Mania naturii ( IX )
Rar se intampla ca in creierul lui Atlan sa apara lapsusuri. Pesemne ca pe atunci fusese vorba de ceva, in aparenta, fara importanta, astfel incat nu fusese socotit demn de retinut.
“ Nu are rost sa-ti mai bati capul. Mult mai multe decat vom afla noi in zilele urmatoare despre Karshmel tot nu vei gasi. “, spuse Ottac.
Topmugg, tacut pana acuma, intreba:
“ Cand aterizam? “
Ottacse intoarse spre el.
“ Iti este cumva foame ? “
“ Krrhkaluptor moditsch vauvauvau ! “
Atlan isi astupa urechile la zgomotele produse de Topmugg in limba sa maternal.
“ Ottac, ce a vrut sa spuna Topmugg ? “
“ Da. “
“ Ce, da ? “
“ A spus ‘ da ‘. “
Nava se lasa tot mai jos. Ottac o indrepta spre un tinut muntos, aflat la circa douazeci de kilometri departare de Banshor. Dar abia intrara in atmosfera planetei, ca se lovira de un fenomen ciudat. Se petrecu ceva ilogic, imposibil de explicat dupa legile cunoscute ale fizicii.
Instrumentele aratara deodata o densitate a atmosferei ce nu putea exista aicea sus.Nici macar la nivelul solului sau al marii atmosfera nu putea prezenta o asemenea densitate.
“ Ce-o fi asta ? “, exclama Atlan, in timp ce Ottac se straduia sa manevreze nava prin acest obstacol. “ Nori atat de sus ? Si asa de densi ? “
“ Karshmel ne salute sin e avertizeaza ca nu suntem bineveniti, asta-I treaba “, spuse Ottac.
“ Ce-i cu aiureala asta ? “?
“ Nu este nici o aiureala, o vei simti in curand pe pielea ta. Deci nu s-a schimbat nimic. Planeta nu doreste straini pe ea. Dar poate vom aranja un compromise. “
“ Vorbesti de parca planeta ar fi o fiinta. “
“
( va urma )
( traducere si adaptare dupa “ Das Tefroderproblem “ )
Dan Bota
