INTALNIRE DE GRADUL 0 –
CARTEA CARE SPUNE ADEVARUL (2)
2. INTALNIREA
Mi-a raspuns cu o voce puternica, articulata care era usor nazala: “De foarte departe.”
“Vorbiti franceza?” m-am interesat.
“Vorbesc toate limbile de pe Terra.”
“Veniti de pe o alta planeta?”
“Da”, a raspuns.
In timp ce vorbea, s-a apropiat si statea la aproximativ 2 metri de mine.
“Este pentru prima data cand vizitati Pamantul?”
“Oh, nu!”
“Ati venit adesea aici?”
“Foarte des- pe putin spus.”
“De ce ati venit aici?”
“Astazi, pentru a vorbi cu dumneavoastra.”
“Cu mine?”
“Da, cu dumneavoastra, Claude Vorilhon, editorul unei mici reviste despre sporturile
motorizate, casatorit si tata a doi copii.”
“De unde stiti toate acestea?”
“V-am urmarit de multa vreme.”
“De ce pe mine?”
“Asta vreau sa va spun cu precizie. De ce ati venit aici in aceasta dimineata racoroasa de iarna?”
“Nu stiu… am simtit ca trebuie sa iau aer curat…”
“Veniti adesea aici?”
“Vara da, dar aproape deloc in acest sezon.”
“Asadar, de ce ati venit astazi? Ati planuit aceasta plimbare dinainte?”
“Nu. Nu stiu sigur. Cand m-am trezit in dimineata asta, am avut un impuls brusc de a veni aici.”
“Ati venit pentru ca am dorit sa va vad. Credeti in telepatie?”
“Da, desigur, este ceva care intotdeauna m-a interesat-la fel ca si subiectul farfuriilor
zburatoare. Dar niciodata nu m-am gandit ca o sa vad una cu ochii mei.”
“Ei bine, m-am servit de telepatie pentru a va face sa veniti aici pentru ca am multe lucruri sa va spun. Ati citit Biblia?”
“Da, dar de ce intrebati?”
“Ati citit-o de mult timp?”
“Nu, de fapt am cumparat-o acum cateva zile.”
“De ce?”
“Chiar nu stiu de ce. Dintr-o data mi-a venit sa o citesc…”
“Din nou am folosit telepatia pentru a va face sa o cumparati. V-am ales pentru o misiune foarte dificila, si am multe lucruri sa va spun. Asa ca veniti in nava mea unde putem vorbi mult mai confortabil.”
L-am urmat, suind mica scara de sub masina care la o privire mai amanuntita arata mai mult ca un clopot plat, cu partea inferioara bombata si plina. In interiorul ei stateau doua scaune pozitionate fata in fata, iar temperatura era potrivita, cu toate ca trapa era inca deschisa.
Nu era nici o lampa, dar o lumina naturala emana de peste tot. Nu era niciun instrument
dintre cele care se gasesc intr-un cockpit de avion. Podeaua era facuta dintr-un amestec scanteietor, care era usor albastrui. Scaunele erau incolore si translucide, dar foarte confortabile si facute dintr-o singura bucata de material. M-am asezat pe cel mai mare, care era reglat aproape de podea, asa incat fata micului om din fata sa fie la acelasi nivel cu a mea.
A atins un punct de pe zid si toata masina a devenit transparenta cu exceptia partii de sus si a fundului ei. Era ca si cum as fi fost in aer liber, dar temperatura era potrivita. M-a invitat sa imi dau jos haina, ceea ce am si facut, iar apoi a inceput sa vorbeasca.
“Va pare rau ca nu ati luat camera video cu dumneavoastra pentru ca sa puteti vorbi lumii intregi despre intalnirea noastra- cu dovada in maini?”
“Da, desigur…”
“Ascultati-ma cu atentie. Le veti spune oamenilor despre aceasta intalnire, dar le veti spune adevarul despre cine sunt ei si despre cine suntem noi. Judecand dupa reactiile lor vom sti daca putem sa ne aratam liber si oficial. Asteptati pana veti stii totul inainte de a vorbi in public.
Atunci veti fi capabil sa va aparati cum se cuvine impotriva celor care nu va vor crede si veti putea sa le aduceti dovezi incontestabile.Veti scrie tot ce va voi spune si veti publica scrierile sub forma unei carti.”
“Dar de ce m-ati ales pe mine?”
“Din multe motive. Mai intai de toate, aveam nevoie de cineva dintr-o tara in care noile idei sunt bine primite si in care este posibil sa se vorbeasca deschis despre asemenea idei. Democratia s-a nascut in Franta si aceasta tara are reputatia asupra lumii ca fiind tara libertatii. De asemenea, aveam nevoie de cineva care este inteligent si destul de deschis la tot. Pe deasupra, aveam nevoie de cineva care este liber-cugetator, fara a fi o persoana antireligioasa. Pentru ca dumneavoastra v-ati nascut dintr-un tata evreu si o mama catolica, va consideram a fi o punte ideala de legatura intre doua lumi foarte importante in istoria omenirii. In plus, activitatile dumneavoastra nu va sunt in nici un fel predispuse pentru a face revelatii incredibile, iar acest lucru va va face cuvintele mult mai credibile. Din moment ce dumneavoastra nu sunteti un om de stiinta, nu veti complica lucrurile si le veti explica simplu. Nefiind un om de litere, nu veti compune propozitii elaborate, care sunt greu de inteles pentru foarte multi oameni. In fine, ne-am decis sa alegem pe cineva care s-a nascut dupa prima explozie atomica, din 1945, iar dumneavoastra v-ati nascut in 1946. V-am urmarit de fapt din momentul nasterii, si chiar si inainte. De aceea v-am ales. Aveti vreo intrebare?”
“De unde veniti?”
“De pe o planeta indepartata despre care nu o sa va spun nimic datorita fricii ca oamenii de pe Terra ar putea fi indeajuns de neintelepti pentru a ne distruge linistea.”
“Este foarte departe planeta dumneavoastra?”
“Foarte departe. Daca va spun distanta, veti intelege ca este imposibil sa o atingeti cu nivelul dumneavoastra actual de cunostinte stiintifice si tehnice.”
“Cum sunteti numiti?”
“Suntem oameni ca si dumneavoastra, si traim pe o planeta similara Terrei.”
“Cat timp va ia sa ajungeti aici?”
“Atat cat imi ia sa ma gandesc la asta.”
“De ce veniti pe Pamant?”
“Pentru a monitoriza si a supraveghea dezvoltarea umanitatii. Fiintele umane de pe Terra sunt viitorul, noi reprezentam trecutul.”
“Sunt multi oameni pe planeta dumneavoastra?”
“Sunt mai multi decat pe planeta dumneavoastra.”
“As vrea sa vizitez planeta dumneavoastra. Pot?”
“Nu. Inainte de toate, nu ati putea trai aici deoarece atmosfera este diferita de a
dumneavoastra, si nu sunteti antrenat pentru o asemenea calatorie.”
“Dar de ce ne-am intalnit aici?”
“Deoarece craterul unui vulcan este un loc ideal, departe de oamenii suparatori. Trebuie sa va parasesc acum. Veniti maine la aceeasi ora cu biblia si ceva de luat notite. Nu aduceti niciun obiect metalic si nu vorbiti cu nimeni despre conversatia noastra, altfel nu ne vom mai intalni niciodata.”
Mi-a inmanat paltonul, lasandu-ma sa cobor scara si mi-a facut semn cu mana. Scara s-a infasurat si usa s-a inchis fara nici un sunet. Nefacand inca nici cel mai fin zgomot, naveta s-a ridicat usor la o inaltime de aproximativ 400 de metri, apoi a disparut in ceata.
Continuare in numarul urmator
