Mania naturii ( XIV )

Mania naturii ( XIV )

0 57

Mania? naturii ( XIV )


?


“Asta a fost aperitivul “, spuse Ottac cercetand cu atentie crestatura ramasa la incheietura mainii lui Atlan. “ Singur nu te-ai fi putut descurca. Mana ti s-ar fi uscat in lipsa circulatiei sangelui. Si imagineaza-ti ca ar fi fost un tufis sau un puiet… “


Atlan isi freca locul dureros de la incheietura. Nu putea incepe un lucru: cum de picioarele lui puteau sta printre si pe ierburi, fara sa li se intample nimic, iar mana…


“ Si asta aici, la mana ? De ce ? “


“ Mana ta a rupt firul de iarba, nu picioarele. Trebuie sa te obisnuiesti cu ideea ca pe aceasta lume natura ne intelege intentiile si reactioneaza in consecinta. Noi suntem niste intrusi, niste oaspeti nepoftiti, Poate chiar dusmani. Iar reactia este cea pe masura. “


Atlan nu putea crede ca Ottac vorbeste serios cand afirma ca un fir de iarba poate fi nu numai intelligent, ci si dotat cu insusiri telepatice. Stia din proprie experienta ca in univers poti intalni cele mai caudate si incredibile forme de viata si mai invatase sa nu judece nimic numai dupa aspectul exterior. Dar un fir de iarba ramane un fir de iarba. Asa ceva se gasea pe aproape toate lumile, apartinand formelor de aparitie ale vegetatiei.


Dar iarba care putea gandi…


“ Nu numai iarba gandeste si actioneaza “, spuse Ottac, care ghicise gandurile si ratiunea prietenului sau. “ Este inimaginabila simbioza a acestei planete. Ordonata si planificata si de aceea si coordonata gandire si actionare a tuturor formelor de viata existente aici, indiferent ca sunt plante sau animale. Si in aceasta simbioza sunt incluse si ceea ce noi numim forme anorganice ale materiei – pamantul insusi. “


“ Pai atunci de ce nu ne da planeta nava inapoi, daca tot nu ne agreaza si vrea sa ne goneasca ? “


“ Poate ne-o va da inapoi – mai tarziu.” Isi ridica privirea spre soarele albastru, care calatorise o buna bucata pe firmament de la aterizarea lor. “ Trebuie sa pornim la drum daca vrem sa parcurgem azi o bucata din distanta. Ziua tine aici numai sase ore, dar, din fericire , si noaptea tot atat. Pana se intuneca trebuie sa ne gasim un loc de popas sigur. “


Atlan se ridica.


“Oare exista asa ceva pe aici ? “


?


( va urma )


?


( traducere si adaptare dupa “ Das Tefroderproblem “ )


?


Dan Bota


?

COMENTARII

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.