Mustarul periculos
Directorul Institutului de Cercetari Alimentare Bucuresti, Gh. Mencinicopschi, atentioneaza, in urma cercetarilor asupra mustarului indigen, dar si al aceluia din import, ca acest accesoriu alimentar, indragit langa multe din felurile noastre de bucate, este tot mai daunator sanatatii noastre.
Pentru ca mustarul zilelor noastre contine tot mai multe E-uri, chestiile acelea cu adaosuri care trebuie sa faca produsul mai cu zbenghi in frunte.
Din pacate, pe etichete nu sunt trecute aceste E-uri catastrofale, in final, si chiar daca ar fi trecute, de unde sa stie cumparatorul care e cel bun si care e cel rau, toate parand a purta acelasi echipament.
Astfel, de exemplu, E 330 “este un acidifiant natural sau artificial obtinut din fructe sau prin biosinteza. Fiind acid, el poate provoca afectiuni bucale, cum ar fi aparitia cariilor dentare”, spune Mencinicopschi.
Si despre E 211, domnul profesor doctor sustine ca “benzonatul de sodiu e un conservant artificial care poate declansa sindromul de hiperactivitate si deficienta de concentrare. Este o substanta din categoria celor numite ‘neurotoxice’”.
Si acestea ar fi unele dintre cele mai putin nocive E-uri de gasit in produsele din rafturi, indiferent de categoria magazinului. Si nici nu sunt trecute toate “Emanuellele” acestea pe eticheta produsului, ca e de-al nostru sau fabricat sub licenta Knorr, Oettker sau altele.
Daca ANPC doreste sa=si arate “muschii”, ar fi bine, macar in sens preventiv, sa mediatizeze prin afisarea listei efectelor E-urilor si prin obligarea producatorilor de a trece pe etichete, cat mai vizibil, continutul de E-uri, spre lamurirea cumparatorilor.
Insa cel mai bine ar fi interzicerea, ca in multe tari occidental-civilizate, adaugarii acestor aditivi, ca daca ne omoara pe noi, cumparatorii, cui o sa mai vanda?
Dan Bota
