MANIA NATURII ( XXVI )

MANIA NATURII ( XXVI )

0 139

MANIA? NATURII? ( XXVI )


?


Tufisurile de pe strada fusesera arse fara vreo reactie din partea naturii. Peste noapte se reconstruisera si digurile la rau si se scosese apa din zonele inundate. Comandouri agricole nivelau pamantul pe ogoare. Grupe de constructori se dusesera in padurea apropiata ca sa aduca material lemons.Urma sa se reconstruiasca, in vechile locuri, casele daramate. Urma ca digurile sa fie intarite.


Tefrodienii nu renuntau.


In acea zi nu se4 mai petrecu nimic deosebit. Dar Atlan era convins ca este doar linistea dinaintea furtunii, iar cand Ottac si Topmugg adormira, el se furisa afara pentru a intreprinde cateva cercetari pe cont propriu. Nu purta decat combinezonul si briceagul, in rest se debarasase de toate celelalte obiecte din stricta dotare. Practic neinarmat dorea sa infrunte natura rebela si sa incerce sa o convinga de necesitatea uneicolaborari cu tefrodienii.


Pe strazile orasului nu intalni pe nimeni. Nu i se implini nici speranta sa dea in drumul sau peste tufisuri calatoare. Pe de alta parte nici nu-si putea imagina c ear fi avut de facut intr-un asemenea caz.Nu i se intamplase inca niciodata sa stea de vorba cu plantele.


Urca cu greu digul de la marginea orasului si privi in jos la apa neagra a raului. Parea ca incepuse sa creasca sis a tot creasca. Pana sus mai erau doar vreo doi metri. Atlan constata ca, atat cat isi putea aminti, o crestere a apei ar fi trebuit sa afecteze mai intai intinderea de dincolo de malul celalalt, o campie care ar fi trebuit ea sa fie inundata, iar abia apoi apa sa creasca aici si sa pericliteze orasul. Raul ducea o lupta zadarnica, exceptand ruperea digului. Iar dupa dig terenul se inalta. Atlan porni intr-acolo pe o cararuie ingusta pe care o depistase de cu ziua. Cararuia ducea in sus, spre marginea padurii.


Totul parea pasnic si linistit. Puteai crede ca te afli pe o planeta normala, unde oamenii aveau posibilitatea sa duca o viata linistita. Dar Atlan stia ca aparentele insala.


Ajunse la marginea padurii si se opri. In dreapta curgeau apele intunecate ale raului, venind dinspre dealurile din apus. Nimic nu semnala vreun atac al lui asupra orasului. Padurea insasi i se paru lui Atlan chiar mai intunecata decat apa. Dar el nici nu avea intentia sa patrunda in ea.


Atmosfera era calda si uscata, asa ca Atlan se aseza usurel in iarba. Nu se intampla nimic, cu toate ca se rupsesera cateva fire de iarba. Se pareca simbioza stia sa deosebeasca foarte bine intre intentie si inevitabil.Un nou semnal de speranta. Nu trebuia decat sa demonstrezi ca nu esti rau intentionat si ca te afli in situatii inevitabile.


Totusi Atlan nu era inc ape deplin convins ca se afla in fata unui fenomen capabil de gandire inteligenta. Considera ca natura actioneaza din instinct de conservare. Totusi dispunea de dovezi ca aceasta natura poate distinge intre intamplare si reavointa. Deci se putea vorbi de inteligenta ?


Atlan hotari ca trebuie sa se lamureasca inainte de a face urmatorii pasi.


Se intoarse pe alt drum in oras. Era o sosea simpla,asternuta cu pietris. Pe mijloc crestea un sir de iarba, iar santurile de pe ambele parti erau si ele acoperite cu iarba deasa.


Atlan o lua printer sirurile de iarba. Pietrisul scrasnea sub pasii lui. Raul se afla acuma cam la o suta de metri distanta. Se hotari sa faca un experiment. Intentionat parasi pietrisul si o lua peste iarba.


Cat umblase pe langa padure, unde nu existau nici macar poteci si fusese obligatsa calce iarba, nu se intamplase nimic. Alta mancare de peste acuma. Nu parcursese nici zece metri, ca o pala de vant aproape il tranti. Pala venise din senin, caci aerul era linistit. Pe cer stelele luceau bland si nimic nu prevestea furtuna. Cu toate astea vantul se inteti in asemenea masura incat il impinse pe Atlan de pe drum spre malul apei. La inceput nu opuse rezistenta pentru a nu supara si mai mult natura. Abia cand ajunse aproape de rau incerca sa se opuna. Fu definitive trantit la pamant si incerca sa se prinda de smocurile de iarba. Astfel rupse smocuri intregi, cu radacini cu tot. Vantul se inteti si mai mult. Atlan constientiza ca orice opozitie este zadarnica. Il astepta o baie nedorita in rau.


Insa acuma stia ca natura face o deosebire intre intentie si inevitabil. Si mai aflase ca natura de pe Karshmel este dispusa la compromisuri. Si mai intelese ca o baie e ste inevitabila.


O ultima rafala de vant il arunca in apa. Valuri biciuite de vant il prinsera cu brate de fier. Curentul apei se iuti si incepu s ail poarte spre digul din fata orasului.


?


( va urma )


?


( traducere si adaptare dupa “ Das Tefroderproblem “ )


?


Dan Bota

COMENTARII

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.