentru ce s-au umilit, de fapt?
Te umileşti cerându-ţi iertare pentru un păcat, o nedreptate, o greşeală.
Care este nedreptatea pe care le-au făcut-o românii negrilor? I-am avut ca sclavi pe moşii? Le-am ocupat şi jefuit ţările? Am avut colonii în Africa? Nu i-am lăsat să intre în magazinele unde intram noi, ori i-am obligat să stea pe locurile din spate în autobuze?
Nu.
Ba, din contră, pe vremea lui Ceauşescu, România a ajutat nu ştiu câte state africane, cu bani şi utilaje industriale şi pentru agricultură. Nu ţineţi minte câţi studenţi congolezi sau din alte părţi au fost studenţi pe burse sau pe bani puţini, în ultimele decenii ale comunismului, în Cluj, Iaşi, Bucureşti etc?

Occidentalii au datorii faţă de cei de culoare, pentru că i-au jefuit şi-i jefuiesc şi acum. Nu noi.
Fiindcă avem pielea albă, nu înseamnă că suntem în liga ticăloşilor, care sunt experţi în spoliat popoare.
„Black Lives Matter” este o mişcare extremistă.
Ca s-o spun direct- sunt rasişti, deşi predică lupta împotriva rasismului. Este o greşeală să le accepţi pretenţiile. Şi românii n-au ce căuta în această poveste.
Orice bărbat care îngenunchează, în afara momentului când îşi cere iubita de soţie sau în timpul rugăciunii, este un penibil. Iar România are o naţională de fotbal dublu penibilă. De rezultate sunt jalnici, să se milogească ies în față. Problema e că, având tricolorul pe tricouri, umilindu-se ne umilesc pe fiecare.

Autor: Alexandru Petria

NOTA REDACȚIEI:
Alexandru Petria (n. 1968) a debutat în revista Tribuna, în 1983. A publicat următoarele volume: Neguțătorul de arome (poezii, 1991), 33 de poeme (1992), Zilele mele cu Renata (roman, 2010), Deania neagră (proză scurtă, 2011), Călăul harnic (poezii, 2012) și Rugăciuni nerușinate & alte chestii (poezii, 2013), Convorbiri cu Mircea Daneliuc (2013), România memorabilă (interviuri cu scriitori, 2013), Cele mai frumoase poezii ale anului, Cele mai frumoase proze ale anului (antologii, 2014), Cele mai frumoase poezii ale anului, Cele mai frumoase proze ale anului (antologii, 2017).
A contribuit cu poezie, proză și interviuri la toate revistele literare importante din țară. După 1989, devine șeful Comisiei pentru Abuzuri și Drepturile Omului în cadrul CPUN Dej și, alături de câțiva prieteni, a pus bazele săptămânalului dejean Gazeta someșeană. A fost redactor și reporter la mai multe publicații: Zig-zag, Cotidianul, Hermes, Partener, Monitorul de Someș. A fondat propria publicație, cu apariție lunară, Realitatea de Bistrița-Năsăud, Dej și Gherla. Poeziile sale au fost traduse în catalană, maghiară, franceză, spaniolă și olandeză.
I s-a tradus, în Olanda, romanul Zilele mele cu Renata/ Mijn dagen met Renata, la editura Nobelman din Groningen, în 2014. În 2018, a revenit ca poet cu volumul Până unde are oxigen dragostea,
Cum văd lumea. Împotriva globalizării și corectitudinii politice, despre dignitism & alte lucruri, ambele apărute la Alexandria Publishing House. Cea mai nouă și controversată apariție este
Timpuri virale. Gânduri pe contrasens  tot la Alexandria Publishing House, în 2020. CARTEA SE POATE COMANDA AICI.

COMENTARII

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.