Marko Bela s-a descalecat de caracter la Targu Mures
Noua Descalecare, asa cum s-a intitulat campania de lansare a candidatilor UDMR pentru Parlamentul European, organizata in week-end la Targu Mures, i s-a parut un slogan inspirat liderului maghiarimii Marko Bela. Infierbant de intonarea imnului Ungariei la un eveniment organizat, totusi, in Romania, baci Marko n-a bagat de seama ca pomenirea redatului jos de pe cal contrazice versiunea maghiara a dainuirii pe aceste meleaguri. Pregatindu-se sa descalece din nou la Targu Mures, liderul UDMR confirma fara sa vrea venirea din pusta pe cai mici a stramosilor sai, pe vremea cand teritoriile pe care le revendica astazi erau locuite de romanii a caror limba nu mai vrea s-o vorbeasca.
Daca predecesorii sai erau calari, nu se poate spune ca Marko ar mai fi calare pe situatie. Dezbinarea din randul electoratului maghiar si concurenta acerba pe care i-o face pastorul Lazslo Tokes il silesc pe poetul prins de Fisc cu rime nedeclarate sa mareasca abuziv miza campaniei pe care o face in Tinutul Secuiesc. De-aici si delirul discursului: „In 1526, stramosii nostri au pierdut si, pentru un secol si jumatate, tara nu a mai fost a noastra. Ultima data, aceasta patrie s-a pierdut in 1918, iar datoria noastra este sa redobandim tot ce am pierdut: casele, padurile, pamanturile, steagul”.
Nu stiu cum sta UDMR-ul la recuperatul caselor, dar la redobandirea padurilor Verestoy Attila pare sa-si fi facut bine treaba. Unii spun chiar c-ar fi exagerat putin cu defrisarile, dar la cate topoare autonome agita acum maghiarii deasupra capului, de undeva trebuia sa le puna cineva cozi.
Nici in privinta steagurilor conlocuitorii n-au pierdut vremea. Este suficient sa numeri – si nu ca Pristanda – cate drapele unguresti atarna deasupra primariilor din Tinutul Secuiesc de Ziua Nationala a Ungariei ca sa-ti faci o idee despre stadiul autonomiei zonei inainte de a fi declarata oficial.
In postura de istoric revizionist, Marko e ceva mai putin simpatic si inofensiv decat in aceea de poetel. Plonjand in vremea bataliei de la Mohacs, cand regele Ungariei Lajos al II-lea murea inecat, incercand sa scape cu fuga de ienicerii lui Soliman Magnificul, maghiarul de serviciu vrea sa razbune acum vitregiile istoriei si sa repuna ungurimea in drepturile ei imperiale.
Daca intamplarea si discursul s-ar fi petrecut undeva in Ungaria, revendicarea ar fi fost doar un puseu de nationalism, care da bine la orice petrecere cu palinka si carnaciori Debretzen. Dar s-a savarsit la Targu Mures desi a fost stropita tot cu palinka. Nu ne mai incalzeste cu nimic ca in loc de carnati s-au servit kurtos colacs, iar audienta i-a aclamat pe Marko Bela si pe Gyorgy Frunda de parca tocmai proclamasera autonomia Tinutului Secuiesc.
La drept vorbind, proclamarea cu pricina ar gasi acum un prilej cat se poate de nimerit sa fie bagata pe gatul autoritatilor romane. Nici n-ar avea cine sa protesteze. Ministerul Afacerilor Externe, condus cu competenta de istoricul liberal Adrian Cioroianu, nici nu si-a revenit din indigesta provocata de inghitirea nemestecata a sintagmei de „limba moldoveneasca” inventata de moldovenii lui Voronin pentru graiul romanesc. MAE a produs doar un protest anemic la initiativa Chisinaului si astfel Europa s-a mai pricopsit cu o limba oficiala.
Culinar vorbind, dupa o limba moldoveneasca la antreu, merge si un gulas de autonomie secuiasca. Palinka sa fie!
Vifor Rotar
?
