Multă grijă cum vă cheltuiți banii… cel mai bine stau în buzunarul vostru!
Ieri mi-am comandat ceva de mâncare prin Tazz. Comanda mi-a fost livrată de un tânăr asiatic (nu știu naționalitatea). Zâmbitor, politicos, „enjoy your meal sir, have a nice day sir”.
I-am lăsat tips consistent, deși eu nu dau tips aproape niciodată, nici măcar la restaurant sau la bar, mai ales angajatului român care crede că tipsul i se cuvine, cum sunt unii ospătari spre exemplu.
Da, sunt foarte zgârcit cu banii din portofelul meu, pentru că acel „bacșiș” nu e o obligație, ți-l las dacă am eu chef și dacă îmi faci ziua mai bună, ori dacă îmi oferi un serviciu extra – prin politețe, zâmbet, o urare sau un ajutor.
Altfel, poți să te uiți urât la mine, să mă înjuri în gând, eu îți voi plăti calm nota fără a-ți lăsa nici măcar un leu peste, lucru pe care îl recomand tuturor.
De ce?
Pentru că eu consider că banii mei stau cel mai bine la mine în buzunar.
De asta nu merg decât rareori la cluburi fancy, de asta nu comand niciodată vin în restaurante cu adaos de 1000%, de asta când rezerv vacanțe prefer să sun să negociez prețul camerei cu proprietarul hotelului, decât să rezerv prin Booking și să plătesc cu 15% în plus, de asta nu împrumut bani niciodată și nici nu „fac cinste” decât dacă mă prinzi abțiguit bine pe undeva.
De asta chiar și în Vama Veche prefer să-mi cumpăr vodka de la duty free-ul de peste graniță, decât să dau de 3 ori mai mult la magazinele sau barurile de acolo.
Și tot de asta n-o să mă vedeți vreodată îmbrăcat în haine pe care urlă brandul, la fel cum de asta, nu că îi judec, dar râd de cei care dau bani grei pe astfel de haine, pentru a se transforma (pe banii lor) în panouri de reclamă ambulante. Da, nu sunt „scârțar”, sunt foarte „scârțar” când e vorba de a oferi bani pentru orice altceva care nu e legat de confortul meu.
Eu nu-mi cumpăr haine din Mall pentru că acolo nu pot să negociez prețul (am încercat la Zara, pe cuvânt, mi s-a spus că nu se poate) și, în general, nicăieri nu plătesc cuiva din prima suma pe care mi-o cere. Dar asta e o digresiune, căci nu despre avariția mea legendară voiam să vă vorbesc.
După întâmplarea de ieri, am citit azi reportajul din Libertatea cu privire la condițiile în care lucrează muncitorii asiatici veniți în România. Și m-am întristat.
Eu i-am văzut deseori pe acești oameni în ultimii ani, ba la Therme, la terase, pe șantiere, în hoteluri, chiar și în Uber. Știu că este mult mai rentabil să angajezi muncitori asiatici, decât români, mai ales în HORECA și construcții.
Nu e vorba că ar fi emigrat mai mulți români decât în anii trecuți (din contră, mulți s-au întors începând cu 2020), ci că fie nu mai găsești români interesați să lucreze în unele domenii, fie românii care au rămas nu sunt deloc, dar deloc serioși.
Livratorii și picolii români vin 3 zile la muncă și în a 4-a zi te anunță senin că nu mai vin.
Străinii sunt mult mai serioși, muncitori, responsabili. Mereu zâmbitori, afabili, dornici să învețe, serviabili. Asta e o opinie unanimă printre toți proprietarii de afaceri cu care am discutat subiectul.
Când i-am lăsat tips livratorului de ieri, mi-a mulțumit de 10 ori. Ultima dată când i-am lăsat tips aceeași sumă unui ospătar român, am sesizat că a strâmbat din nas la vederea sumei, astfel încât i-am cerut direct să îmi dea nota înapoi pentru a-i lua banii de tips de acolo (nu-ți las „bacșiș” ca să strâmbi tu din nas la vederea sumei, da, sunt al dracului și sunt mândru de asta).
Poate nu știați, dar asiaticii plătesc bani grei pentru a putea veni să lucreze aici. E ca la Work and Travel.
Cei care își permit să plătească mai mult ajung să lucreze în Germania, Franța, Olanda.
Cei care nu au mulți bani de dat la început, se împrumută de 5-10.000 de euro și ajung în România (și ei speră să plece tot în vest). Majoritatea locuiesc în containere, 10-15 într-o cameră, lucrează pentru a trimite bani acasă. Nu au voie să părăsească primul job decât cu acordul angajatorului (altfel sunt deportați, o lege stupidă dată prin OUG anul trecut de guvern).
Unii dintre ei au fost înșelați de diverse firme înființate de oportuniști români, care le-au promis joburi aici, le-au luat banii și i-au abandonat în aeroport. Acești oameni muncesc 10-12-15 ore zilnic pe salarii de 400-500 de euro. În ger, în caniculă, indiferent că se simt rău sau că le e bine.
Sunt străini într-o țară foarte diferită, unde nimănui nu-i pasă cu adevărat de bunăstarea sau de soarta lor, de condițiile în care lucrează sau trăiesc. Nu știu cum și-ar putea lua o zi de concediu medical, nu au cunostințele necesare pentru a reclama abuzurile uriașe la care sunt supuși. Așa că muncesc și…zâmbesc.
Mai ales noi, românii, ar trebui să îi înțelegem, să-i apreciem, respectăm, să îi ajutăm.
De ce?
Pentru că România e țara cu cel mai mare număr de emigranți din lume (pe timp de pace)! La fel cum milioane de români au plecat în căutarea unui trai mai bun în Italia, Anglia, Franța, Germania, Spania etc., ei vin aici pentru a produce un ban cinstit.
Din salariile care oricum sunt mici, cei mai mulți trimit bani acasă (cum procedează și românii plecați în afară, numai că una e să câștigi 2000 de euro/lună, alta e să iei 400), nu mai vorbim de faptul că trebuie să achite datoria către firma care i-a adus aici…să muncească.
Sunt departe de familie, de oameni cu care pot vorbi în limba lor, cu care împărtășesc valori comune.
Legat de cifre, vorbim cam de 100.000 de oameni pe an – permise de muncă pentru cetățeni din state non-membre UE. Însă important de menționat e că industria are nevoie disperată de și mai mulți oameni.
Dacă ei nu ar mai veni, zeci de mii de afaceri s-ar închide din cauza lipsei de personal. Privesc cu tristețe unele comentarii absolut abominabile, rasiste, șoviniste, de tipul „ce caută aici?”, „de ce nu au prioritate românii?”, „ne invadează!”.
Vin aici pentru că e nevoie de cameriste la hoteluri, de livratori, de șoferi, de picoli, de muncitori în construcții! Nu mai găsești. În ultimii ani, au fost hoteluri care nu s-au deschis vara din cauză că n-au găsit angajați.
De ce? Pentru că românii dispuși să profeseze în zonele astea au plecat demult, pentru condiții mai bune și salarii mai mari, în statele vestice.
Dacă e nevoie de forță de muncă și poți să aduci forță de muncă din afară, e normal să o faci. Patronul e interesat de profit, nu de naționalitatea angajaților. Cât timp muncesc eficient pe o sumă pe care el să o perceapă ca decentă (deci să-i mărească profitul), de ce l-ar interesa că sunt asiatici, nu europeni?
Am mai văzut o abordare de tipul: „De ce nu mărim salariile pentru români, în loc să aducem asiatici?
Salariile sunt aceleași, nu primesc ei mai mult decât primesc românii, din contră, uneori primesc mai puțin. Nu poți condiționa un patron să mărească salariile pentru a angaja români, nu așa funcționează piața.
Dacă un asiatic muncește pe 2000 de lei, iar un român vrea 5000, e firesc să-l angajez pe cel dispus să facă aceeași treabă pe bani mai puțini.
Problema asta au avut-o statele vestice cu noi: Românii au „distrus” piața în Franța, Spania, Italia, Anglia. Mulți italieni, francezi și nemți au ajuns șomeri în țările lor, fiindcă patronii preferau să angajeze români, căci acceptau bani mai puțini. Ăsta e capitalismul.
Când vedeți un muncitor străin în România, zâmbiți, socializați cu el, mulțumiți-i și răsplătiți-l generos. Lăsați deoparte rasismul și primitivismul cognitiv, abordarea asta țâfnoasă, infatuată, de tipul „da’ unde sunt românii dom’le?!”.
Știți unde sunt românii? Hălăduiesc pe toată planeta, trudind, căutând un trai mai bun, un mediu de lucru decent, o viață mai confortabilă. Adică exact ce fac și acești oameni.
Noi, mai ales noi(!) avem multe, foarte multe în comun cu ei. Muncitorii români sunt mai apreciați în afară decât în România (să fim sinceri, în România nu își dădeau la fel interesul, căci erau mult mai prost plătiți).
Da, ar fi minunat să avem aici salarii ca-n Elveția sau Luxemburg, astfel încât românii să nu mai fie nevoiți să se despartă de familii și să plece în căutarea unui venit decent, în vreme ce locul lor e luat de oameni ce vin din țări și mai sărace, oameni care consideră „salariu ok” aceeași sumă pe care noi o percepem ca batjocură la adresa angajatului.
Dar pur și simplu lucrurile nu merg așa. Asta e „orânduirea capitalistă”.
Dacă tocmai noi, românii, nu îi înțelegem pe acești oropsiți, dacă tocmai noi contestăm dreptul lor de a spera la o viață mai… normală (nici măcar mai bună, mai normală!), e trist, e cinic, e mizerabil.
PS:
Vă recomand să citiți materialul de pe Libertatea. Link în comentarii. A, și reiau îndemnul: NU lăsați tips decât în situația în care sunteți foarte-foarte mulțumiți de serviciul primit!
Autor: Dinu Popescu
Sursa: facebook.com
