Moartea unui actor
Un fapt banal, cum ar zice Minulescu
De acord cu faptul, ca inca nu ne putem impotrivi.
Pe vremea in care Ovidiu Iuliu Moldovan incepea sa se spele de viata spre a se juca de-a viata altora, am avut placuta ocazie sa il cunosc. La niste filmari.
Eram la inceputuri oferite de soarta.Si mi-a spus: “Ba, Dane, nu te gandi ca R-ul tau nu este perfect. Da-i inainte ca poti face treaba”
Eram dornici de viata si al naibii de tineri.
Dupa care ne-am asternut fiecare drumul sau neregretat
El a jucat pe scena roluri din viata, iar eu am jucat in vita roluri de scena. Asta a fost sa fie.
Acuma a murit el. S-ar putea sa mor si eu candva. Ce, este ciudat ca ma exprim asa?
Cum vreti sa vorbesc atunci cand imi aduc aminte de inegalabilele recitari ale inegalabilului Eminescu?
Doi luceferi si cu mine o parlita de cometa.
Si nu ii pot uita rolul din filmul “Actorul si salbaticii”, episod in care a trebuit sa rada isteric in contra vointei interioare.
Nu este cazul sa-i insir meritele. Acestea au ramas in sufletele multora dintre noi, o garda veche si rablagita de timp, dar cu aurul minunii ramas inegalabil.
Mi-as dori ca tinerii sa izbucneasca la fel.
Si stiu ca Dumnezeu il va odihni unde trebuie.
Dan Bota
