Infloritul sanzienelor si incetarea cantecului cucului
Momentul cel mai important al sarbatorii, in unele sate maramuresene, este umblatul cu faclia. Faclia era lucrata mestesugit dintr-un lemn de molid uscat si crapat la un capat, unde se fixeaza rasina de brad cu surcele uscate de molid si fire de canepa.
O data cu lasarea serii, copiii si feciorii urcau pe coama dealurilor, se strangeau in cerc pentru a-si aprinde facliile si apoi se asezau in linie dreapta, la o departare suficienta unul de altul pentru a nu se arde cu rasina topita ce sare in timpul rotirii facliilor.
Este interesant ca facliile se rotesc numai intr-un singur sens, cel al mersului aparent al soarelui pe bolta cereasca, adica in sensul invers rotirii acelor de ceasornic.
Focul si mirosul de rasina purifica atat spatiul inconjurator, cat si oamenii care participa la ritual, avand un efect asemanator tamaiei.
Cand facliile sunt pe cale a se stinge, tinerii coboara in sat si le implanta in mijlocul gradinilor, intre starturi. Rotocoalele de foc si invartirea facliei de la rasarit la apus tin, cu siguranta, de un cult solar care exprima, printre altele, bucuria victoriei luminii asupra intunericului, iar aducerea facliilor in curti si plantarea lor in mijlocul gradinilor sunt secvente purificatoare si fertilizatoare ale obiceiului.
Locul aparte al Sanzienelor in calendarul popular este subliniat de culegerea rituala a plantelor de leac (sanziana, usturoiul, cicoarea, cimbrisorul, trifoiul alb, sulfina si altele) si de indicarea celei mai mari zile din an, cea a solstitiului de vara, prin doua repere importante: infloritul sanzienelor si incetarea cantecului cucului.
Iza M.
