Martisorul talisman – semnificatii sacre

Martisorul talisman – semnificatii sacre

0 76
Martisorul, denumit "funia zilelor, saptamanilor si lunilor anului", face parte din larga categorie a talismanelor daruite de 1 martie. Sapaturile arheologice au scos la iveala obiecte cu o vechime de mii de ani care pot fi considerate martisoare. Ele au forma unor mici pietre de rau vopsite in alb si rosu, insirate pe ata, pentru a fi purtate la gat.
 
Simbolul sexelor
Speculind asupra semnificatiei culorilor, se poate spune ca rosul, dat de foc, singe si soare, este atribuit vitalitatii femeii, iar albul, conferit de limpezimea apelor, este specific intelepciunii barbatului. Astfel, snurul martisorului exprima ampletirea inseparabila a celor doua principii. Culorile alb si rosu au ramas pina in zilele noastre ca simbol al sexelor, ele fiind regasite si in decorarea bradului de nunta si inmormintare. Raspindit in toate provinciile tarii, martisorul este pomenit pentru prima data de Iordache Golescu, iar folcloristul Simion Florea Mariin relateaza in cartea "Sarbatorile la romani" ca in Moldova, Muntenia, Dobrogea si unele parti ale Bucovinei exista obiceiul ca parintii sa lege la 1 martie copiilor lor, o moneda de argint sau de aur la gat sau la mina.



Martisor, martigus sau mart. Moneda, legata cu un snur rosu, un gaitan din doua fire rasucite din matase rosie sau alba sau mai multe fire de argint si aur se numeste martisor, martigus sau mart. Martisorul era pus la mainile sau la gatul copiilor pentru a le purta noroc in cursul anului, pentru a fi sanatosi si curati ca argintul la venirea primaverii si pentru a nu fi scuturati de friguri in timpul verii. In unele zone, copiii purtau martisorul 12 zile la gat, iar apoi al legau de ramura unui pom tinar. Daca in acel in pomului ai mergea bine insemna ca si copilului ii va merge bine in viata. In alte cazuri, martisorul era pus pe ramurile de porumbar sau paducel in momentul infloririi lor, copilul urmand sa fie alb si curat ca florile acestor arbusti. Simion Florea Marian scrie ca martisorul serveste celor ce-l poarta "ca un fel de amuleta", dar cine doreste ca acesta sa aiba efectul dorit "trebuie sa-l poarte cu demnitate". Dupa unele informatii, in vechime, martisorul se confectiona din doua fire rasucite de lana colorata, alba si neagra sau alba si albastra si era daruit in prima zi din luna lui martie, perioada a echinoctiului de primavara, cand aparea pe cer Luna Noua. Obiceiul martisorului este de fapt o secventa dintr-un scenariu ritual de innoire a timpului si anului, primavara, la moartea si renasterea simbolica a Dochiei. Unele traditii spun ca firul martisorului, funie de 365 sau 366 de zile, ar fi fost tors de Baba Dochia, in timp ce urca turma la munte. Asemanator Ursitoarelor care torc firul vietii copilului la nastere, Dochia toarce firul anului primavara, la nasterea timpului calendaristic.



Tipuri de talismane si semnificatia lor
Obiectele incarcate cu valente magice erau purtate ca talisman si de alte popoare, mai cu seama in civilizatiile arhaice. In Franta, in unele zone, se credea ca cel mai norocos talisman este laba stanga a unei pisici negre.
Si in Germania existau o multime de superstitii legate de obiectele aducatoare de noroc, cel mai socant dintre ele fiind funia spanzuratului, considerata de bun augur pentru cel ce se afla in posesia ei. Panglica rosie, legata la mana sau la gat, il ferea pe purtator de deochi iar infrumusetarea fetei se obtinea prin spalarea cu zapada topita din luna martie. Pentru slavii sudici, aducatoare de noroc erau oasele de animale, mai ales cele de caine, pisica, liliac sau bufnita. Fetele puneau sub perna sapte bani de argint, apoi faceau trei cruci si isi aflau norocul in dragoste.
Grecii aveau obsesia pietrelor pretioase si semipretioase ca amulete si talismane. Ei erau pastratorii unei intregi stiinte a simbolurilor si valorilor acestora: agata era indicata ampotriva intepaturilor de paianjen si scorpion, o pietricica din cuibul rindunicii vindeca epilepsia, o peruzea era capabila sa potoleasca certurile, cornalina vindeca orice muscatura de inimale. Uneori chiar monedele cu chipul lui Alexandru cel Mare, apropiate mult ca forma de martisoarele noastre, erau purtate ca amulete.
Si totusi doar aici la noi s-a pastrat …Martisorul!
 
Iza M.
 

COMENTARII

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.