„Mă uimește, până la exasperare, obediența presei care prezintă strict unilateral războiul”

„Mă uimește, până la exasperare, obediența presei care prezintă strict unilateral războiul”

0 43

Revin la o mai veche preocupare a mea: presa. Nu vreau să duc în derizoriu suferințele civililor ucraineni. Acestea sunt reale și nu pot fi tăgăduite de niciun fel de propagandă.
Dar mă uimește, până la exasperare, obediența presei care prezintă strict unilateral războiul. Atât de unilateral încât mai fac și gafe, din exces de zel sau lipsă de coordonare.
Cum a fost valul de știri potrivit cărora rușii și-au făcut un țel din a omorî civili, în timp ce o televiziune ruptă de fluxul oficial elogia eroismul populației civile din Ucraina difuzând imagini cu tancuri și camioane care făceau cale întoarsă în fața unui grup de oameni, neînarmați, care au blocat cu mâinile goale traseul acestora printr-o localitate.
Revenind la ştirile unilaterale. Până nu demult era un titlu de glorie pentru un ziarist să ia interviuri și reprezentanților „forțelor răului”. Am văzut înregistrări, conferințe de presă cu cei mai odioși oameni ai ultimilor 30 de ani. Cu Nestor Cerpa, liderul grupării Tupac Amaru, chiar în sediul ambasadei Japoniei din Lima, unde a avut loc cea mai lungă luare de ostatici, din decembrie 1996 până în aprilie 1997.

În anul 2002, când o grupare de insurgenţi ceceni au luat ostatici 800 de spectatori în teatrul Dubrovka din Moscova, mai multe echipe de televiziune au fost primite de liderul teroriștilor, Movsar Barayev, care a dat mai multe interviuri. Nu mai vorbesc de războiul din fosta Iugoslavie. Interviuri și conferințe cu cei mai famous infamous (faimoși răufăcători). Radko Mladici, Radovan Karadzici și chiar celebrul Tigru Arkan, Zelito Raznatovici (scuzaţi grafia).
Nu mai vorbesc de Slobodan Miloşevici care avea să fie ulterior găsit nevinovat de acuzațiile de crime de război. Deci agresorii simt nevoia să vorbească. Să se justifice.
Din Ucraina nu avem nimic! Decât isteriile şablonarde ale lui Zelenski și ale camarilei lui. Cum se face că niciun ziarist nu a ajuns și printre soldații sau comandanții ruși? Să relateze ceva despre ei, sau cum văd ei războiul. Așa, nemernici cum sunt! Nimic!!! Nu avem nici măcar un interviu cu gospodina care a doborât o dronă cu un borcan de castraveciori!! Nimic!!
Explicaţia a scăpat-o într-o relatare nefericitul acela de la Antena 3, cel mai habarnist corespondent de război pe care l-am văzut vreodată. El a dezvăluit că ziariştii nu pot filma armata ucraineană, că nu au voie să relateze decât anumite aspecte, sancţiunea fiind închisoarea sau chiar mai rău.
Corespondenţii s-au complăcut într-o atitudine gen telefax, stau într-o bulă creată special pentru ei şi transmit doar mesajele părții ucrainene primite pe canalele oficiale de propagandă. Pentru ziarişti ca cel de la Antena 3 este bine așa. Tipul nu are nici cea mai mică brumă de cultură generală, şi cu atât mai puțin cultură militară.
Pentru el orice obuz este „bombă”, pistolul mitralieră este „mitralieră”, orice vehicul blindat este „tanc” și orice proiectil de artilerie este „rachetă”. Tot el ne povestea că „proiectilele cu fragmentaţie sunt interzise de Convenţia de la Geneva”. Dobitoc! Sunt interzise de Convenţia de la Oslo. Convenţie care nu a fost ratificată nici de Rusia, nici de Ucraina și nici de, surpriză, Statele Unite sau România!!!

Și ne mai mirăm că după zeci de zile a apărut lehamitea, și au fost readuși pe post Lidia Fecioru şi Voropchievici.
O aștept cu interes pe Carmen Hara.

Autor: Mihai Valentin Neagu

COMENTARII

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.