Legea agentului străin
Foreign Agent Registration Act(FARA) impune ca persoanele care reprezintă interese străine în SUA să se declare „agenţi străini”. E un act adoptat încă din 1938, menit iniţial a combate influenţa Germaniei Naziste în SUA. De-a lungul timpului, forma FARA a fost completată şi îmbunătăţită pentru a nu se limita strict la domeniul politic. Astfel în 1966 se introduc reglementările pentru zona economică. De asemenea, în prezent se doreşte întărirea legislaţiei FARA.
O lege similară fusese adoptată în Georgia, dar a fost întoarsă la presiunea populaţiei, scose în stradă de păduchelniţa de ONG-uri sorosiste de-acolo. Culmea, pentru a fi credibile, ONG-urile au răspândit dezinformarea că legea ar avea caracter rusesc. Aiurea, inspiraţia acestei legislaţii, la nivel mondial, este de origine 100% americană!
De altfel, toată dezordinea de la noi de pe vremea lui Dragnea a avut în vedere inclusiv ameninţarea acestuia că va da o lege similară. O lege care, în condiţiile actuale, este mai mult decât necesară. Dar care, desigur, nu se va da deoarece România este o ţară eminamente cotropită.
V-aţi întrebat de ce o iniţiativă legislativă normală în SUA ajunge ca în România sau în Georgia să fie considerată de inspiraţie rusească?
Aceiaşi agenţi de influenţă care acuză vocile independente precum cea a subsemnatului de prorusism ar trebui să fie fericite cu o asemenea legislaţie deoarece dacă eu aş fi sponsorizat de ruşi ar trebui să mă declar agent străin şi să dau toate detaliile legate de obţinerea fondurilor.
O prevedere mai dură, m-ar obliga să mă declar agent străin dacă doar un anumit procent din veniturile mele ar veni de la ruşi. Să spunem 20%. Oups, păi asta ar fi dur deoarece, în caz de nedeclarare, persoana respectivă ar deveni penală.
Aşadar, dacă tot vânăm ruşii, de ce să n-o facem şi pe baza unui act legal? De ce s-o lăsăm la nivel de speculaţie şi să nu-i atacăm frontal? De ce???
Pentru că e simplu, dragii mei.
Situaţia e devastatoare şi ar conduce la rezultate dezamăgitoare pentru propaganda oficială instituită în România.
Dacă s-ar adopta o asemenea legislaţie, n-aţi vedea pe mai nimeni înregistrat ca agent rus. În afara unei cvasi-minorităţi compuse din jurnalişti care lucrează direct cu ruşii la publicaţii gen Sputnik şi care, din punctul meu de vedere, au o expunere marginală, absolut nimeni nu ar putea fi încadrat acolo.
Dar cum stă treaba în partea cealaltă?
Devastator. Ştiaţi că anual vin spre România sute de milioane de dolari sub forma stipendiilor agenţilor occidentali de-aici? Nu vin ca leafă, ci ca „proiecte”, care proiecte sunt alocate campionilor, adică celor mai buni propagandişti ai „cauzei”.
Aşa s-a ajuns ca în România să funcţioneze o întreagă armată de praziţi, propagandişti înrăiţi ai SUA şi Occidentului, gata să cânte din toţi rărunchii orice aberaţie venită de-acolo. Mulţi de pe la televiziunile aparent revoltate de situaţie urlă împotriva lui Soros.
Dar unde e Soros?
Ştiaţi că Soros a trecut în subteran în România?
Cele două domenii utilizate iniţial de oganizaţia sa(fundaţia[.]ro şi soros[.]ro) sunt parcate. Brusc, Soros a dispărut de pe firmament.
De ce?
Simplu: cu ceva timp în urmă organizaţia sa s-a spart într-o multitudine de tentacule care acţionează sub diverse nume, infectând nu doar zona media, ci şi alte zone importante ale societăţii precum afacerile, sănătatea, administraţia locală s.a.m.d. Soroş reuşeşete astfel să se retragă, făcându-se însă mult mai prezent. Există însă şi o altă explicaţie pentru „retragerea tactică”, anume cea a economisirii banilor. Sună ciudat, nu-i aşa? Ei bine, pare că Soros a ajuns la autofinanţare în România.
Cum funcţionează asta e de-a dreptul banal: reţeaua subterană sprijină instalarea membrilor săi în funcţii cheie ale statului, de unde se decide sponsorizarea diverselor „proiecte”, prinse întâmplător de membrii reţelei rămaşi la munca de bază. Ingenios, nu-i aşa?
Cel mai de succes proiect al lui Soros în România a fost USR-ul care a arătat că reţeaua e capabilă nu doar să stabilească netransparent preşedinţi sau premieri, ci şi să ridice de la bază o întreagă masă de orci şi idioţi utili gata să execute cele mai nebuneşti iniţiative în România.
Recent, la podacastul lui Tucă, Adrian Năstase a afirmat tranşant că: „din punctul de vedere al organizării politice, al organizării statale, depindem în mare măsură de anumite persoane din Departamentul de Stat care controlează și care au o anumită legătură cu România. (…). În ceea ce privește organizarea internă, viitori candidați, partide, operațiuni de presă, organizații neguvernamentale, revoluții colorate, astea sunt conduse de către segmente din Departamentul de stat împreună cu cei din echipa Soros, cel care, într-un fel, de trei decenii organizează toate aceste lucruri”
E limpede? Înţelegeţi, cred, unde e buba. La fel stau treburile şi-n Georgia. La un moment dat Facebook m-a cenzurat din cauza unui fact-checker din … Georgia. Asta ca să înţelegeţi cum devine problema. Şi-acolo ca şi aici e plin de agenţi străini. Dacă o legislaţie privind agentul străin ar fi adoptată în România sau Georgia opinia publică s-ar trezi în faţa realităţii crude, anume că e efectiv captivă, ghidată de ordinele sosite în plic, împreună cu solda „ventilatorilor”.
Se poate ieşi din capcana în care-am intrat? Răspunsul vi-l puteţi da singuri. Vă voi spune însă că au fost momente ale istoriei în care am fost infinit mai independenţi decât acum şi în care singuri ne-am aruncat în rahat. Asta e realitatea, din păcate, o realitate pe care n-o va schimba nicăieri nicio legislaţie. Atâta timp cât nu există o conştiinţă naţională, cât hălci întregi din societate sunt paralizate de paraziţii hrăniţi de fondurile externe, efectiv nu se va putea mişca în front. Totul e la vedere.
