Ipocrizia şi parvenirea demagogilor
Mitocănia nu are graniţe. Glasul inept al deontologiei de suprafaţă acuză! În deşertul bunului simţ vin colecţionarii de partide. Cei al căror nume nu poate fi numit. Ca să picăm în mundanul secundei actuale vom privi ,,etic” şi ,,deontologic”.
Şi pentru că empiric trebuie să demonstrăm, vom spune:
PNL – un partid istoric dus iar într-o istorie nefrecventabilă de actuala conducere prin raportul în care cuvântul penibil promis pare o dulceţă pentru fanii ipocriţi ai lui Iohannis şi cardul ras al majorităţii. Să nu uităm de vot . Un dute-vino de la noile Înalte Porţi.
PSD – teribila moare de care nu scăpăm. Cotizanţii şi profitorii ştiu de ce!
UDMR – o calitate a incapactităţii profitoare, Nietzsche ştie de ce, când spunea că atunci când te uiţi în abis, neantul te cuprinde, privindu-te. Dovada? Faptul că nu există Ungaria Mare. Istoric nici nu a existat!
USR – copii urii. De ce urăsc? O întrebare prin care la nici ei nu pot răspunde. Doriţi puterea? Întrebare practică pentru USR. Răspunsul lor ar fi DA. Tot întrebarea lor ar fi că mişcarea haştag a cam picat şi serviciile sau ONG nu prea mai bagă bani. Cum ce servicii sau ONG?
Voi pe ce planetă trăiţi?
