Ion Cristoiu despre „Cântarea Vaccinării”: De la cincinalul în patru ani și...

Ion Cristoiu despre „Cântarea Vaccinării”: De la cincinalul în patru ani și jumătate la campania de vaccinare. De Partid și de Stat

0 31

Dintre cele aiurea din comunism puține aspecte mi s-au părut mai groaznice decât așa numitele campanii. Nu din când în când, ci aproape în fiecare zi societatea românească intra în trepidațiile propagandistice numite „debutul unei campanii”.
Erau campanii clasice, repetabile în fiecare an:
campania de însămânțări de primăvară, campania de însămânțări de toamnă, campania de recoltare.
Campania de recoltare se împărțea, la rândul ei, în mai multe campanii:
campania de recoltare a grâului, campania de recoltare a orzului, campania de recoltare a orzoaicei.
Se culegea în fiecare an și via, dar poate pentru că via trimitea la „Bun îi vinuʼ ghiurghiuliu”, recoltarea strugurilor nu devenea subiect de campanie.
Au venit apoi campaniile născute din ambițiile lui Nicolae Ceaușescu de a transforma fiecare petec din țară într-o plastilină care să se modifice după cum voiau deștele lui. În toamnă, în octombrie, începea campania de economisire a energiei electrice. Populația trebuia să consume cât mai puțin curent electric, întreprinderile trebuiau să facă economii și, în general, urma o perioadă de austeritate în materie de folosire a energiei.
Erau și campanii de împădurire, campanii de strângere de fier vechi, campanii de promovare a „Cântării României”. Cele mai răsunătoare era însă campaniile de pregătire a congreselor partidului, prilej cu care se anunța încheierea cincinalului în patru ani și jumătate în pregătirea proclamării următorului cincinal ca încheindu-se și el tot în patru ani și jumătate.

Acest stil de viață sau acest stil de viață impus de Nicolae Ceaușescu, definit printr-un hei-rup-ism zgomotos, intra în contradicție cu însăși viața omului simplu. Viața omului simplu, dar nu numai a omului simplu, se desfășoară molcom, cu evenimente mari și mici, marcate de ceea ce George Călinescu spunea despre Ion al lui Liviu Rebreanu, cele trei evenimente fundamentale din viața unui om: nașterea, nunta, moartea. Omul simplu merge la serviciu, se întoarcere de la serviciu, se ocupă de familie. În aceste 24 de ore mănâncă, doarme, face amor, admiră o floare, spune vorbe dulci sau vorbe rele.
Viața omului simplu nu este o viață de campanie.
Campaniile erau o prostie și din punct de vedere economic. În Occident fermierii nu însămânțau, nu recoltau în cadrul unei campanii. Mulgeau vacile în mod normal, arau în mod normal, fără ca la nivelul Franței, sau al Spaniei, sau al Italiei, de exemplu, guvernele să proclame campania de însămânțare sau campania de recoltat.

Eu uram campaniile, pentru că singura realitate a acestora era una propagandistică. Până la urmă se putea însămânța fără campanie, se putea economisi chiar și energia fără campanie și, în general, se puteau face toate fără campanii. Prin campanii însă comuniștii înțelegeau un spectacol propagandistic. Și deoarece presa era unul dintre instrumentele propagandei, campania însemna, înainte de toate, un aspect normal în alte părți ale lumii sau în alte vremuri ale istoriei noastre care, însă, publicitat de presă, de televiziune, de radio și radiouri, trecea drept un eveniment ieșit din comun.

Uram campaniile, deoarece ca jurnaliști nu puteam să scriem despre aspectele normale. Evenimentele normale, inclusiv crimele. Nu puteam să scriem nefavorabil despre însămânțări, despre recoltări, deoarece ele erau concretizări ale unor campanii. Dar, din motive de înțeles, Partidul considera că este necesar ca presa să facă un zgomot publicitar uriaș, în așa fel încât să se știe că românii nu trăiesc în mod obișnuit, ci trăiesc într-o campanie.

Mi-am amintit de toate acestea urmărind în zilele din urmă așa-zisa campanie de vaccinare în România. Vaccinarea este un moment strict medical. Ca să ne apărăm de virus, ne vaccinăm. Se poate discuta dacă este bine, dacă este rău, dar oricum este un moment strict medical. Autoritățile urmăresc să organizeze în așa fel vaccinarea încât oamenii să nu mai întâmpine nicio dificultate în a se vaccina, să fie convinși să se vaccineze.

Din nenorocire, într-un stil strict comunist, vaccinarea a devenit campanie. Campania lui Florin Cîțu, campania partidelor de la guvernare și, mai ales, campania lui Klaus Iohannis. Se anunță obiective răsunătoare de tipul cincinalului în patru ani și jumătate:
Până la data de X vom vaccina atâta.
În fiecare zi Florin Cîțu iese în public și anunță că s-a mai vaccinat un număr de persoane.
În ultima vreme, campania de vaccinare a intrat în faza de montaj literar-artistic. Miniștrii s-au dus prin țară să vaccineze sau să se vaccineze, sau să îndemne la vaccinare. Un exemplu de o asemenea deplasare o reprezintă cea a ministrei Sănătății, care a fost și a vaccinat într-un sat din Giurgiu, Vedea, beneficiind de plecăciunile unui primar liberal, transpirat tot de gândul că a venit Șefa de la București. O deplasare cu zarvă de presă care, până la urmă, așa cum s-a văzut, n-a avut nicio eficiență.

Tot din spectacol face parte și deplasarea lui Valeriu Gheorghiță în satul natal, unde el și-ar fi vaccinat, în calitate de felcer, verișorii, neamurile și consătenii. Că guvernul, că regimul Iohannis consideră o acțiune, un act medical subiect de campanie hei-rup-istă, e una. Că la acest spectacol, la fel ca în comunism, participă presa, e alta. Am văzut cu stupoare cum toate televiziunile de știri și-au trimis echipe, cale de o sută de kilometri, până la Vedea, ca să o publiciteze pe doamna ministru ținând o conferință de presă în bătătură și pe primar spunând că oamenii din Vedea au zis „OK” în momentul în care au aflat că e nevoie să vină să se lase vaccinați de însăși ministra Sănătății.

Prezența doamnei ministru la Vedea nu reprezenta o știre. Nu și-a făcut o injecție în cap, nu a fost violată, nici măcar nu s-a împiedicat. Pur și simplu a fost parte a unei campanii publicitare.
Dar nu numai de la Vedea, ci și din toate locurile unde s-au dus miniștrii, televiziunile de știri au transmis despre campania de vaccinare așa cum transmiteau pe vremuri, de pe teren, reporterii Scânteii despre campania de însămânțare.
Pe vremuri bombăneam de dimineață până seara când trebuia să ne implicăm, noi, jurnaliștii într-o campanie. Acum, iată, jurnaliștii așa-zisei prese independente participă bucuroși la spectacolul publicitar numit campania de vaccinare.
Campanie de partid și de stat.
Am trăit s-o văd și pe asta!

Autor: Ion Cristoiu
Sursa: yogaesoteric.ro

COMENTARII

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.