Intelectualii vânduți ai României

De ce simt intelectualii României nevoia să se vândă?
Să se pună în slujba unor grupuri de interese din afară, diseminând ideile acestora, cu intenția de a facilita schimbările sociale dorite de aceste grupuri. Sigur, unii fac asta, nu toți, dar suficienți din păcate. E o întrebare care m-a preocupat, n-aș zice frământat, deși se poate aplica termenul.
Din cele mai vechi timpuri consemnate, marile genii și-au folosit puterea rațiunii, meditația filosofică și capacitatea de a pătrunde profund subiecte complexe, pentru a o pune în slujba oamenilor, a comunității din care făceau parte. Astfel au contribuit inestimabil la îmbogățirea patrimoniului universal al Ființei Umane.
Pitagora, Socrate, Aristotel și mulți alții pot fi exemple în acest sens. A rămâne fidel propriei scări de valori, întotdeauna formată prin eforturi intelectuale și spirituale intense și sacrificii personale, presupune riscuri implicite.
Uneori, aceste personalități care transcend spațiul și timpul au ajuns să cadă în dizgrație, să fie huiduite, blamate, surghiunite și chiar executate. Altfel spus, păstrarea propriei credințe, a propriei busole morale implică, uneori, sacrificiul suprem al propriei vieți. Poate că nu există exemplu mai elocvent și mai important decât cel oferit nouă de Iisus.

Marile spirite, marile idei, au transformat fundamental percepția oamenilor asupra realității și a vieții. Cu timpul, cu pierderea tot mai accentuată a busolei morale, această capacitate de a modifica percepția oamenilor asupra vieții, asupra realității, a devenit un serviciu prestabil, tranzacționabil. În termeni juridici, părțile acestui contract de „prestări servicii” sunt, de obicei, un om sau un grup de oameni bogați sau importanți prin statutul social dar lipsiți de o capacitate intelectuală robustă (client/angajator) și, de cealaltă parte, un om sau grup de oameni cu o capacitate intelectuală relativ robustă dar lipsiți de bani și cu o dorință vanitoasă de a rămâne în istorie (prestator).
Obiectul contractului este folosirea resurselor intelectuale de către prestator pentru a determina o modificare de percepție în direcția indicată de client/angajator.
Urmăresc, în general, să păstrez eleganța de a nu da nume, ideile contează până la urmă. I-am urmărit pe acești așa-ziși intelectuali, formatori de opinie, influenceri, de mulți ani încoace și multe mi-au atras atenția dar m-aș opri asupra a 2-3 aspecte mai recente.
Apropo, de cele mai multe ori, cea mai importantă e starea în care ești tu, cititorul, când analizezi un articol sau o idee. Dacă urmărești o prestație publică într-o stare de liniște lăuntrică și echilibru în sfera conștiinței, cu gândirea critică activată, e chiar ușor a dibui direcția în care trag acești prestatori de servicii și chiar clientul pentru care lucrează.

De curând citeam două articole, unul slăbuț tare dar cu priză la public și unul mai sofisticat puțin, atât ca metodă de manipulare cât și ca limbaj. Primul pornea de la un politician care și-ar fi lovit soția (fără dovezi sau referiri la justiție căci probabil nu există) și un preot care a altoit două enoriașe (știm cu toții cazul) ca, printr-un salt sofistic remarcabil de vizibil, autorul să decreteze că România este țara medievală a violențelor domestice și a unui profund misoginism generalizat.
Poate autorul s-ar simți mai în siguranță în Paris de exemplu, printre mașini incendiate și imigranți gata să te violeze la orice colț mai întunecat. Măcar ar scăpa din epoca medievală de aici.
Un articol cel mult mediocru dar care urmează linia trasată de client, linie pe care o vedem și la alții – România e vai de capul ei, o țară eșuată, politicienii, mai ales dacă vin din zona naționalistă sunt, prin definiție, misogini violenți iar despre biserică și creștinism ce să mai vorbim, toxicitate pură.
Direcția indicată de clientul prestatorului de servicii e clară aici: slăbirea încrederii în stat și instituțiile sale, ridiculizarea naționalismului și a bisericii ca instituție, implicit a valorilor creștine care se află la baza libertăților personale, libertăți care i-au permis inclusiv autorului să se exprime liber prin articolul scris. Ironic, nu?

Direcția descrisă mai sus e răspândită printre mai mulți pseudo-intelectuali vânduți la kilogram. Întrebați-i care e planul lor de scoatere a României din epoca medievală și atunci veți auzi cuvintele angajatorului lor ieșindu-le pe gură. Orice român cu adevărat umblat prin lume, nu doar aflat temporar într-o situație favorabilă în străinătate, știe că România păstrează avantaje importante în calitatea traiului de zi cu zi față de multe țări ale lumii.
Dacă primul articol pornea oarecum de la o realitate răstălmăcită, făcând salturi sofistice vizibile din avion, al doilea articol pornea de la o realitate obiectivă, și anume analfabetismul și uciderea sistematică a gramaticii limbii române. Subiectul în sine e unul important dacă nu cauți să-l folosești pentru a ajunge în altă parte.
Doar că pe acel site pe care a apărut, orice subiect e deturnat spre direcția trasată de angajator. P
e scurt, invocând o istorie reinterpretată de el, autorul ajunge la concluzia că analfabeții sunt produși de Moscova în timp ce intelectualii de calibru s-au format sub influența Occidentului. Adică o odă adusă Occidentului măreț. Și a existat o vreme când chiar a fost măreț și a format sau influențat intelectuali de calibru.
Acum?
Acum este o văgăună născătoare de tineri prostiți și ideologizați până în măduva oaselor.
Admiră autorul acest Occident? Mă îndoiesc.
Dar contractul dă naștere unor obligații. Și i-aș răspunde autorului că toate „tool-urile, gadget-urile și platformele” care i-au influențat pe oameni să-și simplifice limbajul și să devină asasini ai gramaticii vin din Occident, nu de la Moscova.
Totuși aici e nevoie de o precizare importantă – autorul vorbea despre o Moscovă din timpul URSS-ului și un Occident tot de pe atunci, o situație care nu mai este de actualitate.
Termenii Moscova și Occident nu prezintă, de fapt, nicio importanță în contextul actual. Mai în profunzime, importante sunt curentele de gândire care domină anumite părți ale lumii. Astfel, un curent de gândire marxist și un regim totalitarist va condamna tot timpul intelectualii veritabili și va încuraja întotdeauna formarea unor cetățeni ideologizați, egali în sărăcie și prostie. Partea lumii în care câștigă teren un astfel de virus al conștiinței e irelevantă.
Acum, voi ce ziceți?
Suferă Occidentul actual de acest virus?
Dar de așa-zișii „intelectuali ai lui Băsescu” vă aduceți aminte? Savuros! Nu au fost niciodată ai lui ci ai angajatorului lui. Mandatele lui Băsescu au fost un dezastru pentru România, cei care lucrează în domeniul justiției știu prea bine asta. Dar dacă au zis intelectualii că e bine așa… i-or fi crezut unii. Dar n-au zis aceeași intelectuali că e bine și cu USR? Între timp, cred că USR a fost adăugat la definiția cuvântului „dezastru” în Dex.
Dar de cei care vă invitau la injectarea preventivă chiar fix acum 2 ani vă mai amintiți?
Pentru că e gratis și bun?
Mai recent a apărut un sindrom denumit în mod idiot al „morții subite”. Sportivi, tineri care fac infarcte din cauza „schimbărilor climatice”.
Ce au de zis elitele noastre intelectuale despre asta? Nimic!
Tac în păpușoi și își scriu cărțile care să-i păstreze în istorie. Care-i problema? „Așa se știa atunci”! Penibil! Mă fascinează că există încă oameni care găsesc ceva de admirat la personajele astea triste.
Dar, până la urmă, de ce, măi, elitelor?
Pentru bani?
Pentru premii?
Pentru un loc garantat în istorie?
Pentru frica de a nu deveni irelevanți, „oameni de rând”?
Nu vă puteți folosi creierul pentru a vă croi propriul drum? Este necesar să deveniți prestatori de servicii?
Nu ar fi timpul să vă întoarceți puțin către voi înșivă, cu sinceritate?
Nu ar fi timpul să vă ridicați la nivelul spiritual al strămoșilor intelectuali, ale căror scrieri v-au dezvoltat gândirea?
Nu vreți să deveniți, în sfârșit, cu adevărat relevanți pentru comunitatea voastră și istorie?

Autor: Alexandru Mușătoiu
Sursa: yogaesoteric.net

Share on Facebook

Tweet

Follow us